Acum câteva minute îmi batu cineva la ușă. Deschid și-l văd pe vecinul de dedesubt stând în fața ușii.
“Vecine, ‘mneata ai gaze?”, mă întreabă foarte serios.
“Da, de la fasole, dar doar dacă nu-i fiartă destul…”, răspund imediat.
“Hai vecine, lasă gluma, zi-mi dacă ai gaze la aragaz, că eu n-am nici la aragaz și nici la centrală!”, îmi răspunde.
“L-ai plătit?”, îl intreb abia abținându-mă să-i spun că “mai am un pic pe fund”.
“Da, e plătit! Normal că-i plătit!”, se revoltă.
“Atunci n-am nici eu.”, îi spun cu ochii mici, că nu mă trezisem de mult.
“De unde știi? Că n-ai verificat…”, îmi spune încruntat.

Și atunci a trebuit să mă (more…)

In sfarsit… A aruncat vecinul manusa. Iar.
Cam asa se aude acum la mine in casa. A inceput pe la 8 dimineata. (aveti rabdare sa`l vedeti pana la capat)

Presupun ca nu`i nimanui strain acest zgomot care`mi acopera muzica si ma face sa ma urc pe pereti.
Sa speram ca, pana plec vineri la Bucuresti, voi gasi o metoda prin care sa`i explic faptul ca a inceput iar sa ma deranjeze.

Cred ca si voi sperati

PS: Mi`am reparat boxele.

O fi fost ziua de spalat chiloti si sosete…

Bine ca se anunta, sa stim la ce sa ne asteptam

A trecut revelionu`. Am intrat

Cum era normal, am pastrat ce’i mai frumos la urma, d’aia am pus acest film separat.
Are aproape trei minute, dar merita. Serios.

Cum spuneam acu` vreo doua zile, voi pune filmuletele de la Craciun.
Din nefericire nu le pot pune pe toate… Dar, cate pot, voi pune:)
Je nu apare in niciunul dar s’aude in toate (mai ales cand cauta cainele…) pentru ca filma.
Voi pune momentan doar filmele cu tipul care s’a distrat cel mai tare.

Enjoy

Se pare ca Sarbatorile de Iarna provoaca

Da’ de kkt rau de tot. Atat de proaste incat e nevoie sa le impart pe capitole. Si sa scriu despre fiecare capitol zile la rand.
Primul capitol ar fi:
Glume de kkt la o petrecere
Pentru ca acolo de obicei te imbeti si’ti produce mintea din alea. Din alea nasoale.
Nu mai spun despre momentele in care te imbeti si te pisi pe hartia igienica din buda lu’ ala care da bairamu` doar pentru ca tu inca n`ai nevoie de ea, da` vrei sa vezi cum fac spume gagicile carora le este necesara. Nici faptul ca esti atat de beat incat infingi 3 petarde d`alea cu fitil nu cu gamalie in salata beof, le dai foc si`l pui sa sufle pe fra`su minor a lu` ala care`a dat bairamu`, spunandu`i un “Lamultzani” chicotind, ferm convins ca respectivu` ciutan, rupt in gura de bautura, pune botu si s`apuca de suflat pana pocnesc alea si`l vopsesc in galben-maioneza. Si pe el si pe toti peretii din jur.
Nu precizez nici momentele, tot legate de pocnitori, momente in care ii infrumusetezi gazdei casa cu trei bucati artificii (d`alea cu bat care trebe infipte in pamant) puse in vaza, apoi aprinse si fugit stringand “Ardeeeeee” (a se vedea Revelion 1998) timp in care toti se uitau nedumeriti pana s`a umplut casa de fum, artificii si, bineinteles foc.
Nu, astea nu’s glume proaste.
O gluma proasta la o petrecere e aia cand, vine nesimtitu` pregatit d`acasa. Si vine cu una bucata folie plastic (d`aia subtire de se invelesc hotdogii in ea) si, pe la jumatea petrecerii, cand toata lumea s`a umplut de lichide, o aplica elegant pe marginea vasului de toaleta, o intinde calumea, lasa capacul jos, si iese cu un zambet tamp pe fata, stiind ca urmatorul care intra si se pisa, umple toata baia cu reziduuri de bere, eventual chiar pe sine.
S’apoi se intreaba gazda cine dracu` s`a pisat toata noaptea in cada sau in chiuveta, pentru ca nu atinge nici dracu` folia aia deja pisata…
Apoi, o alta gluma proasta e aia cand vine cate un glumet si`ti orneaza tortu` de ziua ta cu pasta de dinti. Si tu musti. Ca o vezi frisca.
Mai nasol e ca nu musti doar tu. Ci toata lumea. Si, dupa ce se lasa toti de tort, se trezeste prostu` sa se laude. Si, dupa ce se lauda cu gluma pe care`a facut`o, se intreaba de ce`si ia doua palme, de ce nu mai e invitat la petreceri, de ce i se toarna scrum in paharul de bautura….samd.
Nu in ultimul rand, glumele cele mai de kkt sunt cele care sunt facute celor care trag pe dreapta. Eventual si cu vreo femeie in brate. A lui sau a altuia. Asta nu conteaza. Important e ca, una`i sa`i legi sireturile, sa`l desenezi cu markeru` sau carioca, sa`l ungi cu pasta de dinti sau cu albus de ou, sau sa ii modelezi in pozitii indecente si apoi sa`i fotografiezi… Si alta`i cand le lipesti sprancenele cu ceara (d)epilatoare sa si le smulga reciproc a doua zi… Eventual, daca ai noroc, poate ii lipesti chiar unul de celalalt. La propriu.
S`apoi te intrebi de ce nu te mai cheama nimeni la petreceri….

Va urma.

Urmatorul capitol: Glume de kkt in excursie

Am descoperit zilele astea… Nu mi’a venit sa cred… Dar, tinand cont ca ne tragem din Adam si Eva (nu din Decebal si Traian cum ar spune poponautii) se pare ca`i posibil…
Fiica unchiului cumnatului lu’ sora varului fratelui socrului fiicei verisoarei cumatrei mamei cumnatului lu’ varul mamei lui este verisoara d’a doua cu sotia unchiului cumnatului lu’ varul d’al treilea al sorei cumnatului verisoarei nepotului lu sora unchiului sotului verisoarei mamei mele.
Pare nasol…
Dar nu’i.

Pentru ca nici rudele nu prea mi le suport.

Mai ales alea indepartate…

Cum spuneam aseara, motivul pentru care nu m`am plictisit in Mangalia, a fost Pilif.
Pilif care ne`a declarat razboi intr’o sedinta de bloc, cuvintele sale fiind: “Las` ca`i invat eu minte pe moldovenii aia imputiti”. Moldoveni imputiti….
Ne`am simtit lezati la inceput, dup’aia am vazut ca multi ne considerau asa. Doar pentru ca eram din Moldova.
In fine, nu asta discutam acum.
Pilif ne`a facut zile destul de amare, dar mai mult nopti.
O noapte anume a fost cea care a declansat conflictul. O noapte in care am vazut cu cine avem de a face. O noapte care a venit cam dupa o luna jumatate dupa ce ne`am mutat in acel bloc.
Stiu ca era o luna jumatate, pentru ca atunci a fost actiunea de mutare a mobilei in apartament.
In acea zi mi`am mutat patul. Si l`am lipit de paretele comun. Ala care ma despartea de Pilif.
Dupa o zi plina (muncit, mutat mobila, una doua beri seara, o plimbare pe plaja, etc) ajung acasa, pe la vreo 12 noaptea, si ma bag la somn.
Pe la vreo unu si ceva noaptea, sar din pat. Pentru ca vroia unu sa ne sparga usa. Cel putin asa aveam impresia dupa cum batea.
Ies la usa, chior de somn.
In usa, Pilif. In camasa de noapte. Noroc ca n`avea si fes in cap, ca atunci chiar ca muream de ras. Crapa dracu` ceva in mine.
Intreb si eu ca omu`, care`i problema. Arde ceva? Vrei sa dai un telefon la spital, vrei sa chemi salvarea… Na, din astea, ca alt motiv sa fiu trezit de cheagul ala in mijlocul noptii cand dormeau si gandacii nu`mi venea in cap…
“Te rog sa nu te mai foiesti atat in pat, pentru ca scartaie si nu pot dormi!”…
Stiu ca replica pare scoasa dintr`o comedie de proasta calitate, dar, e adevarata. Mi`a sarit somnu` instantaneu.
Cum bre, da` io stiu cum ma foiesc cand dorm? Vrei sa ma leg de pat inainte sa ma culc? E vina mea ca`mi scartaie patul si se loveste de perete?
Stai ca nu`i asa. Una`i sa vii la usa cand mi`o trag cu cantec noaptea, sau cand ma uit la un film sau ascult o muzica si dau sonorul mai tare… Da` sa`mi spui si cum sa dorm… Mai las`o`n aia a ma`sii de treaba… (io cica politicos, ca na, adormit, obosit, ala om in varsta…)
“Pana sa muti mobila nu se auzea” imi da replica Pilif, convins ca avea dreptate.
“Pai bine bre, da` io`mi aranjez mobila`n casa dupa cum vrei matale? Sau imi cumpar mobila sa n`auzi tu cand dorm?” zic si eu, ca omu`.
“Nu`i vina mea ca am auzu` bun” mi’o taie repede mosu`.
“Si nici vina mea ca dorm zgomotos” ii raspund scurt si inchid usa.
N`am mai putut dormi toata noaptea, ca m`am foit o gramada in incercarile disperate sa adorm, si, cu toata foiala, nus` daca am auzit de 2-3 ori cum scartaie patul…
In fine, duminica urmatoare, iar sedinta.
Dom`le, era nenorocit. Nu se poate odihni, nu`si poate face amiaza, nu`si poate face siesta in liniste, nu poate dormi noaptea ca se uita moldovenii la televizor, mai are un pic si moare din cauza noastra. Plus ca numa` o melodie ascultam, si s`aude si cand nu suntem acasa (Cheloo – Vecinului meu Pilif).
Bun…
Intr`o sambata seara, iesim in discoteca, ca oamenii…
Si ne intoarcem cu doua baga…aaaah…domnisoare. Am pus o muzica in surdina, ceva lent sa iasa atmosefera, si am continuat cu vrajeala care o incepusem cand le`am cunoscut.
Dupa vreo 20 de minute buf buf la usa… Am tras o pereche de pantaloni repede, si ies la usa. La usa, doua personaje. Din alea cu capu` in forma de sapca.
“Buna seara, aveti o reclamatie.”
“C`am facut ce?” intreb si eu, cu gandu` la varsta baga…aaaah, domnisoarelor.
“Ca`i muzica, panarama…etc.” zice aparatoru` legii.
“Dom’le, daca mata auzi muzica, inseamna ca e data tare…” zic si eu, stiind cine ce si cum…
A vazut politaiu` ca eram pregatit de treburi serioase, a auzit ca muzica`i cu intentie si ca volum si ca gen, si a inceput sa zambeasca.
I`am povestit in linii mari cum sta treaba cu Pilif, a inceput sa rada, mi`a zis ca are si el specimenu` in scara mi`a urat noroc si toate cele bune, l`a luat si pe colegu` s`au plecat in treaba lor.
A doua zi, hai sa i`o coacem lu` Pilif.
Pe la vreo 12 pleaca omu`. Sa duca gunoiul. N`avea punga de gunoi, avea galeata. Din aia cu ziare pe margine, pe care o spala dupa, pentru ca sacii de plastic sunt bani aruncati la gunoi. La propriu. Bineinteles, dupa ce duci galeata in acest mod, o speli. Am asteptat sa se intoarca. In timpul in care spala galeata, i`am lipit o bucata de cauciuc cu superglue de vizor. Asa, de atentionare.
Eeeee, la faza asta chiar ca ne`am facut cruce.
In 5 minute si`a schimbat vizorul. Avea vizor de rezerva. Asa ceva n`am mai pomenit. Abia asta vizorist inrait…
Bineinteles, a venit la noi la usa cu vizoru` ala de`l aranjasem noi, cu pretentii de vizor nou.
Noi, dupa o saptamana de orez, eram chinezi. Da` chinezi chinezi…
Am aflat dup`aia de la baietii din bloc cum ca are macar 4-5 vizoare de rezerva…
In fine, dupa multe alte certuri, printre care si reprosul ca n`am voce cand cant in baie si`l deranjeaza zgomotele, dar vecinu` care canta nu`i deranjant pentru ca stie sa cante, am recurs la metode mai violente.
Nu va ganditi la bataie, ca murea la prima palma. Nu.
Lipit saci de gunoi de usa si de perete, atunci cand deschidea usa se umplea de toate cele, pleca la paine si cand se intorcea si gasea butucul blocat cu scobitori si superglue… Din astea, lejere, oricum, ca ne gandeam si la varsta pe care o avea… Inca un cauciuc intrand in viteza in casa ii putea provoca un atac de cord.
Nici el nu s`a lasat, pana cand nu ne`au cunoscut toti politaii din zona…
In fine, pana nu ne`a injurat si ne`a explicat cu cuvintele lui ca suntem niste imputiti si prosti si toate cele doar pentru ca suntem moldoveni, nu am actionat mai dur.
In acea zi, ghinionul a fost ca ne`a prins si dupa o cearta cu niste clienti problema, si dupa o zi de munca, din aia, ca negrul pe plantatie…
Asa ca, am recurs la gesturi extreme. I`am rupt un picior. Partea interesanta e cum. Pentru ca sigur nu va ganditi.
In fine.
Pilif avea vizorul o idee mai sus decat inaltimea lui. Fusese pus acolo de fostul proprietar, si, nevoind sa schimbe usa, a descoperit ca un scaunel e mai ieftin.
Pe la vreo 6 seara, urc scarile spre etajul doi. Adica alea din fata usii lui. Il aud. N`aveai cum sa nu`l auzi cand se urca pe scaunel. Urc treptele, ajung in capatul scarilor, dupa care ma intorc, la fel de calm cum urcasem. Ma urmarea. Simtea ca testez terenul.
Ajung in fata usii lui, schimb directia spre usa mea, dar, dupa doi pasi, ma intorc brusc spre usa lui si urlu “Baaaah”.
Din spatele usii se aud zgomote. Cazaturi, bufnituri, daramaturi si apoi urlete.
In 15 minute a venit salvarea si l`a luat, cazuse si si`a rupt piciorul.
Sincer, mi`a parut rau, ca nu vroiam asta, vroiam doar sa`l sperii… Dar, asta`i riscul meseriei de vizorist… Se mai intampla…
Decat sa fiu sadic cum au fost copiii din bloc de i`au legat pisica de picioarele din fata de balustrada si de cele din spate de clanta, de nu putea mosu sa deschida usa sa nu`si rupa animalu` in doua, am preferat o metoda mai comica si mai umana…
Bineinteles, iar politie, iar rasete, declaratii cum ca m`am speriat d`un sobolan si el se uita pe vizor s`a cazut ca s`a speriat de mine… Alea alea…
Dup`aia, in seara de 30 decembrie spre 31, dupa ce ne`a amenintat ca, daca dam muzica tare de revelion cheama politia si nu pleaca de la usa pana nu o inchidem, i`am vopsit usa si peretii. Am scris “PILIF” cu tot cu sagetile de rigoare care indicau locuinta lui.

In ziua de 31 decembrie 2004, a facut iar sedinta.
“Moldovenii de la 1 mi`au scris pe usa, ca numai ei imi spun Pilif, nici macar nu stiu ce inseamna…” urla mosu de rasuna toata scara…
“Acu` o sa`ti spuna toata lumea Pilif” spune Catalin, si ne retragem…
S`a linistit, cel putin cateva saptamani, pentru ca dup`aia ne`am mutat…

Acu`, cred ca le toaca altora creierii…

Ca… Obiceiul prost se vindeca greu…

Vinovatu`