Sunt de două săptămâni în România dar asta nu mă scuză pentru că nu am mai scris de mult pe blog! Îmi cer iertare, dar vreau să redebutez printr-o propunere de protest!
Iată despre ce este vorba: (more…)

Ho, staţi, nu aşa cum credeţi! Cine vrea să o ia în gazdă? Am văzut-o astăzi pe Antena 1 (da, am dat o groază de bani să am televiziunile româneşti în Austria!) şi mi s-a făcut milă! Biata femeie, cum a renunţat ea la banii soţului, chiar “dacă legea din România îmi dădea jumătate din averea soţului”, cum a refuzat ea 30 de miloane de dolari şi nu are acum unde să stea! Poate i se face milă cuiva de ea, săraca. Şi o ia în gazdă, cu tot cu (more…)

Cuvintele din titlu înseamnă “micul porcuşor arogant” şi el este echivalentul slovac al porcuşorului isteric din România, tradus în nemţeşte. Cred că ştie toată lumea bancurile cu porcuşorul isteric sau agresiv. De ce scriu despre el? Pentru că duminică seara, stând la un pahar de şampanie cu Robert, un prieten din Slovacia, am început să spunem bancuri. În germană, evident. (more…)

Salma stătea încremenită pe scaunul înalt de bar, eu, lângă ea simțeam mirosul de ulei al țevii de la pușcă, care se afla la mai puțin de un centimetru de fața mea.
- Staţi pe loc, s-a auzit o voce.
În pragul uşii, poliţistul cu Claudia. Pistolul omului în uniformă era îndreptat spre barman.
- Lasă puşca jos!
- Numai dacă îmi primesc banii, a replicat barmanul.
- Îţi dăm noi banii, stai calm, am auzit-o pe Claudia. (more…)

- Veniţi cu mine, a spus el scurt.
Am urcat toţi într-o maşină veche, un Cadillac rămas de pe vremea americanilor. Maşină mare, cu motor imens. Cred că avea un consum de vreo 20 de litri la sută. Dar, oricum, nu era treaba mea!
- Mergem la Havana, de unde puteţi face ce vreţi. Acolo ne întâlnim cu căpitanul, vă dă actele cu vizele puse şi adio!
- Pai de ce nu ni le-a dat acum şi gata!
- Ca să se asigure că ajungeţi cu bine la Havana. Eu sunt îngerul vostru păzitor. Şi ca să nu puteţi să îi faceţi vreo înscenare! (more…)

Inspirat de filmul “Nunta mută” – pe care l-am văzut aseară pentru a doua oară (multumită lui visurat care mi l-a adus cu ocazia recentei vizite în Austria, de Valentin’s Day) am imaginat un scenariu de Dragobete în satul românesc: (more…)

Mai bine zis “de ce vă uitaţi la ştiri?” Eu o fac rar, din două motive. Primul ar fi că am avut şansa ca de peste nouă luni să trăiesc relativ departe de mizeriile din ţară, al doilea ar fi că 2000 de euro este cam mult pentru instalarea unei antene boom tv aici.
Totuşi, duminică aflându-mă în vizită la cealaltă jumătate a comunităţii româneşti de aici (suntem doar cinci români, din fericire, în Westendorf), la ora şapte nu am rezistat tentaţiei şi gazda fiind înţepată deja de oamenii de la cablu de aici cu 2000 de euro – deci beneficiară de programe româneşti -, a pus pe ştirile PRO TV.
Am văzut cum clanul lui Preda a dat iama într-un mall din Bucureşti şi a făcut prăpăd. Cum atacatorii mai făcuseră astfel de isprăvi cu consecinţe numărate în pacienţi la urgenţă dar au fost lăsaţi liber pe motiv că nu constituie pericol social. Să mă ierte Dumnezeu, dar la feţele ălora pericol social îl constituie simpla lor plimbare pe stradă. Pe vremea lui Ceauşescu nu ar fi avut nevoie de violenţe că făceau bani din provocarea avorturilor spontane prin simpla lor prezenţă în preajma unei gravide! (more…)

Ca hipnotizat am păşit spre ea. Am întins mecanic mâna spre părul negru din care picura apă. Cu picătura rămasă în echilibru precar pe deget, încet, foarte încet, am atins-o pe sprânceana dreaptă. Am coborât uşor până degetul până la colţul gurii. Cu o jumătate de zâmbet şi-a întredeschis buzele şi mi-a prins uşor degetul cu ele. Buzele mele îi dezmierdau tâmpla iar nasul se desfăta cu parfumul suav al şamponului folosit de Salma. Cealaltă mână îi mângăia coapsele zvelte, pe care carnea tânără tresărea la atingerile mele. (more…)

Cred că Austria este cea mai pomenită ţară în aceste zile pe acest blog. Dacă mai vreţi detalii despre părţile frumoase găsiţi aici . Şi, cum era firesc, dacă există ceva frumos pe lume, românul nu se lasă până acel lucru frumos nu este distrus. De data asta nu vorbim de români emigranţi precum celebrii infractori din Italia sau Spania, vorbim acum de bănci! Da, de bănci şi mare atenţie pentru cei care au banii depuşi la BCR şi Raiffeisen. (more…)

Indiferent de condiții, bărbatul este tot bărbat, așa că, imediat cum am apucat am tras-o deoparte pe Claudia şi i-am spus:
- Sper că după ce adoarme Salma vei veni la mine în pat!
- Să vedem, mi-a răspuns şăgalnic.
Le-am lăsat pe fete să facă duş şi am coborât la barul micuţ al hotelului. Barul era populat în special de localnici. Mesele de patru persoane aveau pe ele o muşama maro, câte un bec vopsit cu vopsea roşie dădea o lumină slabă deasupra fiecărei mese, fumul de trabucuri era sufocant şi cele două uşi, de la intrare şi cea de serviciu, deşi deschise, abia dacă produceau o pală de vânt. (more…)

- Aţi avut noroc, suntem prieteni cu Pedro, facem afaceri cu benzină împreună și ne-a dat de ştire ce şi cum, că nu prea avea încredere în ăia doi. După cum se vede, a avut dreptate. Cu ei se răfuieşte el acasă, acum să vedem ce facem cu voi, şi-a ţinut discursul de bun venit căpitanul şalupei. La noi încă nu figuraţi ca şi urmăriţi, ceea ce e ok. O să aranjăm contra a câtorva sute de dolari să vă pună pe paşapoarte o viză de intrare, a continuat. (more…)

Zilele trecute am avut ocazia să văd într-un Spar de aici – am auzit că alea din România au început să se închidă! – nişte roşii cu faţă umană! Adică nu din alea umflate, parcă pictate cu carioca, fără nici un gust. Culmea, mai aveau şi codiţă. Erau câte şase în caserolă. Învelite frumos în nailon. Am întors caserola şi am văzut ţara de provenienţă: România. (more…)