Atunci mi-am adus aminte de cateva faze din Iasi. Cum se astepta o delegatie, niste invitati, ceva, toata lumea era pe strada si se facea curat. Tin minte ca, intr-o perioada din asta, venise un prieten de-al meu din Bucuresti si ramasese mirat cat de curat era Iasul in comparatie cu Bucurestiul si cat de multa politie/jandarmerie e pe strada pentru a pastra ordinea si disciplina. Am zis ca or fi oamenii mai civilizati prin Iasi decat prin Bucuresti, dar dup-aia mi-am dat seama ca nu-i asa.

Curat se face doar cand vin musafiri. In rest e jale: gunoaie, caini maidanezi, hoti, gasti de infractori si multa, multa mizerie. Dar, cand vine un musafir, facem curat, sa vada ala cat de civilizati si bine crescuti suntem. De ce e nevoie de musafiri sa faci curat?

Oare de ce nu putem considera orasul in care traim ca pe apartamentul in care ne ducem, zilnic, viata? Daca in casa ta nu arunci ambalajele pe jos, de ce faci asta pe strada? Daca nu scuipi pe covorul din sufragerie cand te uiti la televizor, de ce trebuie sa umpli trotuarul de flegme? Daca a intrat cineva la buda inaintea ta, de ce nu te pişi/caci in dormitor dar faci asta pe strada, sub geamul altui om?

Spunea cineva o data ca nemtii si austriecii doar pastreaza curatenia iar noi n-avem cum sa facem asta pentru ca nici macar nu ne-am apucat sa facem curat. Cumva are dreptate. Intai trebuie sa ne apucam sa facem curatenie. Dar aceasta curatenie trebuie facuta atunci cand nu asteptam musafiri pentru a-i impresiona cu nivelul nostru de civilizatie. Aceasta curatenie trebuie facuta pentru ca a venit timpul sa ne saturam de mizerie. Nimanui nu-i place mizeria, dar daca vecinul arunca ambalajele pe jos, de ce sa nu le arunci si tu? Ca doar ce mai conteaza o hartie pe langa atatea sute de mii?

Stiu, pentru a se face curatenia asta, oamenii ar trebui sa se schimbe. Si, asa cum stim cu totii, romanii nu se schimba. Totul li se cuvine, altii sa faca, altii sa pastreze, romanii si-au castigat libertatea la revolutie, ca d-aia au murit! Ei vor libertatea de a face ce vor si, daca muschiul romanului vrea sa-si goleasca scrumiera la semafor in intersectie, asta face pentru ca e liber!

Atat ca totul se schimba atunci cand ii vin musafirii. Nu mai e maldarul de vase nespalate in chiuveta, nu e masa plina de firmituri, covorul persan din sufragerie vede din nou aspirator iar mobila rasufla usurata sub o carpa umeda. Si toate acestea sunt asezonate cu un autentic “In pula mea, acu’ s-au trezit si astia sa vina in vizita si tre’ sa fac curat!”.

Apoi mai exista partea cu bagatul gunoiului sub covor. Hai sa fac un pic de curatenie, sa nu ma rada musafirii, dar nu prea mult. Arunc boarfele murdare care stau peste tot in camera mica sau in debara, la gramada, sterg praful din sufragerie si apoi imi pregatesc scuzele:
“Aaaa, vreti sa vedeti casa? Da, asta-i bucataria si asta-i sufrageria. In dormitor doarme ala micu’, nu vi-l pot arata. Dar nu e mare branza. Ah, si baia e acolo. E un pic deranj, ca tocmai ne gandim s-o renovam de 15 ani…”

Si aceste scuze se regasesc si cand vine vorba despre curatenia in orase: “Pe unde plimbam delegatia/invitatii? Prin centru si prin vreo doua cartiere mai spalate? E bine, atunci doar acolo facem curatenie. Nu-i plimbam si pe la periferia orasului, sa vada muntii de gunoaie, da?”.

Nu vreau, totusi, sa confundati ordinea cu curatenia. Mie nu-mi place ordinea, dar imi place curatenia. In camera noastra e haos, dar e haosul nostru. Pe birou e o dezordine de nedescris, dar niciodata nu stau sa caut nimic. In tot acel haos stiu ce si unde se afla. In spate am o canapea pe care imi tin hainele cu care ma imbrac, si nici una nu-i impaturita la linie sau are locul ei, iar hainele murdare se duc, direct de pe mine, in masina de spalat. Dar curat este tot timpul, chiar daca astept sau nu musafiri.

Stiu, e un efort in plus sa tii ambalajul in mana 10 metri pana ajungi la cosul de gunoi decat sa il arunci instant pe strada. Dar poate acel efort merita. Merita mai ales ca stii ca TU nu faci mizerie. Si asa, poate vor gandi si altii.

Iar lenea si indolenta, factorii principali ai mizeriei in care traim, vor fi inlocuiti cu un pic de bun simt.

Sa zicem ca maine te trezesti, in Romania, cu hoarde de zombi pe strada. Ce faci? Ai nevoie de apa, de mancare, de medicamente, nu poti sta in casa la nesfarsit si nici pe balcon nu-ti poti planta porumb. Trebuie sa iesi afara si sa cauti. Bine, daca e sa ne luam dupa filme, ai extraordinar de mari sanse ca, in cazul unei apocalipse cu zombi sa faci parte dintre zombi si nu dintre supravietuitori. Dar asta-i alta problema.

Bun, deci tu, roman, tre’ sa iesi din casa si sa cauti de mancare si de baut (de preferat apa si nu alcool). Dar trebuie sa te si aperi, ca aia vin sa te muste de gat. Si, daca de un caine comunitar care incearca asta te poti apara c-o piatra, de zombi nu prea poti fara ceva arma de foc. Ce-ai in casa? O toporisca, un cutit, o lanterna, eventual o ranga. Judecand dupa filme, astea-s apa de ploaie atunci cand incerci sa te aperi de o hoarda de zombi care-ti vrea gatul. Plus ca implica si mult efort, obosesti repede samd.

Prin urmare, pentru a te putea apara de zombi, ai nevoie de ceva mai mult decat o toporisca si o lanterna. In conditiile in care nici pistoalele cu bile de cauciuc nu te ajuta, e clar ca, intr-un astfel de situatie, romanul are doar trei variante:
1. Moare mancat de zombi,
2. Moare de foame/sete,
3. Moare pentru ca-si pune streangul de gat.

Din aceasta cauza nu se fac filme cu zombi in Romania. Pentru ca filmele arata supravietuitori, arata lupte pentru supravietuire. In Romania ce sa arate? Cum trage nea Vasile cu prastia dupa zombi? Cum arunca cu pietre de pe bloc in ei? Cum iese din ograda cu furca si coasa? Rupe niste scanduri din gard sa-si faca loc printre zombi pana la crasma sa isi ia tuica de dimineata?

Presupun ca nu. Romania va fi tara cu 100% zombi si fara supravietuitori (poate mai raman vreo doi prin munti, prin paduri, ca pe vremuri, dar nici aia nu o vor duce mult timp). D-aia nu se fac aici filme cu zombi sau extraterestri.

Mno, sper ca am elucidat misterul. Nu stiu daca va interesa, dar in caz ca va nelinistea acest gand, acum puteti sa va culcati linistiti. In caz de apocalipsa, vom muri cu totii.

E atat de simplu.

Da, si eu am prieteni cu cancer, si eu am avut oameni dragi care s-au stins din viata prematur si totusi nu am simtit nevoia sa impartasesc lumii acest lucru, ba mai mult, sa explic cat de buni ar trebui sa fim pentru ca nu vom sti cand vine lopata de pamant peste noi.

Imi esti prieten si ai o problema. Nasol moment, serios. Pot sa te ajut cu ceva? Daca da, spune cu ce. Daca nu te pot ajuta, asta este. Dar daca ma apuc acum sa sufar o data cu tine, te ajuta cu ceva? Te incalzesc cu ceva lacrimile mele? Suferinta mea alaturi de tine iti alina durerile? Sunt convins ca nu.

De ce sunt convins ca nu? Pentru ca daca lacrimile si suferinta mea te incalzesc inseamna ca esti un nenorocit egoist pentru care nu merita sa plang si sa sufar. Esti bolnav, mai ai un pic si mori si tot ce vrei sa vezi sunt lacrimi si suferinta? Marş! Sunt copii care mor de foame si nu sufera nimeni pentru ei. Sunt oameni nevinovati care sufera in tacere si tu vrei sa vezi lacrimi si durere? De la mine nu vei vedea.

Vorbesc aici punandu-ma in locul unuia care nu mai are mult de trait (sunt motociclist, ce naiba). Eu nu vreau sa vad lacrimi si durere in jurul meu. Nu vreau sa vad cum se uita oamenii cu mila la mine. Nu vreau sa vad oameni care sufera din cauza mea.

Cu o moarte suntem toti datori. Daca a mea vine mai devreme, n-ar trebui ca tu sa suferi ci sa-ti traiesti viata cat poti de mult pentru ca eu sunt exemplul clar ca nu vei trai vesnic. Nu pierde timpul plangandu-mi mie de mila. Nu vreau lacrimi, nu vreau compasiune, nu vreau sa vad cat de mult tine lumea la mine. Stiu deja cine tine la mine si cat de mult. Nu trebuie sa-mi demonstrezi nici mie si nici altora ca iti sunt drag si ca suferi enorm pentru mine.

Daca nu ma poti ajuta cu nimic sa imi revin sau sa traiesc, ajuta-ma macar ca ultimele clipe sa-mi fie fericite. Hai sa radem, sa ne simtim bine, nu boci ca prostul langa patul meu pentru ca ma deprimi si-mi aduci aminte ca peste cateva zile/saptamani ma curat. Boceste acasa sau in baie, unde nu te vad eu. Pentru ca eu n-am nevoie de mila ta ci de compania ta.

Fa-ma sa uit ca voi muri, sa plec cu zambetul pe buze in groapa, nu bocind ca o pustoaica de liceu pe care a lasat-o prietenul. Ajuta-ma sa mor fericit povestindu-mi cat de mult bine am facut, cati oameni am ajutat, cat de bine te simti cu mine in continuare si asa mai departe. Lasa-ma cu “adancismele” astea scoase din putul gandirii sau auzite intr-o telenovela siropoasa.

Fa-ma sa ma simt bine demonstrandu-mi ca-ti poti trai viata si ca vei fi fericit/fericita, fara sa futi pe nimeni la cap cu maxime si cugetari care. teoretic, ar trebui sa aiba legatura cu mine. Nu vreau sa le spui altora cum sa-si traiasca viata dandu-ma pe mine ca exemplu.

Toti oamenii stiu ca vor muri, macar tu lasa-i sa traiasca fara sa le aduci aminte asta.

Eu am compasiune pentru victimele violului. Cand aud ca un idiot beat a violat o batrana sau a spart o locuinta si a violat locatara, imi vine sa ma duc personal sa-l bat pana nu mai stie cum il cheama, sa-l ung cu apa cu zahar si sa-l arunc in padure pe un musuroi de furnici sau langa un cuib de viespi. Nu mai zic despre ce le-as face pedofililor… Dar nu tot timpul e asa.

Cand vezi ştorfeta din discoteca, pictata si coafata, cu curul gol si ţâţele pe afara, dansand lasciv si cu limba adanc infipta in gatul unui domn generos ca se plange a doua zi la televizor c-a dus-o ala acasa si a violat-o, parca nu-ti mai e mila de biata faptura inocenta. Stiu un caz de acest gen, petrecut in Iasi acum cativa ani.

S-a dus pitipoanca in club pe jos, ca n-avea bani nici de intrare, a agatat un nene acolo, i-a cumparat ala toata seara numa’ Campari Orange si nu mai stiu ce alte minunatii cam la 100 de lei paharul, s-au lins pana n-au mai putut si, la plecare, ala a invitat-o la o cafea la el acasa. Si ea s-a dus, nevinovata. Ajunsi acolo, au mai baut, s-au mai lins si hai sa si-o traga. In secunda in care a auzit de sex, aia s-a transformat in calugarita (si nu ma refer la insecta). Ala, beat fiind, n-a crezut-o si i-a tras-o (fara bataie). Apoi a urmat scandalul.

Eu nu-s de acord ca aici sa pice de fraier doar respectivul ci sa-si ia si aia ceva pedeapsa. Da, e vinovat ala pentru ca, teoretic (va zic mai incolo de ce “teoretic”), a fortat-o pe ştorfetă sa faca sex. Dar oare curvaciunea nu-i vinovata pentru ca l-a provocat? Madam, ma lasi sa-ti cumpar bautura toata noaptea, te freci cu curul si cu ţâţele de mine, imi bagi limbi in gat si accepti sa vii la mine acasa pentru că ce? Crezi ca te chem sa ne uitam la OTV? Ai impresia ca te-am adus acasa sa-ti citesc din Kant sau sa jucam kanasta?

Stiti cum asemuiesc eu violul la pitipoance? E exact ca si cum as umple eu acum cu bani doua sacose transparente si m-as duce la plimbare noaptea prin Ferentari, agitandu-le de colo colo. Si apoi ma duc la politie plangand ca am fost jefuit. Cam asa-i si cu si cu violul cand vine vorba despre ştorfete de acest gen. Te linge, te pipaie, e cu tatele pe afara, te lasa sa o tratezi ca pe o printesa si, cand vine vorba de futai, devine o virgina pura.

Doua lucruri poti pierde foarte usor pe lumea asta: banii si curul. Cum ti le pazesti, asa le ai. N-ai chef sa fii jefuit? Ascunde-ti banii, tine-i la banca, nu te afisa cu ei, nu atrage atentia. N-ai chef sa fii violat? Pazeste-te. Ca barbat, incearca sa nu intri la bulau (ca pe strada nu te violeaza nimeni), ca femeie, ai grija cum te afisezi si cu cine te afisezi.

Lumea e rea, doar cei apropiati iti vor binele (si, in unele cazuri, nici macar aia). Pe restul ii poti considera posibili dusmani, prin urmare trebuie sa te feresti. Nu te plimba cu teancurile de bani in mana printr-un cartier de tigani, ca exista posibilitatea foarte mare sa ramai fara ei. Nu defila cu curul gol pe langa proaspeti fosti detinuti, ca ti-o iei. Ai grija cum te comporti cu necunoscutii, ai grija pe cine provoci s.a.m.d.. Pentru ca apoi s-ar putea sa plangi degeaba.

Spuneam mai sus ca “teoretic” a violat-o si am promis ca va voi explica. Dintre toate infractiunile, violul este de departe cel mai greu de demonstrat. Daca nu ai martori, inregistrari video sau urme evidente, e foarte greu sa demonstrezi ca o femeie a fost violata. Si aici intervin niste probleme.

1. Femeia chiar a fost violata

Daca femeia nu-i o eleva/sudenta cuminte si la locul ei, iar violatorul un infractor cu state vechi la politie si cu antecedente, violul e foarte greu de demonstrat. Daca a fost violata de un prieten vechi, o cunostinta buna etc., care-si angajeaza un avocat bun, s-a cam terminat cu violul. Ba e posibil sa-si ia si o amenda, ceva, sau sa faca si ceva puscarie pentru denunt calomnios.

2. Femeia nu a fost violata

Si-o trage una cu tine (zice ca-i place sexul dur) si apoi o taie repede la politie si spune ca a fost violata. De ce face asta? Cine stie… Poate nu i-ai dat bani, poate are ciuda pe tine, motive sunt destule. Ce-i cert e faptul ca ti-a distrus viata. Daca erai casatorit, s-a terminat casatoria oricum ar fi (sex ai facut clar, e destul ca motiv), daca aveai o functie, poti s-o uiti si asa mai departe. Chestia cu “binele invinge” e doar in filme [şi la Radio Guerrilla - nota editorului], nu va consolati cu asta si nici cu faptul ca “o va bate Dumnezeu”. Ganditi-va si la faptul ca majoritatea centrelor de consiliere pentru victimele violurilor sunt administrate sau in ele lucreaza chiar foste victime ale violurilor. Oare vor ţine cu tine la proces, atunci cand vine aia si le spune c-ai violat-o?

Concluzia e simpla: AI MARE GRIJA!
O femeie care se imbraca decent si nu bate strazile noaptea prin cartiere dubioase are mult mai putine sanse sa fie violata decat o femeie care-i aproape dezbracata si, eventual, un pic bauta. Ai chef de o aventura de o noapte? Ai grija cu cine o ai si gandeste-te la ce poti pierde. Ai grija sa existe destui martori care sa vada ca ea se dadea la tine, fa poze, filme etc. Altfel poti iesi sifonat din toata afacerea.
Pana la urma, totul tine de logica si bun simt, dar gandeste-te ca nu toata lumea poseda asa ceva. Prin urmare, repet, AI MARE GRIJA de fundul tau!

Pentru ca, daca nu ai tu, or sa aiba altii…

Din cate stiu eu, brusturele e o buruiana. Nu se cultiva la nivel industrial, nu am auzit de plantatii de brusturi si nici sere in care sa se creasca brusturi nu cred ca sunt. Asa ca ma intreb, ca tot omul, cine ar fi avut interes sa modifice genetic brusturele?

Pentru ca, din cate-mi dau eu seama, cam asta inseamna “brusture bio”. Nemodificat genetic, crescut cu ingrasaminte naturale si nu chimice, fara insecticide si pesticide samd. Bun. Revenind la intrebarea mea, cine naiba modifica genetic brusturele si, mai ales, de ce?

De ce ar modifica cineva structura genetica a brusturelui? Sa-l faca mai rezistent la daunatori si temperatura? De ce? In afara de sampon, crema sau ce naiba e aia de-i face reclama, la ce se mai foloseste brusturele de are nevoie de modificare genetica sa te poti lauda ca tu ai brusture bio?

De ce ar trebui sa dai cu insecticide/pesticide sau sa folosesti ingrasamant chimic pentru brusturi? Cine naiba cultiva brusturi si, ce ma intereseaza in mod special, de ce cultiva brusturi? Ce ma-sa face brusturele ala de s-a ajuns sa aiba si varianta bio?

Eu stiam ca brusturele il gasesti pe marginea drumului, pe maidane, pe pârloage si ca singura lui utilitate este ca nu te vede lumea cand te pisi sau altceva. In rest, sa mor de am auzit de vreo utilitate a brusturelui. Ah, mint, am mai auzit de o utilizare a brusturelui, dar asta v-o poate povesti Nebuloasa, ea-i cu trimisul lumii in brusturi.

Inteleg sa zici patlagina bio, musetel bio, ciubotica cucului bio, dar brusture bio? Ce mai urmeaza? Extract de gard viu? Zeama de scaieti bio? Esenta de iedera?

Numa’ intreb…

Am vazut si redactori pe politic sau economic care n-aveau nici o legatura cu politica sau economia, ei fiind niste absolventi mediocri ai unor licee industriale obscure. Cata baza imi pot pune in articolele scrise de ei? Cat de valabile sunt parerile lor in domeniile respective?

Sunt si oameni buni in presa dar, din nefericire, acestia sunt cei care-si vad de treaba si nu prea avanseaza. Tot gigeii cu tupeu si cu limba fina ajung in posturi cheie, tot incompetentii dicteaza politici editoriale si tot ei tabloidizeaza ziarele care, odata, erau serioase.

Si cu toate acestea, daca nu apare la ziar sau la televizor, nu e adevarat.

Singura problema e ca nu prea te vede nimeni atunci cand il porti, prin urmare cel care ti l-a dat a spart banii de pomana pe tricouri, nu? Ce rost are sa primesti un tricou cu care, teoretic, ar trebui sa faci reclama si tu sa-l porti la dormit?

Cand am primit tricoul pe care scrie mare, pe piept, Urinelle, mi-am dat seama ca e posibil ca nici macar la somn sa nu-l port. Dar sa zicem ca eu sunt barbat si Urinelle se adreseaza femeilor. Oare sunt femei care ar purta prin oras un tricou pe care scrie Urinelle? Numa’ intreb.

Singurele tricouri primite pe care le port prin oras si-mi plac maxim sunt cele primite de la Trilulilu si unul primit, prin Sergiu Biris, de la Discovery. De ce le port? Pentru ca sunt nostime, pentru ca sunt gandite si pentru ca sunt funny si nu promoveaza ostentativ o anume firma.

Asa ca ideea mea este sa se incerce a se renunta la tricouri care au scris mare pe piept numele firmei. Daca ar avea un mesaj fain pe piept si jos sau pe spate ar aparea numele unei firme, l-as purta cu placere. Dar sa port tricou in culorile firmei si cu sigla mare in frunte, zici ca arat ca ultimul angajat care-i obligat sa poarte uniforma…

Si, in felul acesta, tricourile n-ar mai umple rafturile dedicate echipamentului de transpirat sau de somn…

“Stai cu mine ca ma plictisesc. Nu mai am cu cine vorbi, ala/aia nu-mi place sau nu cunosc pe nimeni.”
“Pai ti-am prezentat lumea…”
“Da, stiu, dar ce sa vorbesc cu ei? Stai cu mine sa nu ma plictisesc.”

Am patit asta de multe ori si am auzit-o de la altii de si mai multe ori. Imi displace enorm, serios. In primul rand imi displace pentru ca respectiva partenera/partener stia inainte de a veni ca nu cunoaste pe nimeni si, totusi, a venit. Daca a venit silita e o treaba (sunt tot felul de chefuri la care e musai sa vii cu cineva). Daca a venit de buna voie (sau, mai mult, a insistat sa vina), atunci deja e o problema.

A doua chestie care nu-mi place e urmatoarea:

“M-am plictisit/Mi-e rau/Nu ma simt bine/Nu-mi place muzica sau mancarea. Hai sa plecam!”

Aceasta replica ma oripileaza la propriu. Ma umplu de nervi cand aud pe tonul ala miorlait “mi-e rau…” pentru ca stiu ca, in 99% dintre cazuri, cum ai parasit petrecerea cum nu-i mai este rau. De fapt acest “mi-e rau” e un fel elegant de-a spune “m-am saturat, nu-mi place”. In felul asta tu te duci si o scuzi/il scuzi in fata prietenilor si pleci.

Stiu ca, poate, voi parea insensibil, dar eu gandesc altfel, din aceasta cauza au aparut si regulile despre care vorbeam la inceput, reguli care sunt respectate si care ne scutesc pe amandoi de certuri inutile.

1. Cand suntem la o petrecere, nimeni nu trebuie sa stea dupa fundul celuilalt

Asa mi se pare cel mai corect. Mergem la o petrecere sa ne distram, sa cunoastem oameni noi sau sa povestim cu prietenii vechi. Ne vedem acasa in fiecare zi, povestim in fiecare zi, fiecare stie aproape toata viata celuilalt, ce rost are sa mergem la o petrecere si sa stam unul langa celalalt si sa povestim? Ce sa povestim? Ce-ai facut azi sau ce facem maine? Asta putem discuta acasa, inainte de culcare. La chef e fiecare pe barba lui, povesteste cu cine vrea si, din cand in cand, isi scoate partenera la dans.

La petrecere te duci sa te distrezi. Daca stii dinainte ca nu te vei distra, stai acasa si lasa-ti partenerul/partenera sa mearga singur/singura acolo. Nu e nici o suparare, serios. Stii dinainte ca nu te vei distra sau ca te vei distra pentru ca stii dinainte cine vine la petrecere (nu vorbim de discoteci aici ci de chefuri intre prieteni, da?). Stii ca vine ala, stii ca vine aia, stii cam ce muzica se va asculta. Prin urmare iti poti face o idee daca te vei distra sau nu. Corect?

Daca ti se spune cine vine si realizezi ca nu stii pe nimeni, te gandesti cam cat de bun esti la facut prieteni. Daca esti un mormoloc care sta intr-un colt si nici colegii de clasa din liceu nu si-i stia, atunci mai bine stai acasa. Te vei simti la fel. Daca esti genul care-si face prieteni in cinci minute dupa ce a intrat pe usa, mergi relaxat. Dar, daca totusi mergi si e nasol, nu avea pretentia sa-ti stea cineva la poponet. Mai bine treci la regula 2.

2. Nu e neaparat necesar sa plecam impreuna

Aici presimt ca se vor simti mironositele care considera ca partenerii lor trebuie sa suporte toate fitele si chefurile penibile la care se simt de tot rahatul. Ei bine, norocul meu a fost sa nu dau peste prea multe mironosite de acest gen. Eu am cunoscut femei cu capul pe umeri si independente care intelegeau ca, daca unul dintre partenerii unei relatii se simte bine si celalalt nu, nu are rost sa il chinuie.

Sa gandim problema in felul urmator. Ma duc impreuna cu nevasta la un chef de femei. Ea se simte foarte bine, eu rod varul de pe pereti. Ce fac? O iau de manuta si o duc acasa pentru ca am venit impreuna si mie nu-mi place? Nu. Eu ma scuz si plec. Ea le zice ca, de fapt, eu doar am condus-o pana acolo si tre’ sa plec pentru ca am alta treaba si continua distractia. Care-i problema? Ea se va simti bine in continuare iar eu ma voi duce in alta parte unde ma voi simti si eu bine (chiar daca ma duc acasa si stau la calculator). Rezultatul: amandoi ne-am simtit bine unde am fost si vom povesti despre asta cand ne vom intalni acasa.

Daca voi fi silit sa stau pana pleaca ea, voi face spume si clar nu se va simti nici ea bine. Daca o silesc sa plece cu mine, va pierde o distractie si-mi va reprosa asta, prin urmare nu ma voi simti bine oricum. Prin urmare plecatul independent al fiecarui partener este un lucru logic care duce la o relatie fericita.

Nu mai traim acum 100 de ani, nu mai traim la tara, nu mai venim acasa cu caruta. Acum sunt telefoane mobile, sunt taxiuri cate vrei, il chemi in fata localului, te-ai urcat si te duce acasa. E atat de simplu si, culmea, poate fi facut si fara sa fie doi in acel taxi.

Si, nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare mult mai tare cand, pe drum inapoi, incerc sa-mi structurez un fir al evenimentelor comice intamplate la acel chef si cand ajung acasa sa ne “batem” pentru a ocupa locul I din concursul “Petrecerea mea a fost mult mai faina!”.

Concluzie

Ganditi-va doar la faptul ca majoritatea barbatilor nu suporta petrecerile de femei iar multe femei nu suporta chefurile de barbati. De ce sa ne chinuim reciproc? Urmand aceste doua reguli veti avea relatii linistite si lipsite de suparari, certuri etc, chiar daca par destul de radicale. Din batrani se stie ca-ti duci femeia la bal si te intorci cu ea acasa. Erau alte vremuri, lumea se mai schimba.

Tine-ma cu forta la un chef de femei ca-ti garantez ca data viitoare nu ma vei mai chema pentru ca voi face in asa fel incat sa nu ma mai salute nici o prietena de-a ta pe strada sau ma vei trage de mana sa urcam in taxi si sa plecam in mijlocul distractiei (tale). Si asta-i valabil si pentru femei.

Obligatia asta de a sta dupa fundul partenerului ne-a fost bagata in cap de mici copii, atunci cand invatam cum sa ne comportam ca niste adevarati gentlemani cu femeile. Da, romantismul nu a murit si nici nu va muri niciodata, dar asta nu inseamna ca unul sa se sacrifice inutil doar pentru ca altul sa se distreze. Ori e reciproca treaba, ori nu mai suntem.

Eu consider ca asa este cel mai corect si fata de mine si fata de partenera mea. Are cineva alta parere?

Te-ai imbatat aseara si ai dormit in sant? Putin imi pasa. Daca vii la ora X la lucru si esti 100% capabil sa-ti faci treaba, n-am nici o problema. Aaaaa, te-ai imbatat si ai dansat pe bar intr-o crasma? Super tare, ti-au bagat gagicile si bani la chiloti? Vreau sa vad poze, ca nu te cred!

Da, eu asa gandesc. Ce faci in timpul tau liber este problema ta. Nu vreau sa vad poze cu tine la serate culturale sau intr-o ceainarie, ridicand delicat cescuta cu ceai tinand degetul mic in aer. De scortosi e plina lumea, n-am nevoie sa colaborez cu astfel de oameni pentru ca ma deprima.

Iti faci treaba ca la carte si respecti regulile de la locul de munca, de ce sa-ti impun eu reguli si pentru timpul tau liber? Pleci in concediu, esti nudist si-ti face unul poze pe plaja? Sa si le bage in poponet, ca pe mine nu ma intereseaza. E viata ta, faci ce vrei cu ea. Te-ai imbatat intr-o seara si ai facut striptease la bara intr-o crasma? Vreau sa vad pozele doar pentru a avea motiv sa fac misto de tine la o bere, nu pentru a te da afara ca-mi strici imaginea. Atat timp cat nu apare politia, nu esti implicat in scandaluri si nu deranjezi pe nimeni, nu ma intereseaza cate poze apar cu tine si in ce ipostaze.

Asa ca hai sa facem diferenta intre munca, distractie si imagine. Atat timp cat in orele de program esti un bun profesionist, ma doare fix la trei metri in spate ce faci tu in timpul tau liber, atat timp cat nu-mi afecteaza mie afacerea. Ca vine unul la mine si-mi spune ca te-a vazut aseara la un chef cum dansai in chiloti? Il scot in suturi afara, sincer va spun.

Aaaa, daca esti, sa zicem, politai si in timpul liber platesti curve, atunci este o problema. E nasol pentru ca… De fapt nu cred ca trebuie sa mai explic de ce e nasol, nu? Dar daca esti corporatrist si treaba ta e sa introduci cifre sau sa faci prezentari powerpoint, de ce n-ar trebui sa te distrezi asa cum vrei tu? Pentru ca strici imaginea companiei? Eu prefer o companie cu oameni care stiu sa se distreze, cu care ai ce discuta, nu una plina de scortosi care-ti recita poezii si lesina cand vad o sticla de bere sau o tipa despuiata.

Dar asta-i doar parerea mea…

Daca ai scos banul si ai cumparat Claritine doar pentru ca te-ai gandit ca poti fi tu acel unu din patru care are alergii, vreau sa iti pun eu o intrebare: Te-ai gandit ca, poate, esti prost? Daca te-ai gandit, scoate banul si ia niste Prostamol sau Prostacalm. Nu conteaza ca nu-ti vindeca prostia ci doar prostata, marca banul ca poate scapi.

Gandeste-te ca 3 din 5 oameni sunt prosti facuti gramada. Raportul fiind mai mare, ai mai multe sanse sa fii unul dintre cei 3 prosti facuti gramada. Prin urmare, marca banul!

Nu de alta, dar stim cu totii ca prostia se plateste!