Eu nu cred in horoscop. Bine, nu cred eu in multe si horoscopul e pe ultimele locuri, dar am zis totusi sa scriu si despre asta.
Am avut o perioada, mic copil fiind (cred ca prin liceu), cand citeam/ascultam zilnic horoscopul. Bineinteles ca, in functie de ce zicea, alegeam sa cred sau nu.
“Azi vei lua bani” – era clar ca spunea adevarul, eram convins ca stelele mi-au vazut viitorul.
“Azi e nasol, ai mare grija sa nu patesti ceva” – mda, vrajeala frate. Cine pune botul la mizeriile astea?

Apoi am inceput sa lucrez in presa ca tehnoredactor. Fiind incepator trebuia sa fac cea mai simpla pagina din ziar, cea cu anunturi, caseta redactionala, integrama si horoscopul. Nu voi povesti cum am uitat intr-o seara sa pun integrama si a iesit un sfert de pagina de ziar goala (scria mare “Integrama zilei” deasupra unui dreptunghi gol) ci va voi povesti cum statea treaba cu horoscopul.
Primele patru-cinci zile nici n-am stiut ca trebuie modificat, astfel incat a aparut aproape o saptamana intreaga acelasi horoscop in ziar. Scandal, panarama, urlete. Apoi mi s-a explicat ca trebuie modificat si mi s-a zis si cum.
(more…)

Cutreieram și păduri, mă urcam în copaci, jucam ascunsa, mă juleam sau îmi spărgeam capul, dar când mă gândesc la amintirile băgate în cap cu forța…

După cum ați citit în episoadele precedente, cred că știți deja că, în copilărie, n-am fost chiar ușă de biserică sau cel mai cuminte copil din curtea școlii. Dacă asta credeați până acum, vă anunț solemn că vă înșelați amarnic. Am fost o pramatie de nici eu nu știu cum de m-au suportat ai mei părinți până am început să dau de gustul… altor chestii. Când îmi povesteau ai mei că făceam exact ce spuneau ei să nu fac ziceam că am părinți răi, ca tot copilul. Acum am realizat că eu, să mă fi avut pe mine copil, mă dădeam afară din casă în secunda doi și bătut măr. Chiar nu știu cum de m-au suportat ei. În schimb, ceea ce apreciez acum, faptul că mi-au băgat unele amintiri în cap cu forța mi-a prins extrem de bine. Dar destul cu introducerea, să incepem povestirea.
(more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cat m`am bucurat de micile chestii din viata…

Tanar fiind am avut multe probleme (sa le zic asa) cu parintii, ca orice copil de altfel. Ma simteam persecutat atunci cand imi luam bataie pentru ca am spart un geam pentru ca pe Costel nu`l batea ta`su daca spargea un geam (de fapt il rupea in doua, da` Costel ne spunea la toti ca nu i`a facut nimic ta`su` si sta in picioare nu pentru ca`l doare curu` ci pentru ca s`a plictisit de stat jos), cand ma incuiau in casa pentru ca`i sparsesem capu` lu` nu mai stiu care, cand dispaream din fata blocului si uitam sa mai vin acasa… Sper sa n`apara vreun psiholog acu` sa`mi spuna ca d`aia am ajuns cum am ajuns si ca ma poate ajuta ca`i dau spam fara nici o retinere.
In fine.
Dar totusi, din cand in cand, eram “silit” de parinti sa fac chestiile pentru care, facute fara voia lor, as fi fost aspru pedepsit. Si acele lucruri marunte imi umpleau inima de fericire.
(more…)

… în România? Simplu! Am două motive puternice care m-au făcut ca acum 10 ani, ultima dată când am fost pe litoralul românesc să iau decizia definitvă să nu mai calc pe acolo. Motivele sunt, în ordine lor, următoarele: (more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cati imbecili am cunoscut…

Aseara am schimbat cu Radu pe messenger cateva povesti despre imbecilii peste care am avut nenorocul sa dam in timpul vietii. El mi`a povestit despre intamplarile petrecute la magazinul de calculatoare, eu i`am povestit despre cele petrecute pe vremea cand ma ocupam de calculatoare. Dupa ce`am terminat de discutat mi`a venit ideea sa le si scriu, cu toate ca era programat alt subiect pentru acest episod.
Voi incepe cu o intamplare d`a lui si voi continua cu ale mele. Enjoy.
(more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cat am detestat sarbatorile…

Nu stiu daca detestat e cuvantul pe care trebuia sa`l folosesc, dar aducandu`mi aminte acum de acele momente descrie destul de bine starea mea de spirit din acea perioada. Nu detestam sarbatorile in sine, nici nu aveam cum sa le detest pentru ca insemnau zile libere, cadouri, bani etc, ci mai ales perioada de dupa sarbatori.
Cat eram pustan am considerat sarbatoare doar ziua dinainte. Adica aia in care primesti banii. 24 Decembrie era sarbatoare pentru mine, 25 era doar o zi libera. La fel si 31 Decembrie si sambata dinaintea Pastelui. Restul erau doar zile libere, bonus.
Si tocmai acele zile le detestam pentru ca (more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cand am inceput sa muncesc…

Am povestit in episodul trecut despre o vara in care am muncit patriotic pe santierele patriei si cum mi`am dat seama ca munca fizica nu`i de mine… Din nefericire, tinand cont ca de bani aveam nevoie in continuare si cum la noi nu`i ca la altii, santierul isi terminase lucrarea si nu mai era nevoie de ajutor de bagator in seama pe langa inspector, a trebuit in scurt timp sa`mi gasesc altceva de lucru.
Dar cine naiba angaja un pustan de 17 ani fara nici o specializare? Specializare aveam eu cumva, aveam experienta de sapator de santuri, nu? Dar am avut totusi noroc.
(more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cand am inceput sa muncesc…

Primul loc de munca la care am prestat a fost pe un santier de la Conest, prin `95-`96. Lucram, impreuna cu un coleg de clasa, Marian Farcasel, ca muncitori necalificati pe santierele patriei pentru binele poporului, sa facem si noi niste bani in vacanta de vara. Posturile le`am prins cu pile (cel putin asa am crezut noi), pentru ca, dupa spusele lu` taica`miu, era mare concurenta la sapat santuri si carat cu carca… In fine, nu asta conteaza. Ideea a fost ca eu sa invat ce inseamna munca fizica si cat de bine e sa ai scoala. Am invatat ca munca fizica nu`i de mine (asta oricum stiam) si am facut si ceva bani in acea vacanta. Dar, pe langa acestea, am vazut si ce inseamna omul prost si inchis la minte.
(more…)

Sunt satul de tren si sunt plin de subiecte si de poze. Altfel spus, azi am de scris o gramada. Un nou episod din “Copil fiind…”, cateva articole despre una alta, o intamplare (cu poze cu tot) care implica niste jegosi de controlori… Apoi mai are Julius una alta de scris, si Lucian mai are de publicat epilogul la “Nu vreau sa fiu Dumnezeu!” (sau ce, credeati ca s`a terminat sau ca ala e sfarsitul? ). Ne citim azi.

Spor

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cand am descoperit calculatorul…

Contactul cu calculatoarele l`am avut relativ devreme, chiar dupa revolutie. CIP si HC2000 erau atunci la putere si aveam casa plina de casete cu jocuri. Tin minte si acum cum faceam schimburi, cum mergeam pe la prieteni care aveau dublucasetofoane sa`mi trag si eu jocurile si cum asteptam zeci de minute sa se incarce un joc.
Unul dintre primele jocuri pe care le`am jucat pe calculator a fost ceva cu submarine, cu o grafica extrem de simpla, alb-negru, dar la care am stat de mi`a iesit pe ochi pana s`a incarcat.
Primul joc color pe calculator l`am jucat prin 90-91 la unchi`miu acasa. Se numea Robin Hood si arata bestial. Si acum cand imi amintesc de el stiu ca avea o grafica bestiala pentru acea perioada, mai ales pentru ca era color…
(more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cate am patit pe la sanius…

V`am povestit in ultimul episod despre cateva aventuri care implicau zapada. In acest episod voi continua aventurile specifice iernii pentru ca suntem la jumatatea lunii Decembrie si afara e uscat ca`n palma. Nici un fulg, nici un derdelus, saniile ruginesc in boxe sau pe balcoane iar patinele deja au fost uitate intr`un capat de dulap, in spatele unor bocanci sau pantofi care n`au mai fost folositi de ani buni. Nu aveam de gand sa scriu azi inca un episod dar insomnia si plictiseala m`au invins. Asa ca am deschis o sticla de bere, am desigilat al doilea pachet de tigari si am pus mana pe tastatura. Sa vedem ce iese…
(more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cate am patit prin zapada…

Vazand vremea din ultimii ani am ajuns la concluzia ca ma aflu printre norocosii care au avut parte de ierni ca`n povesti. Am vazut zapada cate trei luni pe an, nu doar la televizor sau prin munti, am avut sanie, am mers la patinoar natural nu doar la tarcul de la strand pe care`l inghetau si`i ziceau patinoar… Ne bateam cu bulgari cat era ziua de lunga, faceam cazemate din zapada, ne imparteam in echipe si ne spargeam capatanile cu bolovani manjiti cu zapada in cazul in care pierdeam destule jocuri… Am prins zapada de peste un metru, am prins geruri de -25 de grade cand iti scartaia omatul sub ghete de parca era o usa din filmele de groaza si am prins vremurile cand trageai sania dupa tine vreo trei ore sa ajungi la derdelusul laudat…
Sa povestesc toate amintirile care implica zapada cred ca mi`ar lua o saptamana de scris in continuu, asa ca ma voi limita azi doar la 2-3. Restul le voi povesti in episoadele viitoare.
(more…)