Cine-i înţelege pe pensionari

Oricât de inventivi ne lăudăm că suntem noi, românii, se pare că niciunul dintre marii noştri oameni de ştiinţă (oricum nişte hoţi cu toţii, asta se ştie, altfel nu ajungeau ei savanţi) nu ajunge nici la genunchiul broaştei atunci când îl comparăm cu marele Chang, Li sau cum l-o chema pe inventatorul căruţului ăla de piaţă din pânză care la Sudului costă 40 de lei (asta ca să ştiţi cumva, dacă la voi în oraş e mai scump, că aţi votat nişte mafioţi nenorociţi). Nimeni nu a înţeles vreodată atât de bine nevoile bătrânelului caucazian şi ale băbuţei sale odioase de la bloc precum omul galben, creatorul sacoşei de pânză, al celei de rafie şi, în fine, al căruciorului de piaţă, pe care orice pensionar autentic le pune mai presus decât roata, curentul electric, teoria relativităţii şi alte asemenea descoperiri inutile (acum, gândiţi-vă un pic: dacă ai un kil de roşii, trei de cartofi, nişte legături de mărar şi pătrunjel şi două franzele, zi matale, cu ce te ajută e=mc², ai? A tocat banii oamenilor Einstein ăla, asta a făcut).

Rămâne totuşi un mister pentru mine cum, la mii de kilometri distanţă, nişte oameni din Shanghai au totuşi o înţelegere atât de profundă a aspiraţiilor unui pensionar din Balta Albă. Presupun că fură tabelurile de întreţinere de la blocuri (de ce credeţi că sunt închise cu lacăt?) şi le bagă într-un supercalculator care identifică precis nevoile fiecărui bătrânel: “Rotaru de la 5 a făcut economie la apă caldă luna asta, măriţi producţia de sacoşe de pânză. Baba aia cu multe pisici de la 9 are restanţă, ia vedeţi ce se poate face, e un client valoros, anul trecut a cumpărat trei cărucioare de piaţă.”

Sincer, aştept cu nerăbdare momentul în care oamenii de ştiinţă chinezi vor reuşi să descopere şi formula roşiilor ieftine, sarcină pe care cred că Partidul le-a trasat-o de ani buni. Tot ce-mi doresc e să n-o găsească înaintea lor savanţii români; nu de alta, dar atunci sunt convins că roşiile ieftine ar fi îngrozitor de scumpe.