Sa ne plangem ca-i criza

Scris de VisUrat

In jurul blocului meu sunt trei magazine de cartier. Toate trei au aceleasi produse si aceleasi preturi la toate produsele, singura diferenta intre ele este distanta fata de blocul meu. Unul e la vreo 100 de metri, celalalt la 150 de metri si al treilea este la vreo 200 de metri si toate vanzatoarele de la magazinele alea ma cunosc pentru ca de vreo trei ani le calc zilnic pragul. Nu-i mult de mers pe jos dar logic ar fi sa ma duc la cel mai apropiat atunci cand vreau sa cumpar ceva, nu?
Ei bine nu, si va explic in continuare de ce.

Pe mine ma costa zilnic berea si tigarile 22 de lei si 10 bani (adica 221 de mii de lei vechi) la oricare dintre cele trei magazine la care ma duc (la toate magazinele vand patronii ziua, noaptea au ceva angajati). Ieri am facut un test. Am mers la toate trei magazinele si mi-am cumparat bere si tigari de 22,10 lei. Hai sa va spun cum a decurs experimentul.

Aveam bani la mine si m-am dus sa cumpar bere si tigari. La primul magazin (ala care-i la 100 de metri de mine) mi s-a facut intai calculul (dupa “small talk-ul” de rigoare cu “ce mai faci, cum mai merge”) si mi-au zis: 22 de lei si 10 bani. Am scos din portofel 22 de lei si am inceput sa ma caut de 10 bani. Aveam si monede dar, cum am spus mai sus, era vorba de un experiment. Patroana a asteptat sa ma caut de zece bani. M-am prefacut ca n-am gasit si i-am mai dat o bancnota de un leu. Mi-a dat rest o moneda de 50 de bani, pe motiv ca n-are mai marunt. Atunci am gasit si eu moneda de 10 bani si mi-am luat bancnota inapoi. Am luat produsele si am plecat la urmatorul magazin, ala de la 150 de metri de casa.

Acolo, situatia identica. N-am zece bani, ii dau un leu. Imi da 50 de bani rest pentru ca n-are. Gasesc “prin minune” cei zece bani si-mi iau leul inapoi. Iau produsele si plec la al treilea magazin, cel mai “departat”, ala de la 200 de metri de casa.

Acelasi “small talk”, aceleasi produse, 22.10 lei. Scot iar 22 de lei din buzunar si incep sa ma caut de 10 bani. Cand m-a vazut patroana ca ma caut de 10 bani mi-a zis:
“Te rog frumos, nu mai cauta! Insist! Lasa asa!”
“Dar cred ca am…”, i-am raspuns si am continuat sa ma “caut” de bani.
“Te rog eu frumos, lasa asa! Doar nu stam acum in 10 bani, ce naiba. Imi aduci tu cand o sa ai. La cata vanzare ai facut aici ar trebui sa-ti fac reducere, nu sa-ti cer zece bani…”, mi-a zis zambind.
Mi-am luat produsele, i-am multumit si am plecat dupa ce i-am lasat si cei 10 bani pe care, miraculos, i-am gasit acolo unde-i pusesem.

Acum unde credeti ca ma voi duce sa-mi fac cumparaturile? La 100, 150 sau 200 de metri de casa?

Eu nu inteleg de ce se plang romanii de criza, mai ales cei care au magazine de acest gen. Cand tragi teapa dupa teapa, ce naiba te astepti? Pe toti trei i-am intrebat cum merge treaba. Primii doi mi-au zis “e nasol rau… criza asta ne omoara, mai am un pic si inchid magazinul”. Al treilea mi-a raspuns “merge. nu cum mergea anii trecuti, dar supravietuim.”. Oare de ce? Pentru ca stie sa-si vanda marfa, nu se gandeste ca pierde 10 bani ci considera ca va castiga un client, spre deosebire de restul care vor sa castige 40 de bani de pe urma ta sau sa-ti vanda o guma Orbit pe care n-o vrei.

Si, cu aceasta mentalitate, de ce naiba ne mai plangem ca-i criza?

mizerii (9) Comentarii

9 Comments »

La magazinul de la 20 de metri de blocul meu, vinde chiar patroana si iti sterge cu o carpa berile si apele minerale la sticla care s-au prafuit in naveta la transport. La magazinul de la 200, unde e birt ad-hoc patroana colorata sparge seminte si ragaie bere cu clientii. La 20 si-a zidit femeia magazin, faianta, zugraveala, la 200 pute pamantul sub baraca ruginita. In 10 ani de activitate, patroana de la 20 are un Audi si un BMW, aia de la 200 abia are un Logan pe care il hinghereste cu marfa.
Ar trebui mai multa lume sa se uite la micile detalii si sa aleaga locurile din care cumpara pe criterii mai profunde decat “e aproape de casa”. Mi-a placut postul asta
Am facut diverse cumparaturi pe aici in lunile astea, de la hot-dog si senvisuri subway, la fructe, lapte, paine sau alte balarii. NICIUNDE in dughenele astea americane nu mi s-a intamplat sa nu primesc rest. NICIUNDE. Mi se da TOT restul si se insista sa iau si bonul. Ieri eram gata sa plec ca vaca de la trader joe’s, cand mi-a amintit zambind casierul ca am si bonul de luat.
Ultima data cand am verificat, puteai merge la banca sau la un hypermarket chiar sa rogi sa ti se dea roluri de monede pe care le plateai cu valoarea lor. “Soarele” a mai luat, cand ieseau serii noi. Cat este de greu sa mergi periodic la o banca si sa iei niste “fisicuri”?
PS: si da, atitudinea de “dvs. ati cumparat de atatea ori, cum sa va cer 10 lei” este cea care face un business, asa cum explica si Flo deasupra mesajului meu. Un client multumit aduce mereu bani, asa ca iti scoti “parleala” pentru aia 10 lei.
la mine e perfect am un magazin la 20 de metri (chiar la coltul blocului) si vanzatoarele se poarta super tot timpul daca nu am 10 bani la mine imi da fara si are incredere ca-i aduc pentru ca stie ca doar de la ea imi fac cumparaturile
Chestia asta se potriveste cu ce mi-o zis primul meu sef. Eram in anu doi la facultate si m-am angajat la un hotel. Ce mi-o zis nenea : Peste tot in lume exista locuri frumoase, orase frumoase, peisaje frumoase, singura diferenta o fac oamenii. Deci daca vrei ca un loc, un oras , un magazin sa fie “frumos” prima data trebuie schimbati oamenii (in mentalitate).
pai pentru ca dispar! la mine era plin de magazinase din astea…au trantit mallu Liberty Center si incet-incet au inchis toti…
de asta prefer magazinele mari, iti da bonul si restul pana la ultimul ban
Ptiu, mi-ai adus aminte ca am datorie 1 leu la un magazin. maine ma duc sa-l inapoiez si mai cumpar si doo tricoaie, ca asta cumparam atunci, cand m-am indatorat.
Ca de obicei, totul e relativ.. pe de o parte clientul e in pana de maruntis mereu (la mine cel putin justificata prin faptul ca nu fac piata sa capat marunt, iar bancomatul iti scuipa minim 10 lei, dar de obicei scoti de la 50 in sus) si pe de alta parte e vanzatorul care se vede in dilema intre a cere 10 bani, 30 bani, 50 bani si a risca sa piarda clientul sau a avea pierderi pe termen lung.. La micile afaceri de familie, magazine de cartier in speta, se poate crea o relatie mai apropiata intre vanzator (mai ales daca e chiar patronul) si clientii cunoscuti.. clientul se simte mai bine daca e tratat mai special.. daca i se vorbeste frumos, daca e intrebat de sanatate, daca i se ofera ceva mai deosebit.. vine des acolo ca e aproape, si se simte ca acasa, fata de un supermarket unde nu-i pasa nimanui de el, chiar daca primeste restul exact.. Eu nu sufar deloc metalul, de obicei nu luam restul sub 0,5 si nici pe-aia intotdeauna (nu-s deloc milionar dar port blugi si sunt monezile incomodeaza) dar am avut neplacuta surpriza sa nu am marunt pt covrigii de pranz si suma era prea mica pt plata cu cardul, era sa raman de rusine.. inteleg ca fata aia, daca lasa cate 10 bani/client si are 100 clienti/zi.. nu e ca la ospatari, care fac bacsis bun.. Ideal ar fi (pt mine) sa nici nu iau resturile, dar nici sa nu mi se ceara sume sub 1 leu, sau macar 50 bani.. De, asta e piata, nu te poti opune. Magazinele ar trebui sa se aprovizioneze cu maruntis pt rest, clientii ar trebui sa fie si ei grijulii sa aiba la ei.. unii ar fi probabil magari si n-ar da chiar daca au, li se pare o grozavie, vanzatoarele iti dau guma sau bomboane cand n-au (sau nu vor sa dea) rest.. Un vanzator inteligent face totul sa-si pastreze clientii, le zambeste, le da un mic bonus (de exp, 1 covrig ) sau nu se uita la 10 bani, si omul vine si maine, incantat de tratamentul special.. Insa, va dau un exemplu de strategie romanesc: aveam un Sony Center langa scoala si, cand eram mai mic, ma duceam des pe-acolo sa ma uit la minunatii si sa mai iau cate un catalog cand apareau, eram pasionat de tehnologie (netul nu era atunci ce e acum).. inteleg ca erau scumpe de tiparit (150 pag lucioase full color) dar pt dat erau.. si luam doar unul/sezon.. pana intr-o zi cand vanzatorul a stat la fundul meu cat m-am uitat la una-alta si mi-a spus ca nu pot lua catalogul, fiind doar pt cei care cumpara. Ceea ce e o minciuna sfruntata, nu scria nicaieri si nu e nicaieri asa, dar m-a vazut ca n-am fata de cumparator.. insa, ceea ce a realizat e ca, desi au trecut anii, desi am ajuns sa decid cumparaturi pt proiecte de bani multi, niciodata, dar absolut niciodata n-am mai intrat in magazinul lor, desi trec de 2x/zi pe langa el, am preferat sa cumpar laptopuri Sony de la alte firme decat de la ei.. n-am uitat cum s-au purtat desi poate tipul ala nu mai lucreaza acolo de mult sau m-a uitat in atatia ani..
Tocmai m-am întors din concediu în grecia. Mare greşeală… că m-am întors. Ăia mai că nu-ţi sug pula dacă mergi 2-3 zile la rând să cumperi de la ei. De 2 ori am ieşit în câştig pentru că a greşit cu restul (nici eu n-am observat decât ulterior), de nu ştiu câte ori am primit “bonus-uri” (cumperi 2, primeşti 3) fără să fie afişat ci aşa, spontan, şi nici vorbă de bacşişuri. Dacă lăsam bacşiş mi-l dădeau înapoi crezând că am greşit eu la numărătoare. Şi vorbesc la nivel de 20-30 de cenţi.
Şi deah, ăia-s mai în criză ca noi. Numai că Decebal al nostru a trebuit să se fută-n cur cu ţiganu ăla de Traian, în loc să se pună capră în faţa lui Alexandru cel Mare.