Nu am avut, nu am şi nici n-o să-mi iau vreodată Tico pentru a merge pe drumurile publice. În schimb mi-am promis cu nişte amici c-o să luăm câteva gata de casare să le fugărim pe un cartodrum până-şi dau sufletul. Am lucrat câteva luni undeva unde mi s-a pus un Tico la dispoziţie şi am aflat ce distractiv poate fi.

Legat de genul de oameni de care e plin articolul trebuie văzută următoarea situaţie. El, posesor de Tico, o învaţă pe ea să conducă. Cadrul este un poligon abandonat unde întâmplător jucam o minge cu nişte amici. Noi eram în zona unde se făceau parcările şi manevrele cu rampe. Ei făceau ture unde era practic circuitul. La un moment dat nu ştiu ce trece prin mintea căruia dintre ei, la ieşirea din viraj maşina continuă drumul, îndreptându-se în diagonală spre o rampă pe care o loveşte foarte gălăgios dar peste care miraculos sare.

Aterizează maşina trage el de volan de-o îndreaptă clănţăne motorul până se opreşte, apoi coboară. Evaluează situaţia, schimbă roata care sărise de pe jantă. Se uită încă o dată, după care zice, e bine mă, n-are nimic şi pleacă. Nu cred c-avea vreo jantă dreaptă maşina aia, da era bine….