Comments on: Concurs pentru biciclisti

By: O bicicleta rosie surpriza « Zapacita

O bicicleta rosie surpriza « Zapacita — Mon, 19 Jul 2010 14:37:56 +0000

[...] tuturor câştigătorilor! Felicitări organizatorilor(inclusiv bloggerilor Arhi, Cabral, Zoso, Visurat si Piticu) pentru că au reuşit să facă blogurile şi reţelele sociale să spună sute de [...]

By: Cei 10 castigatori ai bicicletelor rosii at » piticu .ro

Cei 10 castigatori ai bicicletelor rosii at » piticu .ro — Fri, 16 Jul 2010 14:13:46 +0000

[...] vor primi pe merit sunt: Robert Lazar ,Alexandra Carastoian, Zapacita ,Dianna, OmulSimplu, richie , Alex, Ovidiu Sirb, moldoveanul si Henrich.Detalii despre cum se pot ridica premiile gasiti pe blogul [...]

By: Ruxy

Ruxy — Fri, 16 Jul 2010 12:17:03 +0000

Mi s-a intamplat de multe ori sa claxonex oamenii pe trotuar si nimeni nu-mi facea loc,punandu-se ostentativ pe mijlocul trotuarului,spunandu-mi sa ma duc pe sosea,dar unui burtos trecut de prima tinerete si cu ochelarii de soare pe nas,pe motocicleta nu i se reprosa absolut nimic,pentru ca era evident ca el putea veni cu o haita de alti oameni asemenea lui sa faca ordine pe trotuar,dar eu nu.Deci,aceasta varianta pica din start.Piste de biciclisti nu exista in orasul meu,deci nici aici nu se poate.Fie ca-mi place,fie ca nu,sunt nevoita sa ma plimb cu bicicleta pe sosea,avand grija de dinainte sa-mi pun casti in urechi si-o sapca pe cap ca sa nu-i vad si sa nu-i aud pe soferii bine intentionati sa-mi spuna ca mi-a cazut lantul,plus alte lucruri mai neortodoxe,

By: 10 biciclete rosii isi asteapta proprietarii sambata | BikeWalk

10 biciclete rosii isi asteapta proprietarii sambata | BikeWalk — Fri, 16 Jul 2010 11:15:38 +0000

[...] mai bine de 10 zile, în care ai avut timp să rezolvi sarcinile date de Zoso, Cabral, Arhi, Visurât și Piticu, concursul nostru organizat alături de Coca-Cola, ce punea în joc 10 biciclete roșii [...]

By: Bicicleta roşie – 19x19

Bicicleta roşie – 19x19 — Thu, 15 Jul 2010 07:32:54 +0000

[...] VisUrât: “Pe trotuar sau pe asfalt si de ce?” [...]

By: Dorintele viitorilor biciclisti rosii | BikeWalk

Dorintele viitorilor biciclisti rosii | BikeWalk — Wed, 14 Jul 2010 13:23:05 +0000

[...] Joi, la ora 16:00. Așa că mai ai timp să completezi sarcinile date de Zoso, Cabral, Arhi, Visurât și [...]

By: m@rio

m@rio — Tue, 13 Jul 2010 17:28:06 +0000

Piste pe strada, asta e solutia. Afara centrul este necirculabil iar bicicletele circula in voie. eu merg dimineata spre oras (din dr.taberei ) pe contrasens pentru ca este mai liber si ii vad pe soferii care fac “figuri”, (atentie insa la masinile care ies de pe stradutele din stanga voastra, ei nu se asteapta sa veniti voi din fata—-se rezolva cu un zambet larg in momentul in care va observa).
Iubiti-va bicicleta si ea va va duce mereu in siguranta acolo unde aveti nevoie !!!

By: Ionut

Ionut — Tue, 13 Jul 2010 16:27:28 +0000

Pe strada. Dar avem nevoie de infrastructura si legi care sa ne protejeze, sa educe (cu amenda daca este cazul) si sa incurajeze mersul pe bicicleta.

By: Biciclete: trotuar vs. asfalt – Ovidiu Sîrb

Biciclete: trotuar vs. asfalt – Ovidiu Sîrb — Mon, 12 Jul 2010 18:20:32 +0000

[...] am preluat-o de la Sebi în cadrul concursului [...]

By: Demanuel

Demanuel — Mon, 12 Jul 2010 15:06:41 +0000

Pe asfalt sau pe trotuar?
La vânătoare sau la safari turistic în iungla urbană? Strada e periculoasă, când eşti pe bicicletă. Lanţul trofic se ridică ameninţător deasupra ta când realizezi că eşti cel mai vulnerabil lucru de pe asfalt, veriga cea mai de jos. Prada supremă pentru toţi este destinaţia, toţi o vor, cât mai repede, cât mai eficient, cât mai curat, prădători adevăraţi ce îşi demonstrează talentul. Vânătoarea te menţine constant alert. Turme infinite de animale masive de fier trec ţipând pe lângă tine la jumătate de metru. Altele îţi taie calea, fălindu-se cu statura lor impunătoare ce te poate strivi cu o simplă deviere. Când eşti la vânătoare nu ai timp să te relaxezi. Cauţi constant, te uiţi cu ochi ageri la pericole, care sunt multe, şi le eviţi, atunci când poţi. Nu ai timp să te laşi furat de peisaj, să te minunezi la haosul controlat din jurul tău. Jungla are reguli, nu e un loc de joacă. Să fii pe asfalt înseamnă să fii în mişcare, să fii grăbit. Puţini sunt cei care îşi păstrează ritmul lent când în jur şuieră prădători grăbiţi, grabă contagioasă, antrenantă, tentantă.
Animalele din jur sunt şi pericol şi scut. Eşti unul de-ai lor, umbli pe aceleaşi cărări pe care umblă cei mari. Ca un peştişor care se agăţă de burta unei balene, impui respect când stai un umbră maşinilor. Şi când prădătorii de fier se înghesuie şi se împotmolesc în împleticiri greoaie de trafic, atunci tu ieşi de sub umbră şi te strecori şi îţi arăţi adevărată faţă. Agil şi tacticos te înfăşori ca un şarpe în jurul lor, îi depăşeşti, le arăţi că prădătorii supremi sunt cei ce stau ascunşi şi atacă la momentul potrivit. Priviri disperate şi frustrate ale animalelor blocate în trafic te blesteamă, şi undeva adânc te admiră. Prada este a ta, nu a lor.
Trotuarul este un loc de odihnă printre prădători. Aici vii când junglă ţi se pare prea periculoasă, când nu ai forţă să o înfrunţi sau când pradă destinaţiei nu te interesează atât de mult şi preferi să contemplezi locul în care te afli. Să mergi pe trotuar înseamnă un safari turistic relaxant. Lanţul trofic se răstoarnă, tu nu mai eşti verigă de jos, ci cea de sus. Responsabilitatea nu e pentru siguranţa ta, ci pentru cea a celor mai mici ca tine, căci aici nu e junglă, e oază. Animale mici supranumite pietoni sunt sperioase şi fragile şi trebuie menajate cu grijă, pentru a nu se uni împotriva ta, pentru că aici e teritoriul lor, şi nu e un teritoriu al grabei. Liniştit şi relaxat îţi faci loc printre animale adormite în locuri de parcare şi treci abil de terenul accidentat cu borduri. Viteza nu îţi este permisă, nici de cei mai mici, nici de borduri nenumărate, nici de pericolul ascuns,căci cu toate că pare un loc protejat, trotuarul ascunde un pericol uriaş, invizibil. Relaxarea pe care o simt bicicliştii îi face să uite că din când în când junglă trece prin mijlocul oazei, iar prădătorii de fier din intersecţiile cu stradă nu sunt obişnuiţi cu pietoni pe două roţi rapide. Ciocnirile violente de la graniţele celor două lumi fac des victime. Sentiment de siguranţă dat de trotuar ar trebui să se oprească la intersecţii de stradă, dar oamenii nu renunţă uşor la oazele lor de linişte.
Şi astfel biciclistul e un animal fără mediu natural, care trebuie să se adapteze ba unei jungle care îl grăbeşte, ba unei oaze care îl frânează. Niciodată în echilibru, nu poate să stea decât să viseze la ziua în care ecosistemul se va schimbă datorită încălzirii globale şi din pământ se va ridica un loc numai pentru el, lângă care să scrie “pista de bicicleta”.