“Vai! Dar de ce nu ati venit sa discutam inainte sa scrieti?”

Scris de VisUrat

Presupun ca titlul spune totul, nu? Este cea mai penibila replica pe care o pot auzi dupa un articol care critica serviciile unei firme si, ce-i si mai deranjant, asta se intampla DUPA ce am incercat sa contactez persoanele cu care pot discuta.
Daca merg sa mananc ceva la un local si sunt tratat ca ultimul boschetar cer sa vorbesc cu patronul. Patronul nu-i. Numarul de telefon al patronului nu poate fi dat, las eu numarul de telefon la care pot fi sunat apoi trimit e-mailuri (daca gasesc vreo adresa de e-mail). Nu suna nimeni si nici la e-mailuri nu primesc raspuns. Deci scriu.

Daca sunt nemultumit de serviciile altor firme la fel procedez. Intai incerc sa discut si sa explic celui cu puterea de decizie ca-si bat joc angajatii de firma lui si apoi ma apuc de tastat pe blog. Daca omul binevoieste sa-mi raspunda si purtam un dialog civilizat, toata lumea e fericita. Sunt convins ca nu concediaza ala pe imbecilii care-si bat joc (sau cel putin asa cred) doar pentru ca am fost singurul care a insistat sa discute cu el, dar macar eu sunt multumit ca mi-a ascultat careva doleantele.

In schimb, dupa ce ma chinui sa dau de un gigi care sa ma bage in seama si sa ma asculte, daca nu gasesc nici un sef caruia sa ma plang, scriu. Scriu pe blog, scriu in ziar, scriu unde pot pentru ca atata pot. Nu ma voi duce sa-i sparg geamurile, nu-i voi da foc la casa si nici nu-i voi taia cauciucurile de la masina. Scriu pe blog. Si, apoi, surpriza. Se trezeste nenea seful ca in ziarul cutare sau pe net ii critica lumea afacerea. Si atunci apare telefonul/e-mailul care incepe cu “Vai! Dar de ce nu ati venit sa discutam inainte sa scrieti?”.

Eram in Iasi, lucram la ziar si, intr-o zi nefasta, am fost tratat de angajatii unei firme ca ultimul fraier. Calm, am cerut numarul patronului/sefului/responsabilului sa-i pot spune doleantele. Mi s-a raspuns:
“Nu putem sa va dam numarul lui. Lasati-ne numarul dumneavoastra si i-l vom transmite.”
Cata incredere sa ai? Aia care te-au tratat ca pe un lache iti spun ca vor transmite sefului numarul tau de telefon sa te sune si sa auda cum te plangi de felul in care ai fost tratat de ei.
Am lasat numarul de telefon atunci. Stiam ca nu-l vor transmite si nici eu nu aveam de gand sa-mi pierd timpul cu cautatul numarului respectiv de telefon.

Dupa doua zile ma duc din nou la ei sa vad de ce nu am fost sunat.
“E foarte ocupat domnul patron! Nu are timp de toti… cei care vor sa-i iroseasca timpul! Plus ca nu suna pe oricine. Daca vreti sa discutati cu el de ce nu il sunati?”
“Pai nu-l pot suna pentru ca nu-mi dati numarul lui de telefon!”
“Nu avem voie sa va dam numarul dumnealui de telefon!”
“Si atunci cum sa-l sun?”
Cand a aparut zambetul ironic pe mecla imbecilului mi-am dat seama ca n-am cu cine discuta.

Atunci am facut rost de e-mailul patronului si i-am trimis un e-mail in care i-am explicat tot. Nici un raspuns. Hmmmmmm… Am dat un pic din coate si i-am facut rost si de numarul de telefon. L-am sunat si, contrar asteptarilor, m-a luat la suturi.
“Cine esti tu sa-mi spui cum sa-mi conduc afacerea? Nu-ti place, nu cumpara! Care-i problema?”
Am evitat sa ma cert cu prostul (d-aia multi intra direct in spam, pentru ca am incetat sa mai raspund prostilor), mi-am cerut scuze si am inchis telefonul. Apoi m-am apucat de scris. Am terminat articolul, l-am programat pe blog, l-am bagat si in ziar pentru a doua zi, m-am ridicat de la calculator si m-am dus inapoi la firma.

“Buna ziua, tot eu sunt.”
“Da, ce vrei?”
“Ati transmis numarul meu de telefon domnului patron?”
“Da!”
“Pai… Nu m-a sunat…”
“Ce sa zic… L-o fi pierdut. Mai lasati-l o data.”
“Nu, nu-l mai las. Il gaseste el maine, sunt convins.”

Ce sa vezi, surpriza. A doua zi m-a sunat patronul si a inceput cu:
“Vai! Dar de ce nu ati venit sa discutam inainte sa scrieti?”
“Pai eu am incercat, dar nu s-a putut…”
“Trebuia sa spuneti ca sunteti de la ziar, ne intelegeam noi cumva…”

Ei bine, nu. Eu nu vreau sa ma inteleg cu nimeni si nu spun nimanui cine sunt atunci cand platesc niste servicii. Nu merg la pizza si-i spun chelneritei ca-s VisUrat pentru ca aia sa-mi aduca o pizza calumea, nu ii spun curierului ca am castigat vreo trei RoBlogFest-uri pentru ca pachetul meu sa ajunga la prima ora, nu povestesc magazinelor online ca pot sa scriu de naspa de ei pentru a-mi trimite produse mai ieftine si mai repede. Nu. Eu sunt un gigi ca oricare altul si vreau sa fiu tratat ca oricare altul. Daca eu sunt tratat de cacat, inseamna ca toti care apeleaza acolo sunt tratati de cacat si atunci cineva trebuie sa stie ce fac angajatii lui/ei. Uneori se poate, alteori nu se poate. In prima faza incerc sa anunt sefii dar, daca nu se poate, atunci recurgem la scris.

Deranjant este atunci cand si patronul te ia la pulă si apoi, dupa ce scrii, vine si-ti reproseaza ca era alta situatia daca-i spuneai din start cine esti. Eu am spus tot timpul cine sunt: Sebastian Bargau. De ce trebuie sa-i spun oricarui marlan cu firma ca eu sunt blogger sau mai stiu eu ce? De ce eu sa fiu tratat altfel pentru ca pot scrie iar de restul sa-si bata joc? Nu frate. Iti bati joc de mine, inseamna ca-ti bati joc de toti. Daca ma pupi in fund pentru ca pot scrie la ziar sau pe blog nu are nici o valoare.

Asa ca sfatul meu este sa scrieti despre tot ce va deranjeaza. Incercati sa va plangeti intai sefilor si, daca nu are efect, bagati mare pe bloguri/ziare cat incape. Sa stie lumea ce sa evite, sa stie de ce servicii sa se lipseasca.

Dar, daca auziti expresia din titlu la telefon/e-mail, nu fiti cârnaţi! Nu va vindeti pe trei lulele si trei surcele pentru ca va pierdeti credibilitatea si deveniti romanii aia pe care ii injurati.

mizerii (39) Comentarii

39 Comments »

[...] This post was mentioned on Twitter by visurat. visurat said: un sfat http://bit.ly/c3FfRu [...]
si unde e articolul programat sa apara pe blog?
Imi place atitudinea ta. Asa si trebuie facut in astfel de situatii. Daca nu respecta un singur client, nu respecta clientii in general. Si apoi ce fel de afacere conduc cei care isi bat joc de clienti si ii trateaza ca pe ultimele gunoaie?
Eu stiu atat, intr-o afacere: “Clientul nostru, stapanul nostru.” Cine nu intelege asta nu este un adevarat om de afaceri, ii merge bine poate pentru ca concurenta este slaba.
foarte tare….. exact acelasi gen lucru fac si eu, doar ca dintr-o postura diferita….
Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat » “Vai! Dar de ce nu ati venit sa discutam inainte sa scrieti?”…
Servicii proaste, atitudine lipsita de respect fata de client si o schimbare de 180%, imediat ce povestea devine publica. Calitatea serviciilor nu trebuie sa fie conditionata de “valoarea” clientului, absolut orice beneficiar at trebui tratat la fel …
Mda, tipica atitudinea. Bine ca nu te-au amenintat ca ai scris, deci totusi is mai putin “fiorosi”
In mod normal serviciile ar trebui sa fie bune. Punct. Nu sa se schimbe treaba, dupa ce rahatul a ajuns pana in tavan.
da..unde e articolul..sa stim si noi despre ce vb si sa ne ferim si noi
@waveboy2u: nu este un singur articol ci mai multe care au declansat aceeasi reactie. Cand zic multe ma refer la peste 50 in decursul a 3 ani despre firme diferite care au avut aceeasi reactie. Nu stau acum sa le dau nume tuturor, faza e ca mi-a picat fisa la ultimul telefon de acest gen…
Ahhhh, a 4-a putere în stat: ziarele. Nici când vine poliţia nu sare nimeni atât de sus ca în cazul ziarelor.
Ai scris numai şi numai adevărul, şi-mi place atitudinea ta (ca 80% din cititorii care comentează). Însă, e o mică problemă.
Detaliez: mă duc la un restaurant, nu-mi place servirea (mii de motive: clătite nefăcute sau prea moi, sandwich crud, friptură prea tare etc). Am două variante:
1. îi zic chelnerului că nu-mi place friptura, că e prea tare (şi sper să nu-mi scuipe în friptură). 2. Ma retrag liniştit şi cer numărul patronului. Nu-l primesc, că nu-s proşti. Dacă-l primesc, e posibil să nu mă bage în seamă (nu am atâţia cititori, încât să sper că-l conving că serviciile lui sunt de rahat). Ce pot face? O soluţie pe care am aplicat-o la restrişte: zic tuturor că sunt de la ZIAR, sau sunt ziarist/reporter. Ar mai fi o a treia metodă: nu mai calc în veci în restaurantul ăla. Însă cu ce folos? Eu tot prost am fost servit, serviciile lor tot naşpa vor fi (repet, n-am atâţia cititori încât părerea mea să aibă greutate). Degeaba zic eu că restaurantul/fast-foodul X sau Y e naşpa, pentru că nu voi fi ascultat decât de maxim 200 de oameni (asta în cazul suprem).
Nu cred că vă puteţi imagina cum se schimbă atitudinea tuturor în faţa argumentului suprem: SUNT A 4-A PUTERE ÎN STAT (chiar dacă nu sunt decât un blogger mai mult decât mediocru). Poate omul are impresia că sunt de la inspecţie sau de la PROTV şi am camera ascunsă la mine. Cert e că, în momentul ăla, eşti tratat ca regele. Şi da, merită apoi toată anti-reclama din lume (dacă ai posibilitatea), însă până atunci eşti sigur că mănânci tot ce e bun.
Închei cu tradiţionalul PLM.
Te-au sunat de la Traian?
Da, cum s-a terminat la Traian?
In rest sunt de acord cu tot ce ai scris.
bravo visule. daca toti am face asta cu siguranta s-ar mai destepta putin si tara noastra
salut. eu am alta replica pentru mocofanii astia care-si schimba tonul cand afla ca “esti de la ziar”, si anume: “oare trebuie sa-mi fac un tricou pe care sa scrie ca-s jurnalist?”
felicitari pentru articol si pentru modul in care gestionezi probleme de acest gen, ar trebui sa luam toti exemplu si sa facem la fel.
F bun articolul.
Istoria asta imi aminteste de o patanie de-a mea de acum ceva timp. Merg la o casa de schimb valutar, vad cursul afisat, dar mai intreb o data de siguranta. Fiinta de dincolo de ghiseu imi confirma ca am vazut bine. Se face schimbul, iau chitanta si plec. Tarziu imi vine ideea sa vad si cursul de schimb: sa-mi cada parul… Fata de ceea ce stiam era o diferenta semnificativa. Calculul sumar indica o hotie de 300 euro. Telefonez la OPC. Cu greu se inregistreaza sesizarea. A doua zi ma suna un “gigi”, vorba ta, si ma sfatuieste sa-mi vad de treaba mea, de parca aia era a altuia. Plec imediat la OPC si cer sa vorbesc cu madam Plumb (sau tovarasa, ma rog). Nu era acolo pt. ca fusese cooptata in Parlament. Un director de relatii cu publicul ma asculta, ma deplange si decide: “Nu aveti ce sa faceti, sunt prea tari; au peste 200 de puncte de schimb valutar in Bucuresti”. Am inregistrat si am plecat. Pestele de la cap se-mpute, doar ca nimeni nu vrea sa-l curete nici macar de la coada.
super tare articolul. ar trebui toata lumea sa ia in considerare sfaturile tale de la sfarsit. Si ar mai fi asa interesant ca atunci cand apare cate un articol deasta sa-l citeasca cat mai multa lume, adica ceva in genu ca bloggeri astia cu credibilitate mai mare sa fara reclama intre ei la astfel de articole. Poate nu-i cea mai buna ideea, dar asta mi-a venit acuma. Mi se pare interesant.
ai de plm ce de pupincuristi p-aci , cui plm ii pasa ca esti visurat? ce plm de influenta ai tu oriunde? ma, pricepe ca nimanui nu-i pasa, daca aveai ceva influenta o foloseai deja, mai incet cu laudele
[...] subiecte interesante de "ciripit"! Mulțumesc!Powered by WP Greet Box WordPress PluginPornind de la articolul scris de vis urât, dacă am reacţiona toţi la fel în astfel de cazuri, probabil am primi servicii de calitate şi [...]
@Sorin Apostolache:
Nu vad unde zice Visurat ca are influenta, asta au constientizat-o cei care l-au sunat, umiliti, dupa. Si las-o mai moale cu “plm”, ca o sa mori infipt in ea.
@Visurat:
Din pacate, asa este… Partea proasta este ca romanii s-au obisnuit sa taca si sa inghita, iar patronii sa isi bata joc.
That’s the attitude!
esti tare mai gagiule! daca te infoi un pic ai putea sa+i si bati! numai ca nu te infoi decat acasa la tine. pe un ring -tatami, ceva ai intrat vreodata_ pe stada te ai batut_? atunci taaaaaci mai lache, nu te mai da cocos de avicola, ca esti doar un papagal
@ K1 se vede ca esti doar un simplu cocalar de ring care nu stie decat ” muschii mei minte nu are”…
Sunt sigur ca pe linga zecile de premiii nobel pe care le-ai adunat de-a lungul vietii ai ajuns si mare campion K1, si ai fost extrem de lezat de articolul de mai sus . Iti urez o existenta plina de impresii de dupa tastatura.
@K1, mai da tu esti debil ? crezi ca rezolvi totul numai cu bataie ? mentalitate de taran… ce-a facut a facut bine, nu trebuia sa arunce cu pumni in stanga si dreapta, ca nu rezolvi problemele asa. si apropo, vad ca tu, in schimb, te consideri cocos de avicola..probabil ai invatat cum sa fii asa la “universitate” in 4-5 ani.
dupa articolul cu hotelul, toate hotelurile din iasi, o sa te viseze urat
Mi se pare corect, în viață nu o dai înainte cu cine ești sau cine-i tată-to, dacă ai frimă și te angajezi să servești niște servicii o faci în mod egal indiferent de statutul clientului. Respect pentru asta.
Toti devin mielusei cand apare scris de rau despre ei pe undeva. Nu pentru ca le-ar trezi constiinta, ci pentru ca pot pierde bani.
Oricum are dreptate gigelul de mai sus, li se rupe lor de un blogaras rupt in cur care a castigat, citez , ” vreo trei RoBlogFest-uri ” .Cand o sa inteleaga amaratii astia care n-au fost capabili sa termine o scoala sau sa-si gaseasca un job , ca blogareala nu e o meserie.Parca le si vad progeniturile (care or fi capabili de a crea asa ceva) intrebati la scoala, si tat-tu ce-i ma, gigele?Blogar, tov invatatoare.Bravo ma gigele, dar ma-ta?Ea e blogarita .Si tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?Zoso, tov . invatatoare.
E bine Sebi, e bine ca intra in panica de indata ce afla ca li se vorbeste afacerea de rau. Dar exista o problema. Sunt putini cei ca tine, care chiar au o mare influenta in online si articolele lor pot influenta parerea celorlalti… Chiar am avut o situatie similara si nu mi s-a raspuns la mailuri. Am scris pe blog, iar dupa o luna am primit raspuns: asta e, ce vrei sa facem? Concluzia e ca ii doare undeva daca nu esti “mare”.
“gigele, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”
“muscator de cur ca enigma”
Pentru mine conteaza. Sigur daca un blogeras cu 2-3 zapaciti pe blog zice ca e nashpa ma mai gandesc o data. Dar daca zice zoso, arhi sau visurat sunt tentat sa cred. Pentru ca un om serios nu s-ar face de kkt doar ca sa dea cu rosii aiurea. L-ar costa prea mult distractia asta.
bun bun si folositor
Asa da!
Asta imi aduce aminte de o faza din filmul “Zile fierbinti”.
Ia uitati-va dragilor: http://www.youtube.com/watch?v=FDOcEfP7IBU
Imi place articolul si atitudinea. Tine-o tot asa.
O atitudine buna, insa ar merge si un pic de violenta, chiar mai mult de un pic. Fiindca taranii, in sensul naspa, din tara asta, nicicum nu pricep ca sunt niste neica nimeni, desi ei se cred importanti
Presa are atata importanta pe cat i se da. Blogurile la fel. Un patron care suna pe cel care a scris ceva despre firma lui e un patron imbecil care si-a cladit afacerea pe relatii si cunostinte. Pe un om sigur pe el si stapan pe ceea ce face il doare direct in cur de ce scrie un ziarist cu foamea-n gat.
Cel mai bun exemplu: despre un fast food din zona s-a scris la un momentdat ca serveste si viermi odata cu mancarea comandata. Asa, si? Ce s-a intamplat? NIMIC. Oricand mergi e plin de oameni care mananca. Deci “puterea” ziaristului/blogarului frustrat ca n-a fost bagat in seama de nu stiu cine sau ca nu a primit un carnatz gratis de la nu stiu care…e NULA.
Ca face bine la orgoliul personal cand vreun idiot iti da telefon urmare a ceea ce ai scris…e normal. Te simti important, te simti influent, blabla… In realitate, insa, lucrurile nu stau deloc asa.
[...] “Vai! Dar de ce nu ati venit sa discutam inainte sa scrieti?” – Rămâne un mister. [...]
am patit-o si eu. am facut o reclamatie. am asteptat un raspuns. evident, nu l-am primit. am revenit cu un telefon. surpriza! reclamatia aparea rezolvata. rezolvarea era “asa, si?” mi s-a spus sa fac o noua reclamatie daca nu sunt multumita de raspuns. o sa fac asta. dar pana la urma ce rezolv? in afara de nervii pe care mi-i fac de fiecare data….
Super OK ce faci, asa ar trebui sa facem toti. Iar cei care nu au bloguri, ziare etc, sa incerce sa apeleze la cei care au, spre a le publica pasurile. O sa dureze pana cu totii realizam ca in viata reusim doar atunci cand ne obisnuim sa gandim de pe planuri de egalitate; nu putem progresa daca ne punem sau sub, sau peste client. Ci strict la nivelul lui.