« Tocanita de pipote si inimi cu fussili

Cand terminam cu amatorismele si trecem la profesionisti?

Scris de Sebastian Bargau

In ultimele luni am citit zeci de site-uri culinare pentru retete. Imi place sa mananc bine, imi place sa fac mancare, imi place sa experimentez combinatii de condimente exotice si din aceasta cauza am cautat sute de retete.
Majoritatea site-urilor romanesti pe care gasesti retete sunt de un amatorism crancen atunci cand vine vorba de scris o reteta.
De ce cred asta veti afla in continuare.

In primul rand, proportiile in care pui ingredientele conteaza destul de mult. O ceapa la 10 kg de carne nu da acelasi gust unui fel de mancare, gust pe care l-ai putea obtine cu o ceapa la 500gr de carne. Dar “bucatarii” priceputi de pe respectivele site-uri (de fapt sunt doar vreo 10-15 site-uri originale, restul sunt niste copii nesimtite si ieftine) uita acest aspect, de altfel foarte important.
Sa dam si ceva exemple.

“Se pune o cănuţă cu…”
“O lingurita mare cu…”
“O lingurita mica de…”
“O jumatate de lingura medie cu…”
“O jumatate de ceşcuţă de…”
“O ceaşcă de… si o ceşcuţă de…”
“O cana mare de…”
“O jumatate de cana mica de…”

Cand vorbim de condimente, valorile astea sunt esentiale. Una e sa pui o lingura de busuioc si una de cimbru in loc de o lingurita… Sunt condimente foarte parfumate care pot strica mancarea. De fapt nu o strica, dar mananci si tot ce simti e gust de busuioc, cimbru, oregano sau cine stie ce alt condiment foarte parfumat. Nu se mai imbina aromele intre ele si nu mai realizezi efectul dorit. Cu alte cuvinte pierzi timpul si muncesti degeaba. Si mai cheltui si aiurea bani pe ingrediente.

Eu nu stiu care-i diferenta dintre “o ceşcuţă” si “o ceaşcă”. La fel si cu lingurile si linguritele. Am in casa opt lingurite de diferite marimi. Linguri la fel. Cestile incep de la cele in care incape un degetar si se termina la cele in care incap trei cafele. De cani nu mai zic… Cea mai mare cana pe care o am in casa are 1.5 litri. Oare se pune ca “o cana mare de…”?
Daca tot te rupi in figuri ca esti mare bucatar, pune frate ingredientele pe cantitati.
Inteleg chestiile de genul “un varf de” sau “cat iei cu doua degete”, dar cand vorbim despre cani, cesti, linguri si lingurite, ar fi frumos sa vezi cam cat e lingurita sau cam ce cantitate ai nevoie.

O alta chestie deranjanta descoperita de mine pe site-urile culinare din Romania a fost cea legata de condimente. Gasesti niste mancaruri de-ti lasa gura apa. Plang cainii din fata blocului cand gatesti si-ti bat vecinii in teava sa inchizi geamul ca le curg balele de-ti fac inundatie. Atat ca e o mica problema.
Trebuie sa folosesti condimentul cutare, cutare si cutare. Daca nu le ai pe alea iese ceafa la gratar cu cartofi prajiti. Singura problema este ca respectivele condimente (alea care fac diferenta dintre o mancare care-ti da orgasm gastronomic si o banala ceafa la gratar cu sare si oregano) nu se gasesc de cumparat in Romania.

“Le-am cumparat cand am fost in India.”
“Le-am primit de la un prieten care s-a intors din America Latina.”
“Mi le-a trimis frate-miu din Spania.”
“Le-am luat cand am fost in delegatie in China sau Japonia, la noi n-aveti nici o sansa sa le gasiti.”
“Mi le-a facut rost var’miu care-i vaporean. Le gasesti doar in Thailanda…”

Da, mersi. Atunci la ce naiba ai mai pus reteta pe site? In caz ca am drum prin China sau India sa stiu ce condimente sa-mi cumpar? Daca n-am var vaporean sa-mi aduca din Thailanda mirodenii ce fac?
Ceafa cu cartofi prajiti, nu?

Eu sunt de parere ca atunci cand pui o reteta pe un site culinar, ori o faci cu ingrediente pe care le poti gasi in orice supermarket, ori cu condimente sau ingrediente mai speciale, dar care pot fi achizitionate din Romania (sau care, printr-o comanda pe internet pot ajunge si in Romania). Eventual pui si de unde poti cumpara acele condimente, mai ales in conditiile in care folosesti niste minuni despre care nici macar n-au auzit unii.
Ok, faci retete exotice care-ti lasa gura apa doar cand le vezi in poze. Dar spune frate de unde ai cumparat ingredientele. Spune de unde le putem cumpara si noi, chiar daca nu-ti place sa faci cuiva reclama gratuita. Da-ne o speranta ca avem si noi sanse sa facem acea mancare pe care ne-o prezinti. Nu ne lasa salivand si cu ochii in soare…

Din punctul meu de vedere, asta inseamna profesionalism. Oferi un serviciu complet, un serviciu de care pot beneficia, in mare majoritate, cei care iti intra pe site. Daca tu vrei trafic dar oferi retete exclusiviste, cine naiba iti mai intra acolo?
Gasisem pe un site vreo mie de retete exotice superbe. Am stat o zi sa le citesc si mi-am dat seama ca nu pot face nici una. De ce? Pentru ca fiecare avea cel putin un condiment care nu se gaseste la noi. Nicaieri nu exista nici un link catre un magazin online (sau o adresa de contact/numar de telefon catre unul offline) care sa vanda respectivele condimente. Ce-am facut? Am salivat si am inchis site-ul. Nu l-am salvat la bookmark-uri, nu i-am citit inca o data adresa pentru a-mi aduce aminte de el. Nu. Pur si simplu l-am uitat. Pentru ca, pentru mine, acel site este inutil (si eu m-am straduit sa am cat mai multe condimente rare, noroc de Adi Hadean ca ma ajuta de am si reusit sa le adun).

Asa ca acum dau un sfat gratuit celor care se avanta in aventura asta culinara: Daca vreti sa va deschideti un site cu retete culinare, incercati sa scrieti/prezentati retete care pot fi facute cu ingredientele care se gasesc in Romania sau care pot ajunge si in Romania. Oare nu-si da nimeni seama ca, atunci cand faci un site cu retete speciale care pot fi facute in orice casa din Romania, vei avea mai mult succes decat atunci cand bagi minunea minunilor cu ingrediente care nu se gasesc la noi?

Altfel veti avea doar cativa cititori care, la un moment dat, se vor satura de salivat si vor uita adresa site-ului pentru ca isi vor da seama ca nu vor putea face prea curand acele retete.

PS: Toate ingredientele din retetele facute de mine pot fi cumparate din supermarket-uri (piper rosu, alb sau verde se gaseste la Kaufland in varianta uscata) sau, cele mai rare (cum ar fi cardamomul sau anasonul stelat – pe care-l am de la Adi Hadean) pot fi cumparate online. Gasiti site-urile printr-o simpla cautare a condimentului pe google.

personal (15) Comentarii

Pe aceeaşi temă

15 Comments »

Problema e ca majoritatea sunt furate cu nesimtire de pe net si traduse din engleza. In engleza “table spoon”, “tea spoon” si “cup” au niste corespondente foarte clare in mililitri (poti gasi convertoare precise pe net), insa niciodata nu e vorba de variatiuni dimensionale gen “little”, “gigantic” sau altele.
Si mie imi place sa gatesc si iau destul de multe retete noi de pe net. Si intradevar sunt multe copiate/traduse prost dar eu sunt de parere ca daca ai cat de cat experienta in ale gatitului iti iese. Desigur asta nu se aplica tot timpul. Eu de cele multe ori modific retetele pe care le iau de pe net si de obicei imi ies bune.
Am patit si sa pun cantitatile exacte care erau trecute in reteta, sa nu imi iasa, sa incerc sa o repar si…sa ajunga intr-un final la gunoi.
Incearca rouxbe.com, au iiste chestii foarte interesante. Spor la gatit.
Incearca rouxbe.com, au iiste chestii foarte interesante. Spor la gatit.

Ce legătură are rouxbe cu condimentele și de unde le procuri?

Sebi, eu zic să zici merci că n-au apărut snobi care folosesc sistemul imperial (uncii, pounds etc)
Baiul cel mai mare e că majoritatea blogurilor culinare de la noi arată ca și cum ar fi făcute doar pentru a obține trafic/bani de la Google. Sunt câteva care iau rețetele și le descriu bine sau aproape bine (recunosc, uneori cad în păcatul de a crede că-i la mintea cocoșului ce fac eu pentru blog)și, din fericire, bloggerii de pe nișa asta au început să mai iasă din găoace și să colaboreze (în sensul în care pe mine, de exemplu nu mă deranjează să-i pun link lui Radu Popovici care dă rețeta exactă de garam masala, praful pe care l-am folosit la pui și pe care-l poate prepara oricine pentru că ingredientele se găsesc în aproape orice supermarket). Am învățat însă că dacă vrei să înțeleagă cât mai multă lume ce faci, trebuie ca măcar informațiile relevante din rețetă (respectiv cantitățile care influențează esențial gustul/textura mâncării) să fie prezentate fără figuri de stil inutile. Și am învățat asta ca să-mi fac viața mai ușoară, pentru că altfel ar trebui să răspund zilnic unui număr mult mai mare de mailuri care-mi cer lămuriri despre rețete:-).
eu ,cand gatesc ceva,niciodata nu cantaresc. o fi bai ,nu o fi, tot imi iese. in plus nu am rabdare sa stau sa vad: sunt exact 10g? pfoai ! eu si rabdarea ! (doar sunt olteanca) . mi s-a intamplat sa fac odata sosul la spaghete,dupa reteta. grrr….acum am ajuns sa pun zahar doar la insistentele sotului,mirodeniile nu le mai folosesc pe toate ca numai gust de spaghete nu a fost. daca rontaiam busuiocul lu’ popa sau spaghetele mele,nici o diferenta ! si imi mai place sa fac diverse combinatii: de exemplu in loc de carne tocata sa pun soia iar in clatite-coloranti alimentari combinati. ies niste culori de pici. curcubeu ! (don’t try this at home)
Iti recomand cu incredere http://www.videojug.com – explica ca la prosti pas cu pas ce ai de facut..pana si eu am inteles cum vine treaba Spor la bucatarit!
Cand am mers la un eveniment al lui Radu Popovici ne spunea despre tot felul de condimente si diverse locuri mai putin stiute de unde le poti obtine in Bucuresti, precum “locul ala de langa Kaufland”, “al treilea chinez din Dragonul Rosu”, un magazin pe Magheru, etc. Banuiesc ca-l poti intreba si iti raspunde fara probleme. Am inceput sa descopar diverse si pe la Plafar mai recent.

http://www.reteteleluiradu.ro/

Banuiesc ca si dificultatea gasiri anumitor ingrediente sau condimente exotice e parte din gastronomie. Le gasesti greu, iti aduce cineva o punguta din India, altul din China, cand le ai pe toate iti faci acea reteta pentru care le-ai strans pe toate cu greu. Nu cred ca e posibil sa o faci in fiecare zi.
Treaba cu “o cescuta”, “o lingurita” nu e scornita de bucatarii de pe siturile vietii ci e un sistem la fel ca cel cu 100 de g, 200 de ml sau cel imperial (britanic cu 1/2 pint sau 5 oz). Par exemple: fanaticul ala de Jamie Oliver combina sistemul cu “1 tablespoon” cu “a handful of fresh rosemary” (acum mana cui? ca avem maini diferite: o femeie are mana mai mica ca a unui barbat) sau (asta e tare) “10 lugs of olive oil”! Ce e “a lug”? Adica iei sticla si torni o data, apoi te opresti si mai torni o data; “a lug”= o turnare ))) si el nu pune o lingurita de sare , el pune ” a pinch of salt”. Si culmea toate ies excelent in sistemul “a tablespoon”+ “dupa ochi”. Am incercat si eu un “chilli con carne” si un “lamb curry” a la la Jamie Oliver si au iesit ceva de neimaginat; si nu mint! (stau in UK unde gasesc toate condimentele). Deci pe langa sistemele vietii foloseste si imaginatia….si mai ales gusta in timpul procesului

Cat despre condimente te-ar interesa un trafic cu cumin sau turmeric? Ieftin!

Spor!
Legat de masuratori.
“O lingurita mare cu…”
“O lingurita mica de…”
“O jumatate de lingura medie cu…”
“O jumatate de ceşcuţă de…”
“O ceaşcă de… si o ceşcuţă de…”
“O cana mare de…”
“O jumatate de cana mica de…”

Sunt masuri standard (cel putin astea cu lingurile). Vezi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Measuring_spoon
Practic nu cred ca cei care pun retete pe net folosesc astea dar in exprimarea e corecta: o lingurita de xx.
Eu folosesc reţetele de pe net doar orientativ şi nu iau niciodată în seamă cantităţile. Prepar după gustul meu… Şi nu pot fi acuzată că stric reţeta sau ceva de genul, deoarece, spre exemplu, fac o ciorbă de burtă sau o ciorbă de perişoare de au mâncat la mine şi nişte persoane care nu mănâncă de fel aşa ceva. Iar cu sarmalele mele fac ravagii.
Mă scuzaţi dacă am depăşit limitele modestiei
Imi pare rau ca nu rezonez cu tine in mai multe privinte, dar legat de postul asta nu pot decat sa te felicit! La fel ca siteurile culinare, emisiunile TV, culinare, din Romania sunt jenante. Ingrediente imposibil de gasit, instrumente greu (imposibil) de cumparat si explicatii pe fuga. La care mai pui ca cei care prezinta respectivele emisiuni poarta caciuli, ochelari, etc…
eu intotdeauna am asociat “lingurita”, “lingura” si “cana” cu un echivalent in ml. pentru mine: 5, 10 , respectiv 250 ml. totusi e prima oara cand imi da prin cap sa ma documentez si eram pe aproape.

o lingurita: 5 ml
o lingura: 15 ml
o cana: 250 ml

in timp ce scriam asta mi-am dat seama si de unde am scos valorile din capul meu: intotdeauna am echivalat numarul de lingurite de zahar de la cafea cu un pliculet de zahar pentru cafea
in lipsa de lingurita am folosit intotdeauna lingura pe post de “2 lingurite”.

tres complique…
Am incercat si eu de cateva ori retele de pe net…adica dintre cele pe care le cautam in Google si le luam de bune. Nu va spun cate zeci de ingrediente “speciale“, cumparate la suprapret din supermarket-uri s-au dus pe apa sambetei.
straniu ca in Romania se gaseste greu cardamom, anason stelat si din astea. la noi (Rep. Moldova) le gasesti chiar la supermarketul de la colt. si nic nu-s scumpe..