Nu plânge că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat!

Vinerea trecuta am avut cea mai groaznica experienta traita vreodata intr-un tren. Trebuia sa ajung sambata dimineata la Bucuresti, asa ca mi-am luat bilete la cuseta cu cateva zile inainte. Surprinzator, mai erau libere doar cateva locuri la cuseta de sase persoane si toate locurile erau sus. Decat sa stau in fund langa cine stie ce marlani care put, mai bine sus la cuseta, mi-am zis.
Zis si facut.

Am urcat in tren din Deva, am intrat in compartiment (aveam bilet in compartimentul 2), le-am zis “buna seara” celor doua tipe care le faceau cu mana pe geam celor care le insotisera (mi-am zis “mama, ce noroc am ca n-am dat peste niste imputiti”), am aruncat rucsacul pe patul meu, mi-am deschis o bere si am asteptat controlorul sa vina dupa bilete.

Dar acolo s-a oprit norocul meu. De fapt, s-a oprit in momentul in care au intrat in compartiment doi mosi (un el si o ea). Ea era in lumea ei, el in lumea lui. In ea domnea paranoia, in el vechile apucaturi de responsabil de alimentara. Ea cred ca avea Alzheimer, el era senil sigur. In momentul in care au intrat in compartiment a inceput scandalul.

Si-au pus bagajele pe paturile de jos si mosul anunta:
“Aici dormim noi!”
Tipele respective, cu bun simt, il anunta ca nu pot dormi acolo, pentru ca acolo sunt locurile lor si ca au cumparat biletele cu cinci zile inainte special pentru ca vroiau sa doarma jos. Reactia mosului?
“Si ce? Noi suntem oameni batrani! Dar TREBUIE sa ne lasati sa dormim jos! Noi nu putem dormi la mijloc!”.

“Domnule, intelegeti ca noi avem bilete jos. Ne pare rau, dar am fost din timp sa le cumparam tocmai pentru ca nici noi nu putem dormi sus”, a raspuns una dintre fete.
“Dar noi suntem batrani si TREBUIE sa dormim jos! Auzi, ia du-te tu si cheama controlorul! Da’ ce, crezi ca asa merg lucrurile in tara asta?”, raspunde mosul si-i face semn babei.

Aia era pierduta in spatiu, in lumea ei, strangea nevoie mare o sacosa la piept. Intelege totusi ce nevoie avea mosul si pleaca sa cheme controlorul. Se intoarce cu acesta:
“Da, care este problema?”, spune controlorul.
“Uitati domnule! Nu vor sa ne lase sa dormim pe paturile de jos! Cica ele le-au ocupat primele!”, incepe mosul sa urle.
“Domnisoara, va rog, daca au bilete jos, jos trebuie sa stea.”, raspunde controlorul impaciuitor.
“Domnule controlor, noi avem bilete jos.”, raspund tipele.
“Si ce? Noi suntem batrani! TREBUIE sa dormim jos!”, incepe iar mosul.
Controlorul verifica biletele, ii explica mosului ca trebuie sa stea acolo unde are bilet si nu in alta parte, si pleaca.

Cam o ora a durat scandalul. Tipele au inchis gura la un moment dat si i-au dat ignore mosului, iar asta a inceput sa se certe singur, explicandu-i babei ce de cacat e tara asta pentru ca nu esti lasat sa stai unde vrei atunci cand tu nu ai acest drept dar esti batran. Si batranii trebuiesc respectati orice ar fi.
In fine. S-au calmat spiritele cat de cat, si-a facut toata lumea patul, s-a inchis lumina si hai la somn.
“Aoleu!”, urla baba atunci cand nici musca nu se auzea si cand atipise cam toata lumea.
“Ce e?”, intreaba mosul.
“Pachetul de la Costica! Ala pentru Gheorghita!”
“E la mine, stai linistita.”, ii raspunde mosul.
Si s-a lasat iar linistea.

Am adormit. Era vreo 10 noaptea cand mi s-a luat lumina. Cred ca visam bucuros ca ajung odihnit la Bucuresti, cand simt cum ma prinde cineva de picior si trage puternic. M-am trezit instant. Era mosul care incerca sa se urce pe scara. Si, in loc sa se prinda de scara, s-a prins de piciorul meu de era sa ma traga din pat. Poate va inchipuiti ca stateam eu cumva de avea acces facil la membrele mele. Nu. Eu stateam in patul meu, fara nici un membru care depasea patul, iar mosul a vrut sa se prinda de pat si mi-a nimerit piciorul. Cand mi-a nimerit piciorul, s-a speriat si a alunecat pe scara. Cu nivelul de adrenalina la maxim, m-a apucat de blugi si m-a cam tras dupa el. Superb, ador sa fiu trezit in acest fel.
Ma uit la ceas: ora 12.
S-a terminat cu somnul.

Cobor, ma incalt, deschid o bere si dau sa ies. Mosul statea in usa. Nu tu scuze, pardon sau politeturi din astea. Nici macar n-a dat-o in gluma. Se uita la mine de parca eu eram vinovat ca dormeam in patul meu. Asa ca, daca i-a sarit si lui somnul, hai sa continue ce a inceput. Si anume tuica din pachetul de la Costica pentru Gheorghita. Terminase deja o sticla de un litru de bere Noroc (ca nu stiam ce naiba pute in compartiment) si trecuse acum pe tuica.
Si i-a dat cu tuica pana pe la vreo unu. Adica a baut ambele sticle de 0,5 l din pachetul pe care i-l trimisese Costica lui Gheorghita. S-a culcat.

Am iesit pe culoar, mi-am deschis o alta bere si mi-am sunat nevasta, sa mai schimb o vorba. Se trezeste baba. Iese si ma intreaba unde-i buda. Ii arat si continui sa vorbesc la telefon, langa usa compartimentului. Se intoarce baba de la buda (am vorbit mult la telefon), trece de mine si intra in compartimentul urmator (noi stateam la 2, ea a intrat la 3).

“Ce cauti in patul meu? Unde mi-ai pus bagajul?!”, se aude din compartiment.
Se aprinde lumina, vede baba ca si mosul lipseste, iese din compartiment si se duce la compartimentul patru. Acolo, la fel. Scandal, trezit tot compartimentul, vazut ca nu a nimerit, plecat mai departe. Pana la compartimentul opt, cand mi-am dat seama ca ea nu cauta pe cineva anume, ci compartimentul in care sta.

M-am dus la ea si am batut-o pe umar. S-a intors speriata si a facut o fata de parca l-a vazut pe dracu’.
“Dumneavoastra stati la compartimentul doi…”, i-am zis.
“Am uitat unde stau…”, imi raspunde.
“Haideti sa va arat.”

Am dus-o la compartiment, i-am deschis usa si i-am zis:
“Aici stati.”
“Sigur?”, ma intreaba.
Era sa-i zic eu ceva, dar am preferat sa ma intorc la conversatia cu nevasta.

Am terminat berea, am terminat si de vorbit, hai inapoi la somn, poate mai prind cateva ore se somn. Intru in compartiment in liniste, ma descalt si ma urc in patul meu. Dupa cateva minute, se aude o basina. Dupa alte cateva secunde, se aprinde un chibrit. Mirific. Miros de basina cu fum de chibrit intr-un spatiu de 2×1,5 m inchis aproape ermetic. Pana pe la ora trei dimineata am avut parte de multe portii de basini afumate. Cam la cinci minute o basina, tot atunci si chibritul. Sa nu se simta, credea mosul.

Pe la trei fara zece, mosul ii face semn babei.
“Cred ca mor!”, ii spune in soapta.
“Lumanarea! Repede!”, spune baba.
Si scoate mosul o lumanare si o aprinde. Si sta intins cu lumanarea pe piept vreo zece minute.

Am crezut ca sunt intr-un film cu tampiti. Ma uitam dupa camere video ascunse, credeam ca-i o farsa, nu realizam ca se poate intampla asa ceva.

“Ma simt mai bine!”, zice mosul si stinge lumanarea. Si, dupa ce mai trage o basina si mai aprinde un chibrit, se culca. Pe la trei si jumatate adorm si eu. Mai aveam doua ore pana la Bucuresti, mi-ar fi prins destul de bine daca le dormeam.

Deodata se aprinde lumina. Controlorul.
“Poftim biletele! Ajungem la Bucuresti!”, imparte biletele si pleaca.
Ma uit la ceas, patru si ceva.
Trenul trebuia sa ajunga in Bucuresti la 5:15.

Mosnegii incep sa se isterizeze.
“Hai mai repede! Pune aia! Fa aia! Da aia! Da’ pachetu’ de la Costica unde-i? Hai mai repede ca nu apucam sa coboram! etc”.
De fapt, de ce sa stric farmecul, mai bine va arat exact ce si cum. Cam douazeci de minute le-a luat sa se imbrace si sa-si faca bagajele, asta in conditiile in care au dormit imbracati si cu bagajele sub cap, plus ca au reusit sa-i trezeasca si pe restul oamenilor care inca mai dormeau (mai ca s-a asezat baba pe una, mai i-a scapat mosul un baston in cap celeilalte, generalitati din astea)…

(Inainte de a pune clipul trebuie sa ma interesez daca este legal sa filmezi oameni in tren si sa faci public clipul. Va anunt atunci cand aflu exact si voi pune sau nu filmul.)

In concluzie, incercati sa nu mai lasati mosnegi senili nesupravegheati. Eu n-am putut dormi toata noaptea din cauza lor (nu de basinile aluia, ci pentru ca-mi era frica sa nu dea foc la pat si sa mor ars ca sobolanul), restul vagonului a fost trezit la doua noaptea pentru ca baba uitase unde statea, basca scandalul de inceput de calatorie.

Ai un mos senil, te compatimesc. Dar ori ai grija de el, ori il internezi undeva sa aiba altcineva grija de el. Nu-l trimite singur cu trenul, ca iti vor umple multi frigiderul cu carne sau risti sa faca vreo nefacuta…

P.S.: Le rog pe cele doua tipe care erau in compartiment (si carora le-am dat cartea de vizita) sa citeasca articolul si sa lase un comentariu prin care sa confirme autenticitatea celor de mai sus.

LATER EDIT: Filmul il puteti vedea aici.




67 Comments »

  1. E tare povestirea..Dar faza cu lumanarea si cu aprinsul de chibrituri e prea tare ca sa fie adevarata. Oricum m-am distrat copios.. Dimineata la prima ora.

      Comment by TIBERIU — April 13, 2010 @ 7:11 am

  2. Prea tare!.M-am distrat copios.Sper sa mai calatoresti cu trenul ca sa ai ce sa ne povestesti. :) )

      Comment by dana — April 13, 2010 @ 7:28 am

  3. ehhh de la o varsta mai toti sunt asa.

    Abia astept sa vad filmuletul, pentru o alta portie de ras.

      Comment by francisc — April 13, 2010 @ 7:36 am

  4. Pij pe mine de ras. Bine ca n-a bubuit vreo flatulatie buclucasa.

      Comment by Cristi C — April 13, 2010 @ 7:50 am

  5. Am ras cu lacrimi la acest articol…cam trist ce s a intamplat dar amuzant in acelasi timp.

      Comment by FLYsebi — April 13, 2010 @ 7:55 am

  6. Superb text! You love to entertain us, right?… :)

      Comment by Bass player — April 13, 2010 @ 8:00 am

  7. “Basina afumata” rupe :D
    Dar, istorioara cu lumnarea chiar e tare.

      Comment by Machiavelli — April 13, 2010 @ 8:11 am

  8. hahahaha frateeee, poti sa faci un serial, tine camera aia mereu la tine,e eventual iati niste ochelari daia cu camera sau ceva undercover sio sa fie BRICI

      Comment by victor — April 13, 2010 @ 8:17 am

  9. cum ti se intampla numai tie…
    ai o predilectie pentru genul asta de lucruri….

      Comment by daniel — April 13, 2010 @ 8:22 am

  10. Macar nu te-ai plictisit tot drumul.Inchipuie-ti un drum de la Sighet la Bucuresti in liniste.Zici ca nu se mai gata.Cat despre filmulet…ar fi o treaba pe cinste.

      Comment by Stelian — April 13, 2010 @ 8:49 am

  11. super tare :) ) ca sa va impacati trebuia sa bei si tu din tuica aia poate iti trecea si iti venea somnu’ ;) )

      Comment by Apocalipse — April 13, 2010 @ 8:51 am

  12. Foarte autentica descrierea pana in punctul cu lumanarea aprinsa pentru viata vesnica pe care ai descris-o mult prea in treacat :) ). Daca exista un film care sa le surprinda pe astea, eu te vad ajungand la apogeul carierei tale.:)

      Comment by Adelina — April 13, 2010 @ 9:28 am

  13. Trist, dar se intampla des episoade de astea.
    Amuzant, e unul dintre posturile la care am ras de la inceput pana la sfarsit. E ca o comedie buna, la care la un moment dat incepi sa te intrebi: Dupa asta, ce naiba se mai poate intampla? Si uite ca vin si basinile, si lumanarea si….

      Comment by Vlad — April 13, 2010 @ 9:30 am

  14. Nu vad de ce ar fi ilegal sa pui clipul, ca doar nu i-ai filmat in casa. La o adica, si deceblogu’ a pus filmarea din tren cu Fernando de la Caransebes, hehe.

      Comment by ovi sirb — April 13, 2010 @ 9:38 am

  15. vaaaaaai. daca stai sa o citesti, intamplarea este foarte amuzanta. dar stai si te gandesti ca in cazulor lor sunt si alti batrani, si nimeni nu se ingrijeste de ei .

      Comment by grasuneii — April 13, 2010 @ 10:05 am

  16. Ba sa ii lasati pe batranii senili neinsotiti, ca uite, asta a fost insotit si de sotie si de tine si degeaba !

      Comment by m — April 13, 2010 @ 10:06 am

  17. Fa si tu ca marile companii media. Pune clipul pe youtube si da-l ca sursa “internet”. :)

      Comment by Zoran — April 13, 2010 @ 10:30 am

  18. nu e deloc amuzanta treaba, iti fute tot drumul, ajungi la destinatie pachet de nervi. ce solutii ai?
    sa mergi la vagon de dormit (clasa I) = pret dublu.
    sa mergi standard, depinde de om; unii dorm lejer in tren, altii nu prea (eu fac parte din a doua categorie).
    sa mergi ziua, la un drum de 9+ ore, pierzi aiurea timp.
    partile cu chibritul si lumanarea sunt greu de crezut.
    iarta-ma ca iti spun, dar esti piaza rea, atragi lucrurile nasoale.
    reversul medaliei: anul trecut am fost la cuseta, cu tren de mare, in plin sezon si am dormit singur in compartiment.

      Comment by parintele — April 13, 2010 @ 10:42 am

  19. Nu am mers pana acum cu trenul in vagon cuseta dar am cativa ani de cand calatoresc frecvent cu personalul. E credibil textul. Atat de mult lucruri se pot intampla pe tren, de necrezut.
    Acu vreo trei ani, ma intorceam acasa de la Iasi si in compartiment 2 studente din Vaslui, frumusele si un domn pe la 40 de ani. Ne-a innebunit pe toti inca din prima clipa cum a fost el in Libia si Kuwait inca de cand era de varsta noastra si ce femei a avut el pe acolo. In tunelul de langa Scanteia le bulaneste pe alea doua, le pune si mana pe sani. Dupa ce iesim din tunel, astea nu au zis nimic, dar pareau putin schimbate. Daca pana atunci mai chicoteau la ce zicea tipul, acu erau f tacute. Mai mergem vreo doua statii si se urca doi politai in tren. Tipele cum ii vad pe culoar, deschid usa si le spun ca s-a dat barbatul la ele. Astia il intreaba daca este adevarat, el nu neaga, zice ca a fost o gluma si recunoaste ca nu le cunoaste. Politaii il incatuseaza si tipele au mers la VS, unde trebuiau sa si coboare, si urma sa declare si in scris ce le-a facut asta. Asta intr-un tren personal, intr-o sambata, la 10 dimineata.
    Tot felul de oameni prin tren.

      Comment by Ciprian — April 13, 2010 @ 11:17 am

  20. inuman de tare..am ris cu lacrimi..VREM FILMUUUUUUUUUUUUUUL..PRETTY PLEASE?

      Comment by karmapolice — April 13, 2010 @ 11:23 am

  21. hai cu filmuletul :)

      Comment by Filip — April 13, 2010 @ 11:33 am

  22. Condoleanţe visule…

      Comment by tahemet.blogspot.com — April 13, 2010 @ 11:50 am

  23. Vaiiii !!! In ce hal….am mai intalnit babe si mosi dementi pe tren,da niciodata chiar asa.Vrem neaparat filmuletul,macar trimite-mi-l pe mail,ai adresa mea de mail trecuta aici la comment.Legat de filmatul in tren,stiu ca ai voie sa filmezi orice atat timp cat e spatiu public, da trenul nu stiu daca e considerat spatiu public,e proprietatea cfr….oricum,doar nu crezi ca mosii aia se uita pe bloguri si ii pica fisa mosului “auzi…cred ca aici e vorba de noi? “…la care ea “nu,nu,fara zahar…”

      Comment by Ciocanu lu Thor — April 13, 2010 @ 12:01 pm

  24. cel mai tare articol din ultima vreme. de cand ai pomenit de mosi senili am citit cu sufletul la gura asteptand momentul “basinos”! you delivered :)
    te rog pune filmul!

      Comment by maddy — April 13, 2010 @ 12:39 pm

  25. Ai talent la scris patanii din tren mai ceva decat Caragiale :) ) Bine ca nu a explodat gazul acumulat in compartiment de la basinile mosului cand ca aprins chibritul :) )

      Comment by Shaggy — April 13, 2010 @ 1:22 pm

  26. hahahahahahahahahahahahahahah……ai un simt al umorului mai special………..hahahahahahahahah….inca mai rad in timp ce scriu asta ..hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha….ti-am citit si alte articole legate de pataniile tale……ar fi bine sa le pui pe toate intr-o carte;)………………………..hahahahahahahahahahhahahahah….rad cu lacrimi…hahahahahahahahah

      Comment by not important — April 13, 2010 @ 2:24 pm

  27. Eu am spus-o de multe ori ca viata mea bate filmul si ca sunt lucruri care parca mi se intampla numai mie!

    Recunosc, aceasta este mult mai buna decat orice intamplare proprie… :) ) Partea cu lumanarea a fost delicioasa.

      Comment by Silvia — April 13, 2010 @ 3:54 pm

  28. bestial. nu stiu cum faci dar se pare ca te lipesti ca magnetul de aseamenea evenimente nefaste

      Comment by Marian — April 13, 2010 @ 4:35 pm

  29. Bravos man, ma facusi sa rad ca prostul aici la birou… Genial articolul. Poti sa pui filmul ala linistit erai intr-un loc public deci poti sa filmezi orice. Bosorogii erau majori deci nu e nici o problema :)

      Comment by criserb — April 13, 2010 @ 4:37 pm

  30. In aproape 5 ani de locuit in capitala am avut nenumarate drumuri catre Cluj cu trenul…depun marturie ca gasesti toate specimenele de oameni in trenurile din Romania. De la studenti teribilisti la preoti (mult) prea guralivi. Pacat ca pe vremea aceea nu erau blogurile in floare. Dupa o vreme inveti sa ignori orice in jurul tau, cred ca de fapt asta e singura varianta valabila ca sa poti ajunge la destinatie. Felicitari pentru articol, am ras bine si mi-am amintit una – alta din tineretea zbuciumata :)

      Comment by anca — April 13, 2010 @ 4:44 pm

  31. Filmuletul, filmuletul, filmuletul :D Vad ca nu au comentat cele doua tipe, dar nu ma indoiesc de veridicitatea povestirii :)

      Comment by Marius Moga — April 13, 2010 @ 4:55 pm

  32. dar daca iti dau o adresa de mail imi trimiti filmuletul? sunt tare curios sa vad :) )))))))))) :) )))))) ai putea sa il pui pe youtube si sa faci un cont la misto si nu cred ca are nimeni ce sa iti faca.

      Comment by Andreii — April 13, 2010 @ 5:13 pm

  33. Foarte misto

      Comment by akos birtalan — April 13, 2010 @ 6:08 pm

  34. @ All:
    Autorul probabil nici nu nascoceste aceste intamplari, nici nu-i vreun fel de “piaza-rea” care sa le atraga, ci e doar un om obisnuit cu un neobisnuit de acut simt al observatiei, cu o memorie buna si cu o foarte accentuata capacitate de a reda cele observate intr-un mod atractiv si antrenant.
    Exista altii pe langa care se intampla tot felul de “minuni”, din care pe multe nici nu le sesizeaza, despre unele din cele pe care le sesizeaza nici macar nu-si dau seama ca sunt interesante/amuzante, o parte din cele la care zambesc le uita. iar pe cele putine de care-si mai amintesc le povestesc atat de anost de te-apuca somnul.
    Felicitari autorului pt ca nu face parte din aceasta categorie!

      Comment by Victor — April 13, 2010 @ 6:34 pm

  35. Sebi numai tu poti sa patesti astfel de lucruri, de mult nu am mai ras atat de bine.

      Comment by Bolnavul — April 13, 2010 @ 6:57 pm

  36. Superb articolul… dar sunt aproabe gata sa bag mana in foc ca cel putin la partea cu lumanarea ai exagerat. :P

      Comment by Bogdan Epureanu — April 13, 2010 @ 9:28 pm

  37. Şi chiar dacă ar fi ceva inventat în aceasta relatare şi chiar dacă TOATĂ relatarea ar fi inventată, eu tot nu am cum să nu admir modul şi plasticitatea povestirii. Dacă e invenţie, felicitări pentru faptul că îţi foloseşti mintea genială cu care eşti înzestrat. Dacă nu, nici măcar să te compătimesc nu pot, deoarece, dacă nu ai fi trecut prin această întâmplare, nu ne-ai fi amuzat astăzi.
    FELICITĂRI!

      Comment by Mica — April 13, 2010 @ 9:52 pm

  38. Cand am vazut linkul de la Criserb am intrat imediat sa vad ce-o fi asa de interesant. Crede-ma am ras cu lacrimi, noroc ca sotul meu doarme altfe cine stie ce credea auzind ca rad in hohote la ora asta. Felicitari pentru relatare si compatimiri pentru calatorie. Sa auzim de bine.

      Comment by Ghiocel07 — April 13, 2010 @ 10:36 pm

  39. daca le editezi fetzele poti pune filmul!

      Comment by maddy — April 13, 2010 @ 10:51 pm

  40. Faza cu basinile si chibriturile e absolut mortala,am ras de m-am cracanat…In alta ordine de idei,nu inteleg de ce nu mergi la vagon de dormit…

      Comment by edy — April 13, 2010 @ 11:04 pm

  41. Mult prea tare,faza cu lumanarea.Daca ardeai de viu Doamne ferste bine ca ai fost atent….

      Comment by Bucur — April 13, 2010 @ 11:40 pm

  42. Nu-i de ras de loc si noi putem ajunge ca si ei. Din pacate timpul nu sta in loc

      Comment by Valisor — April 13, 2010 @ 11:45 pm

  43. So,astept cu nerabdare filmuletul. Super tare intamplarea ma mir de cum ai rezistat.

      Comment by Pustiu — April 13, 2010 @ 11:57 pm

  44. 1.Foarte tare articolul,
    2.nu mai pot de ras
    3.e destul de credibila povestea,pot sa confir si eu asfel de specimene

      Comment by Bogdan — April 14, 2010 @ 12:37 am

  45. [...] ore, calculatorul arata ca nou.Nu i-am facut poze dupa ce l-am curatat pentru ca aveam de scris articolul cu mosnegii… Sper ca ma intelegeti. personal Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : [...]

      Pingback by Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat » Curatenia de primavara — April 14, 2010 @ 4:13 am

  46. :) , :) , :)

      Comment by tac'su — April 14, 2010 @ 9:16 am

  47. super tare …mai patesc si eu faze tari dar nici una nu o poate depasi pe asta :) ))
    keep it going

      Comment by waveboy2u — April 14, 2010 @ 9:30 am

  48. …am uitat sa mentionez….numele site-ului chiar se asorteaza cu povestea….:))))

      Comment by waveboy2u — April 14, 2010 @ 9:31 am

  49. nu suport oamenii care beau in tren, de parca nu-s destul de insalubre si urat mirositoare trenurile noastre, trebuie sa vina cineva si cu bere( care pute indiferent daca e ieftina sau scumpa), tuica, etc

      Comment by ann — April 14, 2010 @ 11:10 am

  50. Frate, cum ti se intampla numai tie ? :) )

      Comment by EstNordEst — April 14, 2010 @ 11:11 am

  51. foarte tare :) ) eu cred ca ai voie sa ii filmezi si sa postezi filmarea:)

      Comment by AmZis — April 14, 2010 @ 11:30 am

  52. Roaker obosit iti doresc sa nu ajungi batran.incaleca un motor baga neste zapada in vena si cazi intr-o groapa.
    PS “Nu plange ca s-a intamplat, bucura-te ca s-a terminat”

      Comment by kindjal — April 14, 2010 @ 11:56 am

  53. Eu înțeleg din povestirea ta că ești un simplu prost care bea bere în tren. Parcă mergi în plm cu căruța și stai cu coada calului cu o bere în mână. Vai de capul tău.

      Comment by Dragoș — April 14, 2010 @ 12:32 pm

  54. Rectificare: la coada calului

      Comment by Dragoș — April 14, 2010 @ 12:32 pm

  55. Caragiale e mic copil deja… :) ))))))))))))))))))))))) Cat despre filmat ..cred ca e ok ptr ca e domeniu public

      Comment by JustMe007 — April 14, 2010 @ 12:33 pm

  56. @Dragos: ia zi tu, ce trebuia sa beau in tren? Apa plata cu lamaie? Sau cumva vreun cocktail cu martini si masline? Lasa basinile astea de pitiponc de mall si treci la realitate.

      Comment by VisUrat — April 14, 2010 @ 12:54 pm

  57. Timpul va trece, locul celor doi protagonisti va fi luat chiar de catre narator si sotia-i cuminte de acasa!
    Alti tineri cu pretentie de naratori si bine sfatuitori vor rade si nara despre naratorul de ieri.
    O lume a oamenilor cu potente limitate privind perspectiva.
    Nenea narator pun pariu cu tine, ca nu peste mult timp… nici nu va trebui sa ajungi la etatea celor doi protagonisit, te cei comporta mult mai patologic decat ei. Inceputul este deja demarat!
    Mult noroc!

      Comment by oblio — April 14, 2010 @ 12:59 pm

  58. @VisUrat: Poți să bei ce vrei tu în tren atâta timp cât nu îi afectează în vreun fel pe cei din jurul tău. “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea altuia” rings a bell?
    Oricum, eu n-am să înțeleg vreodată nevoia unora să consume băuturi alcoolice în tren. La fel cum nu înțeleg de ce este legală treaba asta.

    Dacă eu vin lângă tine-n tren și mănânc ouă cu ceapă și parizer și-ți râgâi în față, promiți să revii la realitate?

    PS: “pițiponc de mall” atât poți? come on… flutură pistolul, fă o mișcare bruscă, un Jager ceva…

      Comment by Dragoș — April 14, 2010 @ 7:36 pm

  59. [...] Nu lasati batranii senili neinsotiti! [...]

      Pingback by …de pe la prieteni adunate… :) | Music & My Life — April 15, 2010 @ 6:37 am

  60. :) ))))))))) inca rad cu lacrimi si am terminat de citit articolul acum un sfert de ora

      Comment by Luciana — April 15, 2010 @ 12:59 pm

  61. Faza cu chibriturile e reala, am si io pe cineva in familie care crede si nu e atins de senilitate!!
    Oricum, m-am distrat copios citind povestirea, stiu ca tu nu te-ai distrat experimentand, insa nota zece, de mult n-am mai ras asa bine!

      Comment by teo — April 16, 2010 @ 12:58 am

  62. La faza cu lumanarea m-ai dat gata :) )) chiar ca ma uitam si eu dupa camere ascunse:))) cum pana mea…:))) nu mai pot de ras

      Comment by steiul — April 17, 2010 @ 11:21 am

  63. [...] Nu lasati batranii senili neinsotiti! [...]

      Pingback by Music & My Life » …de pe la prieteni adunate… :) — April 18, 2010 @ 10:40 am

  64. Singurul mod de a scapa de fenomene din astea e sa nu li se mai dea reduceri sau gratuitati. Sa plateasca toata lumea bilet intreg si atunci se golesc trenurile si autobuzele de pustani si hodorogi nesimtiti.

      Comment by dkn — April 20, 2010 @ 12:59 am

  65. Cel mai bun post citit de o lunga perioada incoace :)

      Comment by Velaurius — May 1, 2010 @ 11:49 pm

  66. epic ce sa mai

      Comment by fur — May 3, 2010 @ 5:42 pm

  67. :) )))))))))))) asta e criminala…

      Comment by TooFast — May 3, 2010 @ 11:28 pm

Leave a comment


Performance Optimization WordPress Plugins by W3 EDGE