Comments on: O alegere pe care nu ar trebui sa o faca nimeni

By: Spike

Spike — Fri, 12 Mar 2010 17:21:39 +0000

eu cred ca as lua-o la fuga daca as auzi intrebarea asta…

By: adizzy

adizzy — Fri, 12 Mar 2010 12:11:04 +0000

@Narcisa poate nu toti il citim si pe Arhi si eu de la Visurat aflu despre asta..asa ca nu lalaie nimic, pentru unii e subiect nou

By: Dan-Marius

Dan-Marius — Fri, 12 Mar 2010 09:33:35 +0000

@Victor Tu le spui popoare primitive, dar gresesti. Decizia pe care o detaliezi este al naibii de practica. Prefer oricind o asemenea decizie decit una emotionala dar fara nici un fundament in cursul natural al vietii.

De asemenea, decizia doctorului ar trebui sa se bazeze pe latura practica, nu pe cea emotionala. Ar trebui sa faca tot posibilul sa ii salveze pe amindoi, DAR daca nu se poate, atunci ar trebui sa evalueze ce se cistiga si ce se pierde in situatia respectiva. De exemplu, daca salveaza femeia (sau adultul in general), in ce masura isi va aduce contributia la societate ulterior si in ce masura va putea avea copii? Daca salveaza copilul, in ce masura va avea deficiente ulterioare? Si asa mai departe.

By: McGogoo

McGogoo — Thu, 11 Mar 2010 23:12:52 +0000

90% din textele tale ma enerveaza …. da’ pentru posturi ca asta te pastrez in reader.
nu am ce comenta. ai dreptate.

By: alegerea mea

alegerea mea — Thu, 11 Mar 2010 21:08:53 +0000

prietene, eu mi-as salva sotia…cu ea sanatoasa pot sa am o familie…fara ea nu mai am nimic…

By: Narcisa

Narcisa — Wed, 10 Mar 2010 23:32:14 +0000

s-a discutat deja chestiunea la arhi, s-a stabilit ca doctorul are o ordine a prioritatilor clara: 1. mama, 2. copilul si nu mai intreaba nicio familie. Deci nu o mai lalaiti atata cu alegerile astea telenovelistice.

By: Leusor

Leusor — Wed, 10 Mar 2010 22:09:14 +0000

Eu din pacate am fost pus sa aleg. Doctorul a pus intrebarea , atunci am trecut pe langa el si am luat un doctor de mana si l-am intrebat. Poti ?Si acum ambii traiesc si chiar au si blog. Ei insa nu stiu ) . De intrebare , nu de blog.

Alt doctor acum 7 luni mi-a dat o veste asemanatoare legata de umar. Iar acum de o saptamana am alte sperante .

By: Somebody

Somebody — Wed, 10 Mar 2010 17:57:24 +0000

Gresesti Ionut. Cum am spus si pe blogul lui Arhi: sincer, nu imi doresc sa ma gandesc cum ar fi o femeie care ar trai cu ideea ca al ei copil ar fi putut trai, si ca e in viata intr-un fel pe nedrept. Eu, ca si fata, cred ca as fi o stafie, si salvezi mama doar ca sa ai o imagine a ceea ce era o data? Un copil se mai creste cum se mai creste, peste durerea pierderii partenerei treci, insa esti pregatit sa-ti sacrifici copilul pt. o femeie care va trai, probabil, cu o cicatrice in suflet mai mult decat vizibila, toata viata?

By: Ionut

Ionut — Wed, 10 Mar 2010 14:29:51 +0000

Depinde şi de context. Poate mama are o boală ce-i va scurta viaţa simţitor (ex: cancer). În acest caz, e uşor de ales. Iar dacă o asemenea chestie de departajare nu există, aş alege mama. De ce? Pentru că viaţa ei fără copil va fi ca până atunci, normală(deşi va avea nevoie de câteva şedinţe la un psiholog), dar viaţa copilului fără mamă va fi dificilă.

By: cosm1n

cosm1n — Wed, 10 Mar 2010 14:18:53 +0000

este putin discutabil ….. sunt n posibilitati 1. Daca mama este o “pitzipoanca” casnica asa a fost toata viata ei cum o sa te intretina pe viitor pe tine pe voi ca familie (ce a mai ramas din ea ) … eu unu cred ca as fi de acord sa ma intrebe doctorul oricata suferinta as indura DAR totul este la nivel de discutie nu se stie cum reactionezi in acele momente