Săptămâna Femeii pe Daily Cotcodac

În urma presiunilor exercitate de cititoarele DC (acum câteva zile i-am fi spus “cicăleală”, dar pe vremea aia eram mai tineri, ce ştiam noi atunci?), în cadrul redacţiei s-a pus problema dacă ar trebui sau nu să scriem un text elogios la adresa femeilor. Atfel spus, dacă să cedăm sau să ne ţinem tari pe poziţii. Cei mai activi patru membri ai redacţiei au reacţionat diferit, după cum veţi vedea.

Şendroiu
Vestea unei posibile revolte a cititoarelor l-a prins pe doctorul aventurier Şendroiu în bermude şi tricou cu mânecă scurtă, ceea ce n-ar fi fost neapărat o problemă dacă n-ar fi afişat această frumoasă ţinută colonială în aeroportul Otopeni. Îi pierduseră bagajele şi n-avea cu ce se îmbrăca. N-a putut fi convins să scrie un text elogios la adresa femeilor, mai ales că era complet neşantajabil – ce i-aţi fi putut face, să-l puneţi să doarmă pe preş? Ar fi zis “săru’mâna” de aşa un loc călduros.

Eftimie
Pe Eftimie l-am găsit cufundat în lectură într-o bibliotecă de zi din Braşov. A acceptat pe loc să scrie un text frumos despre femei: “Scriu, frate, cum să nu scriu? Frate, frateee, frăţiorul meeeeu…” (nu ştim ce ne-a mai spus în următoarea jumătate de oră, fiindcă noi aici am închis). A doua zi, îl durea capul şi nu-şi mai amintea nimic. “Bă”, am urlat la el, “nu-ţi mai aduci aminte că i-ai promis la fratele tău că scrii ceva frumos?”. “Care fratele meu?”. “Eu, mă!”. “Bă, tu ai băut ceva? Tu nu eşti fratele meu. Eşti Julius”.

Pircă
A fost uşor iritat că l-am deranjat de la Napoleon Total War – el era un amiral francez şi tocmai scufundase un vas de luptă englez (de unde rezultă de NTW e un joc foarte realist, istoria e plină de astfel de întâmplări). “Spune-le că noi nu negociem cu teroriştii”, mi-a tăiat-o scurt şi s-a dus să se umple de glorie pe câmpurile de luptă ale Europei. Când doamna Pircă va citi acest text, amiralul Pircă se va umple probabil de glorie în bucătărie, curăţând cartofi.

Julius
Revendicările cititoarelor l-au găsit pe sărmanul Julică într-o stare sufletească dintre cele mai mizerabile. Băieţii tocmai suferiseră o nouă înfrângere pe teren propriu, la Turnu Severin (de unde şi numele: Universitatea Craiova). Însă marile caractere se văd tocmai în situaţiile grele.

“Destul, porcilor!”, a urlat Julică. “Sunteţi nişte incapabili, vă plătesc absolut degeaba!” (în acest moment, Julius şi-a amintit că, de fapt, nu-i plăteşte deloc, aşa că s-a corectat: “Vă plătesc regeşte!”). “Iar voi nu sunteţi în stare să scrieţi un amărât de text elogios la adresa femeilor. Să-l luăm, de pildă, pe Şendroiu. Cine, afară de cititoarele noastre, ar mai găsi atrăgător un bărbat ce zace dărâmat de mahmureală printre nişte butoaie? Chiar şi piraţii angolezi ar fi părăsit dezgustaţi vasul. Sau tu, Eftimie! Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi fost viaţa ta fără femei? Ai fi fost veşnic treaz şi te-ai fi uitat cu scârbă la actualii tăi prieteni, nişte beţivani ordinari. Nimeni nu ţi-ar fi dat pe mână un ziar, să-ţi baţi joc de el conducându-l cu competenţă, iar angajaţii te-ar fi urât pentru că ai fi stat toată ziua în redacţie şi le-ai cerut să scrie texte de calitate, nu ca acum, când suni pe la 6 de la “Ceasul rău” să-i întrebi dacă au terminat odată ziarul, că te-ai plictisit să bei singur. Cât despre tine, Pircă, ai fi ajuns cel mult sergent în armata lui Napoleon dacă n-ai fi fost însurat, deşi probabil că având telecomanda pe mână ai fi crezut că cel mai tare soldat din lume e un bucătar cu codiţă care bate şi salvează şi pe toată lumea”.

După acest discurs educativ, Julică a promis ca toată săptămâna următoare să scrie numai texte din care să rezulte că femeile sunt bune şi bărbaţii niţel cam porci, asumându-şi toate riscurile, inclusiv comentariile de genul: “Sigur vrei tu ceva…”.