Comments on: Hai sa omoram ciocoii! (2)

By: Sirg

Sirg — Thu, 18 Feb 2010 06:11:45 +0000

@laurentiucat — mi se pare corect ce ai scris mai sus in prima interventie, eu vad cum e in firma unde lucrez, desi eu nu am putere de decizie sunt implicat la varf si conteaza enorm daca cei din pozitii de management stiu cu adevarat managemet si toate lucrurile de care spui. Daca nu, e labareala de tip romanesc (ca in politica), toti vorbesc dar nici unul nu face ceva pentru ca fie nu stie, n-are coaie, asteapta pe altul sa ia initiativa, sau pur si simplu de ce s-ar implica atat timp cat are salar mare si nimeni nu-l deranjeaza?

Eu cred ca discutia a plecat de la cazul de microfirma a lui Sebastian si s-a extins la un caz general de firma mica-mijlocie, dar eu zic ca principiile sunt cam aceleasi peste tot.

Legat de ce zicea Dana mai sus de ghid, mie mi se pare normal sa faci in viata ceea ce iti place pentru ca banii sunt doar un mijloc si nu un scop in sine, daca poti fi fericit cu mai putini bani dar cu mai multa munca e foarte frumos, oricum acasa nu faci decat sa stai pe net sau sa te uiti la tv (prea putini citim carti), si daca poti sa iti transformi munca in hobby e ideal. A fi ghid e greu dar frumos, eu am cunoscut un ghid minunat dar atat de mult a tinut la munca lui incat asta l-a imbolnavit (stress) si a facut infarct. Totusi, el a vrut sa vada toata lumea si a fost peste tot asa ca pentru el asta a contat. In schimb multi dintre noi traim doar ca sa platim niste rate la banca pt lucruri derizorii la o privire mai de ansamblu si nu prea stim ce e satisfactia, personala sau profesionala.

By: laurentiucat

laurentiucat — Thu, 18 Feb 2010 05:00:42 +0000

pai exact asa este..eu am facut o greseala si am muncit ca un bou..acum de 4 ani “muncesc” in mijlocul naturii sa zic asa..cunosc oameni din toate colturile tarii cu care stau si vorbesc ,povestim poate tragem si o ciorba pescareasca care se lasa evident cu o petrecere in toata regula..si la pescuit nu ma duc ca la serviciu…de ex anul asta am fost doua zile..traiesc din grasimi ..si din expediente..e greu..nu reusesc sa mai deosebesc zilele saptamanii..cu exceptia duminicii cand pun la loto si ies cu prietenul meu cel mai bun la restaurant la o barfa..nu ca nu m-as duce si in alte zile..dar numai atunci iese si el..in rest vorba unui coleg din spital care are de vreo100 de ori mai multi bani ca mine..am o grija..ma feresc de munca cat pot ca sa nu ma prinda..m-am enervat io aseara ca un vanzator de ace ,brice,si carice multinational m-a facut intr-un fel manageru lu peste..mi se rupe..pana la urma..vorba lu tovarasul meu de barca ..sefu..io comand pe apa si tu pe uscat..si suntem amandoi comandanti..asa ca termin cafeaua ma duc sa duc repede actele de barca la capitanie,ca pe urma pleaca la constanta sa fie vizate..si eu ma intreb ..daca sa ma plimb cu cercu, sa vad marea..asa,ca cica a crescut un metru..sau sa ma intorc pe a2 pana la drajna ca sa ma duc la slobozia ca mi-a zis fata de la diverta ca azi aduce carti noi ,sa ma duc la restaurantul meu favorit sa-mi recuperez slumdog millionaire,ca mi l-a arestat o chelnerita cu ochii verzi,care se vaita ca a venit recesiunea peste ea..si acu suntem doar la schimbat impresii despre carti..grele alegeri..nasol cand nu trebuie sa te duci la munca mai sagi..nici nu stii la care bascheti sa te doara…hai pa ..ca s-a facut de ziua si te pune lipsa..

By: dana

dana — Wed, 17 Feb 2010 23:00:56 +0000

Ideea exemplului de mai sus este ca depinde pentru ce traiesti. Daca alegi sa fii mereu nemultumit, asa vei trai.

By: dana

dana — Wed, 17 Feb 2010 22:59:02 +0000

@visurat
Am cunoscut un ghid in Grecia care castiga 800 de euro pe luna. In Rodos, insula care traieste din turism si din comertul cu masline si produse pe baza de masline.
Dar el era multumit, si nu voia mai mult. Desi avea si studii superioare in domeniul economic, facute in Suedia, stia – pe langa greaca si italiana (Rodos a fost o vreme sub ocupatie italiana) – norvegiana si suedeza. Era mai mult decat pregatit pentru un post in domeniul economic. Dar el prefera sa fie ghid, sa cunoasca oameni de diverse nationalitati, sa stea cu ei la povesti despre istoria Greciei, de care era foarte mandru, sa ii duca sa vada ruine, situri arheologice, minuni ale naturii (cum e Valea Fluturilor din Rodos), etc.
Am mentionat ca e insurat si are 2 baieti care sunt la facultate? Si ca viata in Grecia, si in special pe insulele cum e Rodos, este foarte scumpa?

By: laurentiucat

laurentiucat — Wed, 17 Feb 2010 21:14:08 +0000

@ sagi-mai io am lucrat la patron din 1993 pana in 2005 cand am facut infarct pe baza de stres ,tu?acu sunt pescar cu activitatea independenta si mi se rupe si de munca si de d-aia cu teorii..da fara rezultate..te-am luat io pe tine la misto?ca ai lucrat la un magazin de multinationala si ai refuzat nu stiu ce salariu?am vorbit in general…ia-ma la puricat si zi ce gresesc..!frecangeala d-asta de 2 bani fara solutii ..am vazut destula..ma uit la boc sau la guvernu lui si e numai labareala d-asta de oferi tu.am vrut sa exemplific,ca ptr a conduce oameni iti trebuiesc multe cunostinte,din domenii diferite,psihologie,sociologie,management,er\tc,plus chestiile alea care sunt mai presus de stiinta si se cheama intuitie si bun simt..da am vrut sa explic pe intelesul tau…si nu m-am bagat in termeni tehnici..daca vrei sa ne batem in terminologii si teorii esti invitatul meu..daca vrei sa spui ceva concret fa-o fara sa te caci pe tine..

By: Claudiu Gedö » Blog Archive » Greu la deal cu ciocoii noi

Claudiu Gedö » Blog Archive » Greu la deal cu ciocoii noi — Wed, 17 Feb 2010 20:55:43 +0000

[...] suplimentar pentru acestea. Mai mult sau mai putin, tot cam acesta a fost si subiectul unui material publicat de Sebastian Birgau pe blogul [...]

By: Sagi

Sagi — Wed, 17 Feb 2010 19:46:36 +0000

Uite ma cine-i manager (a.k.a. director economic) in tara noastra draga

By: laurentiucat

laurentiucat — Wed, 17 Feb 2010 19:26:57 +0000

p-aci o gramada de pareri.putini manageri..doar amatori.eu ca fost director economic(al doilea la comanda,am ramas de multe ori number one cand patronu facea o thailanda sau un bali)am condus 100 de salariati si stiu cum e :pe unul sa-l doara in fund ,altul sa traga sa scoata bani..aveam diferite forme de retribuire,in regie ,in acord,mai erau si actionari care aveau asi in maneca..trebuia sa fac echilibristica..asta e ideea,sa vorbesti cu fiecare pe limba lui,sa stii sa-l iei,cand sa fi dur,cand sa te inmoi,cand sa zici hai baieti ca pe urma mergem la o bere,cand sa fi al naibii si sa risti o insubordonare in masa..cand sa-l intelegi pe unu sau cand “sa dai cu biciu tot in calu care trage”.cum sa dai o prima,cum sa-i mai scapi la unu bun,ceva peste fara sa inflamezi restul de personal,cum sa dai o sanctiune sau sa dai un om afara..in ultima instanta.un om dat afara e un esec si ptr tine ,ptr ca tu l-ai angajat si ptr ca nu ai reusit sa-l faci sa dea randamentul scontat.daca vrei profit si daca te gandesti ca banii tai si ai majoritatii salariatilor depind de bunastarea si profitabilitatea firmei e mai usor sa iei decizii dure..referitor la cat trebuie platit cineva si aici e o chestie prin care trebuie sa alegi calea de mijloc ceva de genul sa nu fie nici putin astfel incat salariatul sa stea cu gandul la surse suplimentare sau sa inceapa cu mici furtisaguri..si nici foarte mult incat sa nu-i mai pese sa fie tot timpul brici..e al naibii de stresant sa stii ca vin zilele de salariu si ca trebuie sa faci rost ca manager de o gramada de bani ptr salarii,mai ales acum cand banuiesc ca majoritatea firmelor au un cash flow negativ..
generalizarile astea cu romanu puturos ma enerveaza cel mai tare,zici ca alde vprbeste e ugur sau neamt..si el munceste de da in branci si “romanu” il trage in sula cum se zice mai prin popor..pai daca te duci tu in germanica si ii zici la neamt sa ramana dupa rpogram ca ai nu stiu ce ..ala te saluta din mers sau iti zice sa-l platesti dublu..dacat le spui la “baieti” sau la “fete” haideti ca avem nu stiu ce de facut la firma si ne vedem si sambat sau duminica vin si fara bani ..mor pe extrauterinii astia care zic ca romanu s-a nascut poet si fute timpu..daca are vreunu un salariat din asta, il felicitez..si-i urez succesuri,ca o sa aiba mare nevoie..mai ales pe prafu asta..

By: RanFan

RanFan — Wed, 17 Feb 2010 18:19:19 +0000

Toate comment-urile se invart in jurul a doua idei absolut gresite: sau ca salariul ar trebui sa reflecte valoarea muncii depuse de angajat, sau ca salariul ar trebui sa acopere nevoile minime ale angajatilor.

Ambele sunt gresite: salariul se supune acelorasi legi, cerere si oferta. Exista cerere pe piata muncii, salariul creste, nu exista, salariul scade. Si asta din mai multe motive. Voi incerca sa exemplific cateva:

1. Un muncitor la banda nu poate fi platit in functie de vanzarile/profitul firmei, pentru ca nu contribuie in mod direct la acestea. El produce la cerere si in conditiile calitate impuse. Deci nu poate fi raspunzator de deciziile strategice ale managementului, de controlul defectuos al calitatii, de calitatea materie prime, etc. Din pacate, nu poate fi platit nici dupa nevoi, pentru ca nevoile variaza, pretentiile la fel. Care sa fie nivelul de nevoi la care sa se traga linie? Exista si pentru asta o metoda: muncitorii pot veni cu o slaba calificare, pot fi calificati la locul de munca repede si ieftin, deci ai de unde alege, de unde rezulta salarii mai mici decat la cei cu studii superioare sau cei la care pregatirea tehnica e de lunga durata si scumpa

2. Agentul de vanzari. Aici lucrurile se complica. Din pacate, agentul de vanzai nu e responsabil de calitatea/cantitatea produselor, pozitie strategica pe piata(decat intr-o mica masura), motiv pentru care se recomanda un salariu compus din parte fixa si variabila. La fel, nevoile nu se discuta din moment ce baremul se hotaraste in functie de pregatirea candidatului, de nivelul de stres la care e supus, de situatia pietei fortei de munca, etc.

Exemplele pot continua insa concluzia este ca salariul nu reflecta atat productivitatea, calitatea sau complexitatea muncii, cat reflecta situatia pietei muncii, desi caracteristicele enumerate joaca si ele un rol destul de important in trasarea grilei.

In cazul tau, Visurat, problema e simpla. Lucru putin(timp flexibil, posibilitatea tratarii job-ului ca unul suplimentar), investitie 0, risc minim(daca nu vinde, nu ia bani, dar nici nu pierde. Ai gandit-o bine, insa modul tau de a pune problema este imposibil de aplicat firmelor mijlocii si mari si cu atat mai putin companiilor ce gestioneaza mai multe organizatii(locatii diferite, departamente, divizii, etc.)

By: TNH

TNH — Wed, 17 Feb 2010 17:13:32 +0000

@Sirg
În aceeaşi echipă erau vreo 2-3 care îşi dădeau interesul să facă exact ce li se cere, şi uneori chiar şi mai mult. Sentimentul pe care îl ai când un om încearcă să înveţe ceva de la tine e priceless, ca la Mastercard. Aceşti oameni chiar au înţeles că depinde şi de ei ca lucrurile să meargă bine în firmă şi era o plăcere să vezi că vin cu idei noi, cu propuneri, cu iniţiative, cu alte abordări la chestii clasice. Pur şi simplu creştea inima în mine când vedeam că încearcă să fie tot mai buni, în fiecare zi. După cum am spus, aceştia erau o minoritate. Cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să-i scriu unuia dintre ei o recomandare. A fost dureros pentru că acel om plecase de la zero şi ajunsese să facă lucruri pe care alţii cu vechime mai mare decât el nici măcar nu erau interesaţi să ştie cum se fac.
Per total, a fost o experienţă de viaţă, una foarte utilă. Aşa am observat cum nişte leneşi, miserupişti, sau naiba mai ştie cum pot fi clasificaţi mai bine, pot trage o firmă în jos. Poate dacă managerul ar fi aplicat recompensarea aceasta atât de hulită, în funcţie de merite, nu se ajungea acolo.
Salariul fix indiferent de performanţe a fost mană cerească pentru majoritatea oamenilor cu care am avut ocazia să lucrez, iar eu sunt în câmpul muncii din 2001.