Se fierb maruntaie de pui (inimi, ficatei), se taie marunt, se amesteca cu ciuperci, jumatate pachet de unt si marar. 50% maruntaie, 50% ciuperci. marar dupa gust.

Se ia puiul, se fac buzunarase, se unge cu pasta de usturoi cu smintina astfel incit sa ajung si in buzunarase (ustoriul se sfarma, se pune o picatura ulei masline, se freaca bine, si apoi se adauga smintina, 2-3 linguri). Se umple puiul cu maruntaiele si se coase.

Se unge cu jumatate de pachet de unt o cratita cu capac, mai mare decit puiul (sa nu atinga puiul marginile), apoi se pun bete la fundul cratitei, se pune puiul pe bete si se da la cuptor la foc potrivit. la citeva minute se unge puiul cu o lingura doua de smintina (dupa 2-3 ungeri se poate folosi zeama din cratita – nu se mai adauga alta). Cind puiul e aproape gata (intra furculita usor in el) se toarna 1 pahar de vin alb peste pui si se mai lasa 10 minute dar in timpul asta odata la 2-3 minute cu lingura se unge iar cu sosul din cratita.

Se serveste cu castraveti cornison in otet.

Chestia asta este delicioasa dar putin cam grasa .

Idea acestui “pui pe sticla” este sa fie patruns PESTE TOT de aromele utilizate si sa fie ceva de genul prajit-fiert in aburi. Pentru asta e necesara o sticla burduhanoasa, nu una filiforma, cum ai ales tu. Mai precis, gatul sticlei trebuie sa nu iasa din pui. Pentru acest fel de mancare eu am pastrat de acum multi-multi ani o sticla (in care se ambala berea Sailer – se facea pe la Baia Mare, parca). Cand infing (cu fundul!) puiul in sticla gatul sticlei ajunge pana pe la aripioare, asa ca nu iese de loc din pui. Mai mult, “cos” pielea / pielita de la gat cu scobitori, astfel incat aburul ce iese din sticla sa nu iasa afara de nebun, ci sa se rostogoleasca disperat inlauntrul puiului… Ca efectul sa fie maxim, pun in sticla in jur de 150 ml de apa cu diverse arome, cat mai concentrate care, prin evaporare, patrund puiul pe dinlauntru. Deoarece aceste arome sunt concentrate, apa care eventual mai ramane in sticla la sfarsit pur si simplu se arunca…

PS Da, si mie cele 4,5 ore mi s-au parut cam mult…

În altă ordine de idei:
se iau pulpele de pui, se pun în vin roze cu mere, ţelină, morcovi şi păstârnac, usturoi, tarhon, o idee de cimbru, foi de dafin, boabe de piper. laşi vreo 2 zile, şi bagi la cuptor în vas acoperit până se face, apoi laşi un strop desfăcut să se rumenească.

un peşte, vin alb demidulce, usturoi felii, 2-3 feliuţe de lămâie, eventual o rămurică de mentă, foaie de dafin,boabe de piper, ienibahar şi coriandru. se ia peştele, se sărează uşor, se pun felii de ursturoi în interior, o felie de lămâie, rămurica de mentă, se presară pe partea de sus felii de usturoi şi o felie de lămâie, se mai presară usturoi şi prin tavă, pui vin până la jumătatea tăvii, dafinul, boabele şi bagi la cuptor vreo juma de oră. întorci animalul (dacă e întreg) mai pui oarece usturoi şi pe partea de sus, altă felie de lămâie şi iar la cuptor.

un peşte cu cap şi solzi, un grătar şi o tabla de inox de măcar 2 mm grosime. strat de 5 mm sare grunjoasă, se pune peştele, eventual dacă vrei să-l faci cu fiţe ceva mentă şi usturoi în interior. merge şi aşa, dară merge ca focul şi cu o mândră de saramură domnească:
pui într-o ceşcuţă de apă ardei iute -mult -, piper boabe, boabe de ienibahar, cimbru, busuioc şi fierbi. strecori. cu ceaiul ăsta aromat desfaci nişte bulion, (poţi să adaugi dacă nu ai fiţoşi în casă şi ceva usturoi pisat pastă) şi pui un pumn de leuştean – proaspăt dacă ai.
(NA. saramura asta mere ca focul cu multe alte cărnuri. de-i vară poţi să înlocuieşti bulionul cu următoarea reţetă: 3 roşie prunişoare (sau echivalent) : 1 ardei gras : 1-3 ardei iuţi (depinde de iuţeală şi cât îţi place să fie de iute), se coc legumele şi se pasează, se adaugă un strop de cimbru proaspăt şi leuştean. poţi să pui în folie şi o căpăţână de usturoi la copt şi se pune şi usturoiul ăsta care se face pastă)

şi la final, o reţetă demenţială: ruladă de carne cu carne:
ingredientul principal al reţetei nu e carnea, aşa cum ar putea zice o persoană neavizată ci un bărbat nervos – sau foarte meticulos, înarmat cu un bătător de şniţele.
se ia un muşchi lung. se taie până la jumătate şi se desface, cam cum desfaci o carte. se înveleşte în folie de plastic şi se bate, foaie de carton. (folia are rolul de a împiedica să sară bucăţele rupte de carne.) se desface din folie, se pune pe blat şi se făţuieşte spre pătrăţos cu cuţitul.
resturile de muşchi, încă ceva carne nici prea grasă nici prea slabă se toacă, se mestecă cu un pic de ţelină, păstârnac, morcov, usturoi şi ceva ceapă – toate rase foarte fin, cu un pic de pătrunjel şi mărar, sare şi piper şi ardei iute/ boia. dacă stai bine cu ficatul poţi să adaugi bucăţele de cârnat afumat şi alte afumături, gen kazer sau pastramă. se adaugă un păhăruţ generos de ţuică. se poate căli uşor compoziţia asta. cu această compoziţie se umple foaia de carne şi se rulează. poţi ori să legi, ori să prinzi cu scobitori, să nu fugă prin tavă la copt. în tavă un strop de ulei, vinuţ ori roş ori roze, foi de dafin şi boabe de piper. eventual un pic de unt pus aşa, cu parcimonie peste, când îi aproape de final, să arate arămiu-auriu.

carne se poate folosi:
pui – piept pt foaie şi pulpe pentru umplutură
curcan – idem
porc, vită, berbec.
de-i berbec/ oaie/ miel, şi eşti aventuros rău în bucătărie, poţi pune în umplutură şi o mână de stafide negre, lăsate să absoarbă ceva cognac sau ţuică

nu se poate descrie in cuvinte gustul. nu se poate!

al tau pare cam marisor. aia mai mici sunt si mai gustosi! se mai poate face cu marul in cur, dar nu iasa la fel de bun ca pe sticla.