Jurnalisti vs. Bloggeri

Scris de VisUrat

Am aproape doi ani de cand nu mai lucrez in presa. De fapt, am aproape doi ani de cand nu mai muncesc nicaieri. Faptul ca din cand in cand mai scriu pentru un ziar e altceva. Acolo sunt un fel de editorialist si prieten cu cei care se zbat sa mentina acel ziar pe print, in conditiile in care majoritatea prefera sa inchida sandramaua si sa plece acasa.
Am renuntat la presa scrisa atunci cand am fost dat afara pe motiv ca nevasta-mea (care avea serviciul la Deva) lucra din Hunedoara ca tehnoredactor pentru un candidat la primaria din Simeria. Ei bine, eu am fost concediat pentru ca ziarul la care lucram eu nu avea aceeasi culoare politica, de aici si conflictul, cu candidatul respectiv. Cu alte cuvinte, am fost dat afara romaneste.

In acel moment mi-am bagat picioarele in ea presa si am preferat sa ma ocup doar de blog, sa nu am stapan, sa nu trebuiasca sa fiu la ora 9 dimineata la munca pentru ca treaba incepe la ora 14 cand se trezeste redactorul sef, sa nu fiu obligat sa-mi termin materialele sau munca la ora 15 pentru ca ziarul trebuie trimis la ora 16 in tipografie, dar redactorul sef a avut treaba si abia acum a venit si noi trebuie sa ne dam cu capul de pereti sa terminam mai repede. Si nici nu mai aveam chef sa ma duc la tipografie sa le zic ca trebuie sa le dau alta pagina pentru ca s-a schimbat intre timp deschiderea de ziar (pentru ca si-a revenit cineva din mahmureala si a zis ca e mai buna aia pe care i-a recomandat-o toata lumea si nu aia de cacat pe care a ales-o in graba). Din aceasta cauza am preferat sa renunt la presa.

La momentul actual stau relaxat, scriu cand vreau, scriu ce vreau, scriu cum vreau, ma trezesc cand vreau (eventual daca vreau), plec de acasa atunci cand mi se pune pata si ma intorc atunci cand ma satur. Nu trebuie sa-mi fac programare de concediu, nu trebuie sa ma rog la nimeni pentru o zi libera si nu trebuie sa ma milogesc si sa pup in cur nici un sef daca nu am predat un articol la ora 12 ci la ora 12:30. Pe langa toate acestea, un singur banner pe blog (cel mai mic banner de fapt), imi asigura un salariu lunar MAI MARE decat salariul pe care il luam la ziarul de la care am primit cel mai mult.
Cu alte cuvinte, acum sunt platit mai bine, sunt mult mai odihnit, mult mai relaxat, am mult mai mult timp liber si ma simt foarte bine.

Si acum apar jurnalistii. Un fost coleg (de la ziarul la care am fost dat afara pe motive politice, am scris mai sus despre asta) s-a trezit sa scrie un editorial intr-un ziar obscur din Deva (zic Deva pentru ca la tirajul saptamanal pe care-l are – undeva la un sfert din traficul meu zilnic – nu cred ca-si permit sa-l imprastie in tot judetul) despre bloggeri.
Va las sa-l cititi (e poza pentru ca e complicat si scump sa-si faca editie online) si apoi revin. (Ultima fraza e cea mai importanta)

Sincer am fost surprins cand am citit acest editorial. In primul rand pentru ca pe omul care il semneaza (asta nu inseamna ca l-a si scris, credeti-ma) il cunosc. Este un om citit, deschis la nou, campion la sah si nu e genul de gigi care sa-si dea cu parerea despre lucruri despre care nu stie nimic. In al doilea rand, sunt convins ca am purtat foarte multe discutii cu el pe tema blogurilor, pe tema castigurilor de pe bloguri si despre razboiul bloggeri-jurnalisti si parea sa dea dreptate categoriei din care fac si eu parte. Astea sunt punctele prin care incerc sa-i gasesc o scuza.
Daca totusi el a scris acel editorial, atunci schimbam foaia. Atunci ii explic faptul ca foarte multe stiri/anchete se bazeaza pe bloguri, foarte multe surse prefera blogurile pentru a propaga o informatie si blogurile sunt din ce in ce mai des citate in media traditionala. Ii explic si faptul ca bloggerii au ajuns sa castige mult mai bine decat jurnalistii care se vand azi unui partid si maine altuia, bloggerii nu au stapani si nici termen limita de predare a articolelor.
Cat despre datul cu parerea despre subiecte pe care nu le cunosc, pot da sute de exemple din randul jurnalistilor care nu stiu pe ce lume traiesc dar ei cred ca fac investigatii daca l-au gasit pe cel care nu si-a deszapezit trotuarul din fata casei.

Asa ca, hai sa nu ne apucam de dat cu piatra unul in celalalt pentru ca o vorba din batrani zice: eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine. Inca.

Si, pentru ca tot vorbeam despre jurnalisti si competente, hai sa va mai zic vreo doua.
In primul rand, expresia standard (foarte des intalnita, de altfel), folosita atunci cand dispare cate un copil, “Minora/Minorul a mai fugit de acasa, dar a fost gasit de fiecare data”, este CA TOATA PULA! Oare nu e logic ca a fost gasit de fiecare data? Daca nu era gasit, oare mai fugea acum? Cand il vor gasi si va fugi din nou, tot asa veti spune?

In al doilea rand, sa le zica cineva celor de la Antene ca pesticidul ala interzis acum 20 de ani (ala care e in zapada din Bucuresti) e DDT si nu DTT. Stiu ca suna mai frumos DTT (rimeaza cu BTT), dar varianta corecta este DDT (Diclor-Difenil-Tricloretan).

PS: Da, stiu si eu textul cu “nu se referea la toti bloggerii”. Nici eu nu m-am referit la toti “jurnalistii”.

personal (23) Comentarii

23 Comments »

ideea ca we CAN entertain ourselves – unii pe altii si unii cu altii fara a fi nevoie de mari trusturi media care sa ne ofere pe tava entertainment with an agenda – este o mare sperietoare pentru orice ziar, trust media sau cum s-or numi astea. Motiv pt. care eu cred ca propaga astfel de idei in lumea presei scrise, si editorialisti ca cel de mai sus le preiau nemestecate: jurnalisti SAU blogeri. there can be only one.
nu “we love to entertain you”, ci “we need to entertain you”. Vorba cantecului, We do what we must because we can
Blogurile sunt pe cale sa declanseze un val de schimbari in felul in care privim lumea si entertainmentul. Si la inceput, din cauza fricii care-i face sa reactioneze ca in editorialul postat aici in loc de a gasi variante si alternative, publicatiile scrise vor pierde teren.
cand s-a inventat aparatul video (VCR), institutiile care protejeaza drepturile artistilor de prin SUA au urlat ca din gura de sarpe ca asta va insemna moartea cinematografelor, sa nu lasam asa o inventie diavoleasca sa intre pe piata, nu se va mai duce nimeni la cinema. meh, latra frica-n ei, uite ca n-a fost asa, people still need to be among other people.
asa si cu ziarele. really, they’re doing it wrong: multe au deviat de la ceea ce erau la inceputurile lor: acum sunt o gramada de fituici worthless care ofera doar informatii adesea irelevante pt. mult prea multa lume si incearca sa isi impuna o agenda sau alta, in loc de a oferi insighturi si continut, si acu se vad amenintate de… bloggeri care sunt FIX CE ERAU ZIARELE in vremurile lor de glorie: un punct de vedere, un insight, un pretext de comunicare, voci editoriale, continut. Nu doar stiri copiate de la agentiile de presa de agramati.
lumea vrea sa comunice. ziarele uita tot mai mult asta, suparandu-se ca nu vrem ce cred ei c-ar trebui sa vrem si ca uite, prostii citesc insighturile si reportajele bloggerilor. Cand or sa dispara ziare ca asta din Deva, va fi o profetie auto-implinita.
La ce papagali scriu prin ziarele romanesti in ziua de azi, nu mai dau doua parale pe presa. Eu lucrez de cativa ani la o firma de monitorizare de presa si am citit mii, poate chiar zece mii de articole, de toate natiile si felurile. De unde si concluzia ca nu as da nici o ceapa degerata pe scribalaul la gazeta (ca astia nu pot fi numiti jurnalisti).
Imi este greu de inteles de ce afirmi dumneata ca cetateanul in cauza (autorul articolului) nu este un gigel, atat timp cat permite ca – indiferent cine ar fi scris de fapt articolul, el sau altcineva – numele sau sa figureze in incheierea unui articol cu un asemenea continut, validand astfel ideea ca acele articol exprima CEL PUTIN o parere cu care este de acord, daca nu chiar una pe care o sustine (indiferent de faptul ca eventual nu el a enuntat-o).
Se pare ca cetateanul uita (sau neglijeaza) faptul ca IN FAPT, PRACTIC, un articol este un articol, indiferent de faptul ca apare in presa tiparita, in cea electronica, pe un blog sau intr-un manifest. In oricare dintre aceste cazuri, articolul poate sa fie scris intr-o scriitura buna sau intr-una “rea” (neplacuta), poate sa sustina o idee corecta sau una gresita, sau sa prezinte anumite fapte in mod corect sau in mod viciat, poate avea o atitudine partizana sau una (macar in principiu) neutra, poate sa trateze o tema de mai larg interes, una “tintita” catre un public specific, interesat de anumite aspecte mai deosebite si care nu prezinta interes pt restul lumii (de fapt – e greu de crezut ca ar exista VREUN subiect care sa intereseze pe TOATA lumea, doar ca cei interesati pot sa reprezinte o sectiune mai larga sau mai modesta – numeric – a societatii) sau chiar una care sa prezinte interes FOARTE restrans, pt un numar f mic de persoane. Un autor de articole poate sa aiba o tema predilecta, sau un mod specific de a trata “tema zilei”, sau poate prezenta un fel de “caleidoscop” de teme si/sau de moduri de abordare, si poate sa evolueze (sau nu), modificandu-si in timp modalitatea de abordare a articolelor scrise.
De fapt, ceea ce nu prea pare sa inteleaga individul este ca IN FAPT, IN MOD PRACTIC, “reader”-ul unui internaut reprezinta modalitatea lui personala, specifica, de a-si alcatui propriul sau ziar, care in acest fel este unul adaptat nevoilor, dorintelor si cerintelor sale, cu periodicitate si cu continut STRICT la alegerea sa, cu o atitudine oricat de neutra sau de partizana doreste (iar eventuala atitudine partizana poate fi aleasa astfel incat cititorul sa poata fi de acord cu ea sau dimpotriva, pt a o putea injura), ziar pe care – fara a avea nevoie de acordul nimanui si fara nici un fel de formalitati – il poate modifica discretionar (in orice grad si in orice moment) prin eliminarea oricator articole (sau autori), respectiv prin adaugirea altora. IN PLUS, ACEST mod de a-ti concepe propriul ziar mai are si avantajul de a prezenta si alte facilitati: accesul la articol imediat ce a fost facut public, fara a fi nevoie sa astepti tiparirea si distribuirea, posibilitatea interactionarii directe cu autorul si cu ceilalti cititori (comentariul pe care sunteti in curs de a-l citi reprezentand o dovada pertinenta in acest sens), posibilitatea recomandarii directe si imediate catre alti potentiali interesati, etc.
Marele avantaj pe care il ofera modalitatea virtuala de abordare fata de varianta tiparita este extraordinara “libertate de miscare” pe care o ofera atat autorilor – care pot sa scrie CE, CAT, CAND, CUM si IN ORICE LIMBAJ, “TON” SI/SAU SCRIITURA gasesc de cuviinta, fara ca ceva sa le fie impus (sau dimpotriva: interzis, cenzurat) – cat si cititorilor, care isi pot alege CE si PE CINE sa citeasca, fara a fi nevoiti sa “achzitioneze” cu aceeasi ocazie si alti autori, care sunt prezentati “la pachet” unii cu altii ( si/sau si alte subiecte, care nu-i intereseaza dar le consuma timpul).
Astia sunt oamenii din Romania care nu stiu decat una si buna: capra lor e mai buna decat a celorlalti. Si sunt al naibii de enervanti cand vorbesc fara sa aibe macar o idee cu ce se mananca despre ce scriu.
@Victor (altul decat victor si altul decat Viktor): am lucrat in presa destui ani ca sa stiu ca nu tot timpul cel care semneaza articolul este si cel care l-a scris. Oare e bine sa-ti spun ca, de obicei, editorialele directorilor de ziar sau redactorilor sefi nu sunt semnate de ei ci de altii?
Crede-ma ca nu vorbesc de pe gard, daca-mi dau o parere cam stiu despre ce zic…
In cazul de fata nu pot garanta ca nu-i scris de el, dar sincer nu-l cred in stare. Nu-l cred in stare nu la modul ca nu-i capabil ci la modul ca ne cunoastem, stie care-i treaba cu blogurile si nu pot sa-mi inchipiui ca a putut scrie asa ceva doar pentru ca se plictisea.
O sa-l intreb sa aflu si parerea lui.
nu sunt un fan al jurnalistilor,majoritatea mi se par “pumpucuristi” care scriu doar pentru al slavi pe unu.Multe intamplari sunt relatate eronat sau mai bine zis…inflorite la maxim…
Ma scarbeasc majoritatea ziarelor romanesti…
imi cer scuze: *a-l
atata timp cat Cartarescu isi da cu parerea despre politica, e clar ca oricine se poate murdari cu orice
Cred ca are o viata foarte trista acest domn… mai ales daca spui ca e inteligent.
Nu este o lupta intre bloggeri si jurnalisti, ci intre bun simt si ‘bulangeala’… Pai jurnalistii buni au disparut, iar cei care au mai ramas, la un moment dat cauta sa provoace scandal, cearta, pentru ca asta se vinde in ROMANIA! In tara la noi se vinde NESIMTIREA, de aia publicatii gen Cancan, Click, au succes, iar ziarele care prezinta stiri DISPAR… Astfel, presa scrisa se va transforma, in timp, in presa de scandal, iar cand nu au cu cine sa se certe, inventeaza un subiect pentru asta…
Intr-o batalie, bloggeri vs. jurnalisti, bloggeri vor castiga.
Eu am o parere despre jurnalistii care scriu editoriale de genul: simt ca le fug pamantul de sub picioare si in ceva timp blogurile ii vor ineca total si ataca cum pot.
Chiar… cat castigi din blog? De curiozitate numai…
Daca-l prinzi pe strada, da-i o piatra-n cap din partea mea. Cine citeste bloguri pierde vremea? Ori se informeaza impartial si obiectiv cu parere la ceva? Gaseste o parere sanatoasa si un argument credibil? Jurnalist amator dupa felul de a scrie. Si sa nu jigneasca pe cei din Comuna Cuca, Sat Macai. Judetul Arges, ca sunt oameni calumea si cu respect. Iar daca noi cititorii de bloguri pierdem vremea, ce mama dracu cauta un soarece de jurnalist pe bloguri? De unde are el atata informatie daca n-ar sta cu ochii-n ele?
Imi place cum desparte el cuvantul “Des-igur”
Băi da mie îmi place de ăștia. Pe bune, eu mi-aș dori ca in viitor dupa ce îmi indeplinsesc sau nu planurile de viață să scriu pe blog ca și tine și să-mi câștig pita. Care dracu e treaba dacă iți permiți și poți iar până la urmă ăsta e contra bloggingului, contra tehnologiei avansate ? Să stăm in frig să discutăm… m-ai lămurit. Cât rahat mănâncă acești domni jurnaliști numa ei știu, și da îmi cer scuze dacă am rănit pe cineva .
Iasi Plus???
felicitari ca poti sa te descuri de atata timp dintr-un blog personal!
[...] înseamnă blog pentru tine? Am citit acum câteva minute, pe blogul lui VisUrât, un articol despre conflictul dintre bloggeri și jurnaliști și mi-a venit o idee. Ce-ar fi să-ntreb cititorii blogului meu ce înseamnă pentru ei blogul? [...]
waw…
Felicitari pt realizari si bafta in continuare.
Tu ai fost deranjat prin ce a spus pt ca esti blogger, eu pt ca sunt cititor. Chiar nu pierd vremea cand iti citesc articolele care imi plac. Chiar ma relaxez intr-o pauza, la servici…
eu vad ca ai 2 bannere…eu cred ca e multa abureala cu acest ecastiguri din blogging..primesti maxim 200 euro pe luna…400 total…de ce exagerezi?
citesc ziare si bloguri.ziare citesc de mult si in fiecare zi.bloguri doar de ceva timp si ca un mijloc de refulare mai si comentez.parerea mea sincera e ca ,e labareala peste tot..
[...] prin RSS feed sau email pentru a primi ultimele posturi. E gratis!Apropo de eterna disputa dintre jurnalisti si bloggeri, un studiu realizat in SUA a ajuns la niste concluzii interesante:89% dintre jurnalisti folosesc [...]
Indiferent cine a scris articolul ala, el poate fi descris printr-un singur cuvint: abureli. Nu se merita sa-si piarda careva timpul cu el.