Tiberiu Lovin, strâs cu uşa de DIICOT să-şi divulge sursele

Codul deontologic al ziaristului stipulează că jurnalistul are obligaţia de a-şi proteja sursele. Cu alte cuvinte, indiferent de consecinţele legale pe care le-ai putea suporta, nu-ţi torni sursa. Ce faci însă atunci când chiar ţi se întâmplă, când procurorul, cu legea în mână, te ameninţă cu începerea urmăririi penale şi-ţi flutură pe sub nas spectrul puşcăriei?

O să încerc să rezum în câteva rânduri cazul jurnalistului Tiberiu Lovin, care zilele astea dă cu subsemnatul la DIICOT şi refuză să-şi divulge sursa, deşi riscă un dosar penal. Pe 15 iunie 2009, Lovin a publicat pe Reporter Virtual informaţia că în declaraţia de avere a directorului general al Societăţii Române de Radio, Maria Ţoghină, există câteva inexactităţi de natură penală, legate de nişte proprietăţi imobiliare. În urma articolului apărut pe Reporter Virtual, ANI s-a autosesizat şi a demarat o anchetă, investigaţie care, conform lui Tiberiu Lovin, încă se află în lucru.

După o serie de discuţii telefonice, mesaje schimbate prin intermediul biroului de presă al SRR şi o întâlnire faţă în faţă cu şefa departamentului de imagine al radioului public, Tiberiu Lovin publică, pe 28 august 2009, un mesaj intern de la SRR, dintre şefa radioului şi o consilieră a domniei sale. Mesajul sună astfel: “Dragă, eşti aşa bună că aş vrea să te pup, da’ nu vreau să intre lumea la bănuieli. Jurnalistul ăla virtual o să ne implore să-l iertăm. Cu dragoste, a ta amică veşnică. PS. Lumea încă nu ştie ce geniale suntem şi rele, dar acum le-am dovedit. Sîc!”. Odată cu publicarea mesajului, Lovin precizează: “E amuzant de citit mesajul. Vi-l prezint intr-o captura dupa original, imagine pe care am primit-o pe surse absolut necunoscute dar binevoitoare”.

În urma publicării acestui mesaj, Maria Ţoghină îi face o plângere penală jurnalistului Tiberiu Lovin pentru violarea corespondenţei, iar acesta este chemat la DIICOT, unde i se spune că fie divulgă sursa şi scapă de răspunderea penală, fie acuzaţia de violare a corespondenţei cade în cârca lui. Evident, Lovin nu divulgă sursa şi, cel mai probabil, va fi trimis în judecată.

Din punct de vedere al legii româneşti, Tiberiu Lovin e în culpă şi riscă pedeapsa cu închisoarea. În acest timp, conform site-ului Reporter Virtual, preşedintele SRR, care a obţinut un credit ANL fără a întruni cerinţele legale şi a omis să treacă o proprietate imobiliară în declaraţia de avere, este cercetat de ANI şi riscă cel mult o amendă (pentru cei care nu ştiu, Agenţia Naţională de Integritate este o autoritate administrativă autonomă şi nu este subordanată Justiţiei).

Înainte ca genialele şi relele doamne Ţoghină şi Madosa să se pupe din nou, să mai spunem că există numeroase precedente în care CEDO a desfiinţat sentinţele pronunţate de instanţele naţionale prin care intituţii de presă erau obligate să-şi divulge sursele. De altfel, în normele din 2003 ale Consiliului Europei privind libertatea de expresie şi de informare se arată că “protejarea surselor jurnaliştilor reprezintă una dintre pietrele de temelie ale libertăţii presei”. Un exemplu edificator puteţi găsi aici.

Şi să mai spunem, de asemenea, că Tiberiu Lovin va fi apărat în instanţă de marele avocat Cătălin Dancu. Un tip cu adevărat genial şi rău.