Bebeluşul, înainte şi după (II)

(continuare de aici)
După

Toate acestea se schimbă fundamental după apariţia bebeluşului. Din acel moment, entuziasmul dispare, bebeluşii de pe stradă pierd clar meciul la orice oră în faţa săndăluţelor, care nici măcar nu mai trebuie să fie Prada. Chiar şi bebeluşul propriu devine uşor agasant, mai ales în mall, unde nu e cool deloc şi te şi face să pari cu zece ani mai bătrână, aşa că trebuie rapid să-ţi cumperi (adică să-ţi cumpere autorul bebeluşului) hăinuţe scumpe, care să te facă să pari iar cu zece ani mai tânără (e vina lui, nu? Tu n-ai vrut niciodată copil. A auzit cineva o femeie vreodată spunându-i bărbatului ei că vrea un copil? Desigur că nu).
Din acel moment, femeile încep să vorbească despre bebeluşi la fel cum vorbesc bărbaţii despre Dacia lor veche şi se adună prin parcuri, cu cărucioarele şi copiii din dotare, la fel cum fac şi oltcitarii, tico-iştii sau alţi proprietari de aşa-zise maşini. Se uită una la copilul alteia şi emit opinii tehnice, dat fiind că la bebeluşi şi la Dacii se pare că se pricepe toată lumea: “Am avut şi eu modelul ăsta. E solid, dar consumă mult. Vezi că din când în când se mai gripează, dar altfel încă 15 ani n-o să ai probleme cu el. După aia o să înceapă să umble după fete şi o să trebuiască să renunţi la el”.

E timpul ca proaspăta mămică să decidă pe cine detestă mai mult: pe bebeluş sau pe autorul lui. În primul caz, bebeluşul va fi expediat la părinţi (de preferat, la ţară sau în alt oraş), de unde va reveni doar sub formă de copil suficient de mare să-şi poate unge o felie de pâine cu unt şi să poată fi lăsat singur. Dacă femeia îl detestă infinit mai mult pe tatăl bebeluşului (statistic, cazul cel mai întâlnit), acesta va fi păstrat şi folosit drept pretext în diverse situaţii: când bărbatul se întoarce seara de la serviciu (“dragă, ăsta micu’ a avut colici toată ziua şi n-am avut timp să gătesc nimic”); când tatăl bebeluşului are chef de sex (“mai bine te-ai ridica să vezi de ce plânge bebeul; când l-ai făcut ţi-a plăcut, acu’ creşte-l”); în fine, în absolut orice situaţie, dar de preferat noaptea, pentru a-l trimite pe tatăl bebeluşului să caute o farmacie non-stop (“neapărat sirop de tuse din ăla, că altfel nu adoarme toată noaptea; şi, la întoarcere, opreşte şi tu la o benzinărie şi ia o ciocolată cu mentă, dacă tot ieşi”).

În unele cazuri, tatăl bebeluşului coboară la 2 noaptea după sirop de tuse şi nu mai este văzut niciodată. Câteodată, găseşti atât de departe o farmacie deschisă non-stop, încât pur şi simplu nu mai nimereşti drumul înapoi.