« Supermarketurile, magneti pentru nesimtiti

Sa invatam copiii sa gandeasca romaneste

Scris de Sebastian Bargau

Se da o poveste adevarata.
O mamica (cunostinta de-a mea care ma si citeste si despre care sper ca nu se supara pentru ca povestesc ce am aflat despre ea) isi duce copilul in Kaufland la cumparaturi. Isi face ea cumparaturile si, inevitabil, trece pe la raionul cu jucarii. Copilul vede si vrea. E normal, toti am fost copii. Eu ma dadeam cu curul de pamant in magazin daca nu-mi luau ai mei ce vroiam. Si nu mi-au luat tot timpul ce vroiam (pentru ca nici eu nu eram chiar cel mai intelegator copil si faptul ca n-aveau bani nu conta deloc) astfel incat am avut multe vanatai pe cur si kilograme de lacrimi scurse. Dar am ajuns sa ma descurc singur, sa-mi intretin familia, adica ma consider ok.
Dar nu asta-i povestea, ziceam de respectiva cunostinta si copilul ei.

Ajunge pustanul la sectorul jucarii si vede jucaria care-i place. Un elicopter cu telecomanda la vreo suta si ceva de lei noi. Nu pot decat sa-mi imaginez dialogul pentru ca l-am auzit de cel putin 10 ori in ultimele trei luni in supermarket-uri:

“Mamica draga, nu ne permitem…”
“Dar eu vreau jucaria aia! AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!”
“Dar mami draga… E foarte scumpa…”
“Aia imi place! AaAAaAAAAAAAA!”

Bineinteles ca jucaria nu a fost cumparata atunci. Pentru ca, si eu daca as fi fost in locul mamicii respective, as fi recurs la acelasi lucru: doua palme peste cur, un “in viata mea nu te mai scot din casa sa vezi jucarii” si mars la casa. De ce? Pentru ca daca nu imi permit o jucarie (nu conteaza ca-i pentru mine sau altcineva la care tin) nu o cumpar. Punct. Nu voi face o luna foame pentru ca un putoi de cativa ani, care in 10 minute uita tot, se da cu curul de pamant ca vrea ceva.
Din nefericire, respectivului copil i s-a cumparat jucaria. Nu i-a cumparat-o mama atunci, i-a cumparat-o tata in zilele urmatoare.

Ce-a facut copilul? S-a jucat cu ea, normal. Voi cum v-ati juca cu un elicopter telecomandat? In prima faza il dati de toti peretii in casa, asta-i clar (si vorbesc din proprie experienta). Il urci pe dulap, il izbesti de geam, chestii din astea.
Asa a facut si bietul copil. L-a izbit de toti peretii (nu intentionat ci din telecomanda).
Dupa trei zile, mamica lui primeste un telefon la serviciu:
“Mami! Sa stii ca astia de la Kaufland mi-au dat elicopterul rupt in doua!”

Oare cum poti convinge copilul ca nu cei de la care ai cumparat jucaria au vandut-o stricata ci ca el a rupt-o? Pustiul se da cu curul de pamant ca el n-a facut nimic si asa a venit porcaria de jucarie (dupa ce trei zile a functionat ireprosabil) si tu partea cui o tii? Daca esti intreg la minte si-i demonstrezi ca el a stricat-o, tu pici rau. Daca-i tii partea, trebuie sa-i cumperi alta, deci iar pici rau pentru ca trebuie sa mananci paine cu apa si cu sare o luna…
Acum suntem in (m)UE si nu mai poti sa-i tragi una plodului sa-i intre mintile in cap ci trebuie sa discuti cu el, sa lasi de la tine, sa te certi cu altii, sa apelezi la psihoterapie si alte cacaturi pentru ca pulica ala de 5-6 ani poate suna la un numar de telefon la care sa se planga si vin unii si ti-l iau.

Ei bine va anunt din acest moment ca eu imi voi bate copilul daca acesta merita. Nu-i voi sparge capul pentru ca a scapat o scobitoare pe jos dar, daca acesta merita, il voi bate. Doua trei palme la cur, eventual doua curele, dar atat. Nu scot bata de baseball sa-i inmoi oasele pentru ca a spart geamul vecinilor. Dar bataie va lua. Si, daca vine cu dume de genul “Sun la protectia copilului”, ii voi da telefonul meu sa sune. Sa sune, sa vina aia si sa vada ca-s un tata denaturat si sa-l ia. Sa-l ia, sa-l duca intr-un orfelinat in care mananca o data pe zi, doarme cu inca 50 in camera, e batut doar daca se uita urat pe geam si jucarii vede doar o data pe saptamana la televizor, atunci cand e ora de desene animate.

Sa vezi atunci cat de repede vine acasa, nu-l mai doare bataia si nici nu mai stie numarul de telefon de la Protectia Copilului…

PS: Si daca il mananca in cur pe vreun vecin sa sune la aia, mor cu ei de gat peste cadavrul puletelui care s-a autosesizat. Pentru ca pot.

personal (43) Comentarii

Pe aceeaşi temă

43 Comments »

Nu mi se pare corect, copilul nu invata nimic din faptul ca il bati tu, dimpotriva, ii va fi frica de tine si se va feri de tine toata viata. asta iti doresti? sau cand va fi mare iti va reprosa…si nu cred ca asta vrei. nu mai suntem in evul mediu sa aplicam solutia cu bataia. acum sunt alte solutii, acum au aparut carti, avem net, avem psihologi…surse de informare exista…nu mai putem spune ca nu am stiut. Asa ca eu propun sa te mai gandesti. Nu cred ca iti doresti un copil caruia sa i fie frica de tine, ci un copil bine educat care sa te respecte pe tine ca parinte.
@Jasmine: te sfatuiesc sa vorbesti calm cu copilul tau dupa ce platesti vecinului masina pe care al tau plod a incendiat-o pentru ca “asa a vrut muschii lui” si pentru ca stia ca nu are nimeni ce sa-i faca. Eu am fost batut la viata mea si am ajuns bine. Nu-mi este frica de mama, de tata si nici de altcineva. E o mare diferenta intre a-ti bate copilul cand merita si in a-ti bate copilul preventiv. Cat e el de mic intelege si cand va creste mare va sti ca nu a fost batut degeaba. Cum e si cazul meu.
visule tu pleci din start cu ideea ca ai tai copii o sa fie niste dobitoci mici care vor cauza haos si distrugeri .
daca ai deja un astfel de plod care se poarta asa de cativa ani , poate ca amenintarea cu violenta fizica ar face ceva , insa cred ca aplicand unele tehnici de bune educare a copilului de mic ( 1 an – 2 ) el nu mai devine maimuta aceea .
copilul descris de tine a ajuns asa din cauza unor greseli fundamentale de educatie , fiind , ca majoritatea copiilor nascuti dupa anii 90, centrul familiei . vorba ta , el vreo o jucarie ca II TREBUIE , da tatsu nu simte frigu prin paltonu ros de molii .
ceea ce trebuie sa preluam de la alte civilizatii este faptul ca de la cele mai fragede varste , copii trebe invatati sa se vada pe ei insis ca parte din societate , nu baiatu/fata lu mama/tata .
@xman: eu (si multi alti prieteni pe care-i stiu) am fost niste maimute. Pe langa aceasta vad zi de zi maimute de copii pe care le-as ineca in prima balta. Sunt atat de impertinenti si nesimtiti doar pentru faptul ca parintii merg pe sistemul european/american “hai sa nu-i batem pentru ca ne vor sti de frica apoi” incat am ajuns la disperare. Chestia e si genetica. Am vazut copii carora parintii nu au avut ce sa le reproseze, am vazut copii care gandeau prematur mai bine decat multi adulti si am vazut copii care se dadeau cu curul de pamant cand voiau ceva si scuipau oamenii (chiar si parintii) atunci cand nu le convenea ceva. Eu am fost ala care se dadea cu curul de pamant dar nu isi scuipa parintii. Si consider ca am ajuns bine chiar cu bataile incasate.
Asa cum am scris si in articol, DACA al meu copil nu va intelege de vorba buna, atunci ii trag palme la cur. Nu am zis ca-l bat din start ci doar daca nu intelege.
Si, revenind, am vazut si cazuri in care copilul isi ameninta parintii ca suna la protectia copilului si vin aia si-l iau. Din nefericire parintii au cedat si, dupa un an, au aparut la stirile de la ora 5.
Pentru ca acel copil si-a dat seama ca e puternic si poate face ce vrea muschiul lui.

Ei bine, al meu nu va fi asa. Daca suna la protectia copilului se va trezi la orfelinat. Si atunci va realiza ca a facut o foarte mare greseala. Poate nu ireparabila, dar o foarte mare greseala.
Sunt partial de acord cu tine, Sebi… in sensul ca daca copilul chiar o ia pe aratura o palma la fund nu o sa-i faca rau… dar cred ca la acest punct se ajunge doar daca ai facut o greseala in educatia lui de pana atunci…
Visu’ are dreptate suta-n suta. Eu am fost al dracului cand eram mic, da’ ai mei au fost si mai si. Am luat si bataie, am patit-o si pe-aia cu “consemnat la domiciliu”, altfel zis inchis in casa cand era vremea mai buna de joaca, am… Sincer sa fiu, nu am de ce ma plange – si nici lumea din jurul meu nu-mi zice (in fata, cel putin ) ca as fi fost prost-crescut. Am invatat valoarea banilor, am invatat valoarea muncii (ca mijloc pentru atingerea unui scop), am invatat ca nimic nu vine de-a gata.
Acu’? Americanisme tembele, inventate de o natie formata din copii majori si copii minori. N-am nimic cu ei in sine, dar chestiile astea de psihologie sunt de un cretinism indescriptibil. Pentru “copil crescut dupa metode moderne”, uite pe-aici: http://www.google.ro/#hl=en&source=hp&q=iustin+covei
Visule, vezi ca butonul de Home (ala cu visurat.ro) duce la backitup.ro. Nu e bine.
Rectific, doar visurat, nu visurat.ro. Ora inaintata, deh.
@adi: am vazut si eu asta. se va repara in curand.
Caz concret în care nu văd altă soluţie decât cea impusă de visurat. Prietena mea (18 ani) locuieşte cu sora ei (12 ani), tatăl vine la 2 săptămâni acasă din cauza serviciului, iar mama a crăpat de mult. Ţâncu` ăla mic crecă face parte dintr-o grupare teroristă, e dracul pe pământ şi stăpâneşte tehnicile de şantaj mai ceva ca Osama. Sorsa cea mare nu dă o palmă în ea, nu poate, iar dacă nu o lasă afară, pac îi zice “te zic lu tata că vine ăla (eu) şi te fuţi în casă sau că a dormit aici”. Bă eu când îi făceam faze de astea lu` fratemiu, îmi băga două în freză de-i dădeam sărumâna, de fapt, o dată mi-a trebuit s-o fac. Că mi-am luat răsplata de la el şi educativa de la tata că sunt pârâcios şi nu e deloc frumos. Atunci făceam ca toţi dracii de ciudă, dar acum, apelând la empatie înţeleg perfect situaţia.
Concluzia mea este: Un copil nu are capacitatate să judece în favoartea tuturor, ci doar a lui. Vorba bună nu ţine, că practic n-ai cu cine, dar o palmă o înţelege al naibii de bine şi nu o uită (asta în cazul în care nu faci abuz şi bătaia e o rutina ca şi somnul pentru el).
A 2-a concluzie este: Bateţi-vă copiii. Cei păţiţi ştiu de ce!
In general copiii (aia mici) sunt egoisti de la mama natura (asa i-a proiectat, sa isi asigure cat mai multe sanse de succes). Evident, acelasi egoism poate fi manipulat si copilul face ce vrei tu. Daca nu, se da cu curul de pamant. Si eu am luat capaceala de la parinti si nu mi-a fost niciodata frica de ei. De ce? Pentru ca stiam ca iau capaceala pentru ca faceam ceva rau. Numai ca plozii astia crescuti astazi de parinti incompetenti nu au fost invatati ca unele lucruri se pot face iar altele nu. De aia te miri ca nu te intelegi cu progenitura proprie si ca te ameninta ca te reclama la Protectia Copilului.
daca ai ajuns in situatia in care nu te poti intelege cu copilul tau, deja e prea tarziu. un copil care se da cu fundul de pamant are mari carente in educatie si aici sunt de vina doar parintii.
Raportul vorba buna/bataie trebuie aplicat cu cap. Orice exagerare intr-o directie sau alta este nesanatoasa.
Adevarul observat si de visurat si si de subsemnatul este ca plozii de azi sunt mult mai indrazneti, mai lipsiti de respect si mai greu de controlat decat eram noi si unii din ei, stiu sigur, sunt saci de box acasa. De ce asta?
Cred ca educatia este mai mult decat un joc recompense/pedepse, ea este un complex mult mai mare ce le cuprinde pe cele sus mentionate. Si eu si frate-miu ne-am luat curele pe cocoasa si am avut urechile rosii dar educatia primita de la ai mei nu a constat numai in asta.
De acord cu visurat. Si eu am luat bataie, iar daca stau sa ma gandesc bine, cred ca le-am meritat pe toate pe care le-am luat. Rezultatul… sunt pe picioarele mele, imi iubesc parintii si daca as fi fost in locul lor as fi facut la fel.
Pe de alta parte insa exista exceptii… am vazut si copii geniali, mai maturi decat multi adolescenti. Dar 99% dintre copii sunt doar copii si nu genii in devenire.
Mai e o vorba… nu exista copil cuminte sau baba frumoasa.
@ iceman… sistemul acela de recompense/pedepse mi se pare ok.
Asa ma enerveaza chestia asta cu Sa nu-ti bati copilul, ca nu stiu ce va avea, bla,bla,bla. Nici sa-l umpli de sange cum fac unele bestii, dar nici sa nu-i cauti in coarne toata ziua. Daca nu erau ai ,ei cu toroipanul pe mine, nu terminam nici cinci clase. Asta e adevarul. Copilul trebuie respectat, dar nu idolarizat cum fac unii.
asa e! nici nu poti sa vorbesti frumos cu copilul dupa ce ai platit nu stiu cate milioane pe ce a stricat el, ii dai 2 palme si stie ca aia nu e bine. pai daca vorbesti frumos cu el te ia de fraier, zic din propria experienta: cand imi dadea tat o palma nu mai vorbeam o saptamana cu el, dar imi trecea; pe cand daca imi vorbea frumos il mai luam si peste picior. Si asa m-am invatat minte, cand luam cate o palma stiam ca a doua oara luam doua pentru ca exista un precedent ca nu era bine asa.
Ziceai in comentariul nr. 4 ca “… am vazut si cazuri in care copilul isi ameninta parintii ca suna la protectia copilului si vin aia si-l iau. Din nefericire parintii au cedat si, dupa un an, au aparut la stirile de la ora 5..”
Daca se poate, ne spui mai multe despre ce anume s-a intamplat?
Wow. Bhai da numa noi, baieti am luat bataie in tinerete…?!?!? )
Nu ca nu as fi de acord cu ”bataia” , a se intelege corectie fizica, dar consider ca in ziua de azi daca ajungi acolo e prea tarziu. Si atunci e naspa rau.
De curand m-am mutat intr-o metropola europeana cu scopul de a-mi continua studiile. Aici evident sunt romani, cu care am intrat in contact. Cum isi educa astia copiii??? Sunt hraniti cel putin vreo 6 ore pe zi cu televizor,scoli si gradinite private,in parcuri nu au voie ca sunt prea multi turci,total aberant!!!! Rezultatul, catastrofal, de aceea copiii acestia la numai 7,8 ani iti spun ca esti saraca, ca esti proasta, incompetenta, ca daca ai venit din Romania e clar ca esti necivilizata si innapoiata.Primesc jucarii de sute de euro pe care le tin bibelorouri ,neinteresante, dar tot mai vor sa primesca si se cumpere. Pe primul loc e aspectul lor fizic. Eu daca la 7,8 ani primeam de ziua mea o bluza ceva, nu-i acrodam deloc atentie, dar astia numa toale de firma numa dupa ultima moda sa fie imbracati…la 8 ani.Idolii lor evident sunt starurile americane, exemple dupa care se ghideaza , de la care imprumuta comportamentul ,atitudinea .Un alt lucru care m-a socat a fost navigarea pe internet si evident pe sit-urile porno. Daca parinti sunt inculti, degeaba lucra ei 10,12 ore pe zi si au sute de mii de euro la pusculita , nu acesta e scopul vietii, degeaba au bani ….consecintele or sa se veda mai tarziu.Sunt sigura.
Doar 2 vorbe am sa-ti spun: USE CONDOMS!
depinde cum ii educi dar chestia asta trebuie discutata numai intre cei care sunt parinti.
Fiul meu are 22 ani si acuma mai are jucariile…niciodata nu a plans pentru vreo jucarie dar noi nu l-am mintit deloc. daca vedea vreo jucarie si nu puteam atunci ii spuneam foarte clar cand il cumparam….si il cumparam…
problemele cred ca apar daca ii mintestii anii in sir si copilul stie ca daca nu-l cumpara atunci nu o sa il mai aiba niciodata…cred eu….
salutari all !
Copiii sunt parşivi. Îţi caută, încă de foarte mici, punctele slabe şi apoi le exploatează. Al meu are 1 an şi 4 luni. Dacă nu îi dau telecomanda de la televizor, telefonul mobil sau dacă nu îl las să se apropie de calculator, se dă (de pe acum!) cu fundul de pământ. Şi ce dacă. Îl las, încerc să îi distrag atenţia cu alte lucruri normale pentru vârsta lui. Şi… până la urmă tace – nu are încotro. Uneori, de atâta plâns, am tendinţa de a-i da ceea ce vrea, numai să tacă. Dar îmi dau seama că, dacă cedez acum, va băga la cap şi va trebui să cedez mereu. Aşa că, mai bine suport acum urletele (doar eu!) şi sper (doar sper, pentru că nimeni nu îmi garantează că este metoda perfectă!), sper ca mai târziu să ştie că nu cedez şi că încearcă degeaba.

Dar, mă gândesc deja (cu groază!) ce voi face dacă nu “va ţine” şi îmi va face scene de genul celei descrise mai sus. Până să îl am pe el eram fermă – “părinţii sunt vinovaţi” – acum deja încep să îmi pun altfel de întrebări – văd lucrurile cu totul altfel…
pffff oameni buni din ce am citit aici si in comentarii mi`e frica sa fac copil nu vreau sa am un santajist parsiv care sa ma “faca” la 2 ani.
acuma zic eu ca e imposibil sa ma prosteasca un copil dar probabil cand voi avea copilul meu o sa fie si factorul de “awww ce dragutz e copilul” si ii voi face toate poftele.
eu am avut o copilarie in care mi`am folosit mult imaginatia, am desenat caiete intregi, am cusut haine de papusi, etc si as vrea ca si copilul meu sa fie creativ, nu sa ia totul de`a gata in materie de jucarii.
partea buna e cand eram noi copii erau mai putine tentatii asa ca parintii nu erau stresati ca ies cu noi la magain si vedem 10 jucarii tentante pe un raft.
http://www.youtube.com/watch?v=Nn5jlrxcpkI
@ maddy – in cartile de specialitate, alea de psihologie infantila, strumfii sunt numiti “micii tirani”, asa ca toti sunt cam “santajisti parsivi” )
Cine zice ca numai baietii si-au luat papara cand erau mici? Am primit bataie cu cureaua alaturi de fratele meu, eram colegi de suferinta si colegi la facut rele. Impreuna faceam si impreuna tregeam. Pe vremea aia eram suparati, o ora-doua, dupa care uitam si o luam de la inceput. Si nu am devenit ucigasi in serie. Si ii iubesc pe ai mei. Stiu ca bataia mi-a folosit si acum ma amuza chestia asta.
Asta nu inseamna ca parintii trebuie sa isi rupa copii in bataie, ci doar ca o corectie cu palma la fund nu le strica.
Uite că noi ne-am mai furat-o din când în când, cel mai adesea pe drept, de la părinţi, de la bunici, de la fraţii, de la surori… şi am ajuns oameni mari. Cât de cât zdraveni.
Apropo… îmi tot curg balele de vreo 2 ani după un elicopter d-ăla… dar ce crezi, nu mă lasă nevasta. M-am tăvălit prin magazin, am plâns, am zbierat… e neînduplecată.
Ca oriunde si aici solutia se afla in cumpatare. Totul se rezolva cand se pastreaza o cale de mijloc. Si metodele clasice , cat si cele moderne trebuie folosite cu moderatie .Astfel reusesti sa gasesti un echilibru prin care vei reusi sa te impui in fata copilului si…toate vin de la sine.Va zic asta din experienta personala. Si n-a fost tocmai usor….Si lupt in continuare….
Nu am nimic de reprosat in tot ce ai zis visule. nu cred ca este cineva dintre noi care sa nu fi luat o palma la buci cand a fost obraznic. e ceva firesc, si intr-un fel trebuie sa fie un pic de, hai sa nu-i spunem frica,un pic de respect, sa fie o diferenta intre parinti si copii. Daca iei un copil cu vorba buna, isi ia lumea in cap, stiind ca parintii nu ii fac nimic inafara de o simpla mustrare verbala, si uite asa ajung sa fumeze de la varste fragede sau mai rau.
protip : sa nu-l resfeti
Ai dreptate, dragu’ mosului! Si pe mine m-a batut mama, lucru pentru care-i multumesc. O parte din prietenii mei din copilarie, pe care nu-i batea mama lor, au vizitat-o si pe madam Parnaia!
N-am sa pretind ca detin secretele universului si un manual perfect de crescut copii. nu am copii proprii şi nu am crescut alţii

dar am memorie bună. mi-am luat şi eu partea de cafteală, ca orice copil în era comunistă, am jurat în nenumărate rânduri că ”las că mă fac eu mare şi nu vă mai mestec când oţi fi bătrâni”

cu toate astea recunosc că o parte a acelor bătăi au fost rupte din rai şi că mi-au prins bine.

cea mai relevantă amintire e următoarea: pe la 2 ani mă fascinau bulele din apa fierbândă. şi voiam, ba nu, VOIAM!!!!! bolduit, majusculat, ce mai vreţi voi, să le iau în mână. evident că mi s-a spus de jdeori că o să fac buba rea, că alte alea, eu nimic. până bunică-mea a tranşat scurt cu o coadă de lingură problema. mi-a altoit una şi m-a marcat pe următorii 2-3 ani atât de tare durerea aceea că nu mi-au mai trebuit bule de apă clocotită. evident nu mi s-a rupt mâna, nu am rămas cu traume psihice, nu am semne, dar, nici semne de arsuri nu am.

de unde, deduc eu că în cantităţi moderate, bătaia e ruptă din rai.

PS: bătaia a fost administrată de la începutul omenirii. cum dracu de au ajuns numai plozii de după 90 să aibă traume psihologice majore de la nişte palme şi curele ocazionale, inclusiv când au fost meritate?
@DonPedro: nu-i o garanţie. Am un vecin pe care l-a bătut ta’su de l-au luat dracii; şi tot a vizitat.
Sunt copil si daca nu mai luam si cate o palma mi-o luam in cap sau s-ar fi sfarsit altcumva lucrurile deci vorba aia “Bataia e rupta din rai” are un sambure de adevar.Un copil trebuie certat si batut cand este necesar.Parerea mea …
cu toate ca mi-am luat cafteala ani si ani, si nu stiu de ce cred ca am meritat-o din plin , merg pe latura cu dicutie copil-parinte inainte de a merge la cumparaturi, si mai merg pe alta varianta in a-l face pe el sa stranga bani pt. jucarie sa invete sa economiseasca.
ce a rezultat !
so far so good, are 7 ani si mai multi bani in buzunar ca mine, daca ii cer sa-mi dea imprumut imi cere dobanda jumate mai rau ca la banca, a devenit pe langa bancher si economist, isi strange bani pt. o casa de pompieri (visul lui pompier si mai e si fan Lego), daca o alta jucarie ii atrage atentia dupa cateva minute renunta isi aduce aminte ca de fapt el vrea casa de pompieri (80 de euro) (eu inebunesc la banii astia, dar… ii strange singur cate un euro, cate 5 euro, 50 centi…) bineinteles ca exclud prin asta cadourile festive, dar copii vor ceva cam in fiecare zi.
@Dekora: Sunt fata si am fost crescuta (precum si sora mea) de catre mama si bunica din partea mamei (tatal meu a murit cand eu aveam 4 ani). Nu doar baietii iau bataie, sa stii. Am luat-o si eu si sor-mea pe coaja, dar numai atunci cand a fost cazul (in principiu, atunci cand trebuia mama sa dea un ban ca sa inlocuiasca geamuri, bibelouri si alte minuni). Nu te gandi ca ne omora in bataie sau ceva… dadea doar cat sa intelegem ca nu e bine ce am facut. Stia ca faceam tot felul de tampenii din greseala, dar trebuia cumva sa ne invete sa avem mai multa grija. In general, si eu si sora mea am fost cat de cat ok, si ajungea sa ne spuna ca nu e bine sa facem un anumit lucru. Dar, cum spuneam, ne-am si luat-o pe coaja de vreo cateva ori. Rezultatul este urmatorul: amandoua tinem enorm la mama si o respectam (buni a murit si ea acum 3 ani…) si nu ne e frica de ea.

Deci logic ca sunt de acord cu o palma la fund, dar numai atunci cand este cazul.
o natiune de idioti in care nu ai voie sa ii faci nimic plodului. Nu mai stiu astia de frica la nimic. frica ar mai pazi din pepeni si nu ar fuma sau face sex la 12 ani.poate ar mai avea si ceva cultura ca sunt tot mai slabi pregatiti.
Hai mai sa fim seriosi. Toti(sau marea majoritate) care comentam aici pe blog si avem 20+ (ani) am luat cel putin o data in viata o bataie. Si? Suntem(eti) atat de traumatizati?? De acord cu Sebi.
Si faza cu educatia? Va rog (cei cu copii) sa imi explicati si mie cam ce intelege un plod de 2-4 ani despre viata, despre faptul ca nu iti permiti sa dai 2 mil pe un avion/o papusa? Hai va rog!Nu sunt snoaba, dar zau…ce pricepe un copchil de 4 ani despre viata?Educatie? El uita instant ca tu nu ai bani d epaine, la 5 minute dupa ce i-ai spus.
Chestia cu parintii sunt de vina daca copilul se da fundul de pamant am crezut-o si eu….pana cand nu am am avut un copil mic in casa……copilul se da cu fundul de pamant pentru ca de multe ori asa stie el sa se exprime…..
Cand eram mica si mai faceam cate o prostie mai primeam si eu una peste fundulet cu slapul de casa ) si nu am traume deloc. Copiii din ziua de azi parca sunt asa nu stiu maturizati inainte de vreme..am chiar in familie o fata de 11 ani si vorbeam eu nu stiu ce cu ea si-mi da replica “Eu nu ma mai uit la desene animate ca sunt matura deja”…ma lesi…ma uit eu la 21 de ani nu te uiti tu la 11.
Faza cu jucariile scumpe e uramatoarea..le cumperi de fiecare data si la un moment dat se plictisec de ele si ajung sa nu se mai bucure asa de ele..cand eu eram mica, noi ne jucam pe afara, coloram desenam, astia din generatia noua numa telecomenzi, laptopuri celulare.
Eu cand eram mic ii uram si ii blestemam pe saracii mei parinti pentru ca ma bateau. La 18-19 ani mi-am dat seama ca nu dadeau degeaba. Copilul trebuie “alintat”! Nu dai cu bocancul in el sa ii rupi oasele….dar il aduci pe calea cea buna cu o palma, o curea….eh !
[...] copil. “Poate pe al lui” a zis el si in cazul asta nu are nici un motiv sa nu-l voteze. Toti romanii isi bat copii, nu? Base e de-al nostru, e ca noi, e din popor. Eu zic sa nu ne uitam la el ca la un [...]