Visurât: Gânduri la turație maximă

8 11

Gustul “Epocii de Aur”

Scris de Sebastian Bargau

Eu nu ma consider un nostalgic. Nu traiesc cu regretul ca in trecut a fost mai bine si nici nu agat cu disperare de amintiri. Le povestesc, le scriu, dar pentru mine sunt doar niste amintiri. Toate episoadele din serialele scrise de mine au fost redactate cap coada si eu nu le-am citit niciodata. Sincer. Cand am deschis “Add new text” si am inceput sa scriu, nu m-am mai oprit pana nu am terminat. Unele episoade au durat peste opt ore de scris (nu, normal ca nu in continuu) dar nu le-am recitit, nu am adaugat sau eliminat nimic. Totul a fost “first draft”. Asta se intampla din doua motive:

1. Nu-mi place sa-mi citesc singur textele (cu eventualele corecturi se ocupa Denisa sau unii cititori).
2. Nu vreau sa retraiesc acele amintiri. O singura data e destul sa mi le aduc aminte.

In schimb am cativa ani de amintiri la care tin foarte mult. Da, stiu, toti am mancat guma Turbo si amandinele de 1.25 lei, toti am baut Pepsi la un litru sau Tropicana cu cuburi de gheata Titan Ice.
Dar nu toti am trait comunismul la fel.

Sunt unii care-mi comenteaza si-mi spun ca ei simteau durerea si neputinta parintilor. Eu zic ca-i vrajeala. Daca intre 7 si 10 ani tu simteai durerea parintilor si frustrarile lor referitoare la comunism, atunci ai avut niste parinti de toata jena care meritau sa faca puscarie. Da, meritau.
Toata lumea stia ca trebuie sa-si tina gura, asa erau vremurile. Nici mie nu mi-ar fi convenit, asta-i mai mult decat clar.
Dar sa-i explici copilului de 7-10 ani ca e nasol comunismul e o greseala imensa. E copil. Primul lucru pe care-l face este sa vorbeasca. Nu conteaza cu cine vorbeste, dar asta face copilul.

Oare cati au facut puscarie pentru ca a iesit copilul in fata blocului si a spus ca ai lui asculta Europa Libera? Sau cati au sapat la canal pentru ca ai lor pustani spuneau bancuri cu Ceausescu in fata blocului, auzite de la parinti?
Asa ca, va rog frumos sa ma lasati cu dume de genul “simteam la 7 ani durerea parintilor”. Nu tine.

Eu consider ca am avut o copilarie bestiala. Nici strabunicii mei si nici bunicii mei nu pot (sau puteau) spune asta. Ei au trait in vreme de razboi sau sclavie (strabunicul meu din partea mamei avea 12 ani la rascoala de la 1907 si a murit a doua zi dupa ce am implinit eu 14 ani). Se pot lauda cu copilaria lor?
Nu, nu jucau sotron sau somata pentru ca erau prea ocupati sa se fereasca de bombe, sa ingroape morti sau sa lupte. Nu cumparau amandine sau biscuiti Veronica, nu aveau Brifcor la alimentara si nici creveti vietnamezi ci mancau conserve sau paine uscata cu apa de ploaie.

Ei bine, comparat cu ei si cu tinerii din ziua de azi, eu am avut o copilarie foarte frumoasa. Nu aveam grija banilor, nu imi punea nici un boier botnita cand eram biciuit si obligat sa culeg via, nu ma intristam daca nu aveam cel mai tare telefon mobil din clasa, nu ma intrebam daca maine trebuie sa-mi gasesc alta cladire bombardata in care sa dorm etc. Nu. Singurele mele griji erau sa iau 10 la scoala si sa fiu la ora 12:30 la cofetarie sa mai prind amandine.

Da, prindeam loc la cozi pentru ai mei sau pentru vecini, stateam ore in sir pentru cateva oua, dar nu eram singur. La coada se juca Pacalici, Fazan, Sotron… Ca si copil nu ma plictiseam ci chiar eram fericit.

Mult mai fericit si mai lipsit de griji decat copiii “liberi” din ziua de azi.

Bonus:
Pentru ca tot vorbeam mai sus de creveti vietnamezi si pentru ca e si in ton cu titlul, aveti in continuare cateva poze facute ieri:

Photobucket

Photobucket

Punga a fost cumparata din Carrefour la un pret de nimic, produsul final nu are absolut nici un gust (decat daca-i expandati in uleiul in care a mai fost prajit ceva) si au textura gumei de mestecat. Exact ca aia de pe vremuri…

Bonus 2:
La Bucuresti am fost la filmul “Amintiri din Epoca de Aur – Partea a II-a”. Nu l-am vazut asa cum trebuie (adica intr-o sala inghetata cu sunet mono si calitate jalnica) dar a fost ok.
Primul scurt metraj a fost bestial, realizat superb si am ras cu lacrimi.
Al doilea a fost aproape degeaba. Il prezenta pe un gigel care fura din camionul statului, iar legenda spunea ca pe vremea lui Ceausescu 80% dintre romani furau de la locul de munca. Da, faptul ca 80% furau este o legenda urbana pentru ca, de fapt, furau 110% dintre romani.

Al treilea scurt metraj a fost de toata jena. Nu a avut nimic nostim in el, a fost extrem de plictisitor si jalnic realizat. Cat despre greselile din film… Am remarcat multe, dar doar cinci sunt notabile:
1. In anii ’80 nu exista PET de CocaCola la 2L. Clar.
2. In aceiasi ani ’80 nu exista bere Skol la doza. Si asta e clar, da?
3. Tot in acea perioada lipseau cu desavarsire robinetele monocomanda de la chiuvete, mai ales in spitale (sincer, nici acum nu cred ca sunt).
4. Nici cutia de plastic de margarina Rama nu exista in anii ’80, asa cum se lauda unii la inceputul filmului.
5. In anii ’80 Casa Poporului nu era terminata.

Dar totusi filmul este decent. Voi cumpara DVD-ul pentru colectie in secunda in care apare.


Pe aceeaşi temă




20 Comments »

  1. ba ,nu am apucat sa citesc ce ai scris ca eram pe alt post ,dar dupa pozele postate pare misto postul ….si nu e comercial ….cred ca e ceva comic

      Comment by jokeru — November 8, 2009 @ 2:21 am

  2. @jokeru
    si nu puteai sa-l citesti mai intai si pe urma sa comentezi ?

      Comment by Bogdanel — November 8, 2009 @ 3:10 am

  3. !@#$%^&*()_+Bogdanel ,daca nu am avut chef sa citesc si sa comentez care e problema ? ai vazut ca l-am injurat pe sabastian sau m-am luat de el ? pur si simplu am comentat fara sa citesc …care e problema ….am citit dupa ce am comentat ….si intr-o oarecare masura sunt de acord cu el in alta nu ….si sa mai spun un lucru ,,,,,,cand fac o greasla gramaticala ,gen cacofonie sau repetare sau orice altceva …..nu ma intereseaza….atata timp cat in citam si il cinstim pe creanga si I.Luca Caragiale ,ma doare la saxofox ca ma considerati angramat ….am fost mult de tot of topic ….dar ma doare la patina stanga …si lui sebastian daca nu-i place ce comentez si ce spun …imi poate da BAN pe IP .

      Comment by jokeru — November 8, 2009 @ 3:21 am

  4. stii ca am avut o revelatie citind postul tau?noi chiar am fost fericiti in copilarie, ai dreptate.eram mai liberi, in mod paradoxal, pntru ca parintii nostri nu erau atit de obsedati, eram mai dornici de joaca si comunicam mai mult unii cu ceilalti. chiar am fost fericiti.

      Comment by karmapolice — November 8, 2009 @ 7:12 am

  5. era foarte frumos cand eram mica…. nici-o grija… stat in copaci toata ziua…. etc :D

      Comment by Teo — November 8, 2009 @ 7:37 am

  6. ei bine,sa stii ca tot timpul mi s-a atras atentia ca sub nici o forma sa povestesc ce se discuta in casa-si asta la modul obsesiv chiar!nu uit nici cum taica-meu schimba urgent posturile cind asculta ceva interzis si suna cineva la usa.dar faza cea mai elocventa este urmatoarea:cred ca eram printra patra cind a avut loc ceva catastrofa in vest si,la scoala,o colega povesteste in ora foarte dezinvolta ce a auzit ea de la europa libera.ei bine,toata lumea a intepenit-aveam trei copii de securisti in clasa.invatatoarea a facut fete fete apoi i-a spus colegei ca niciodata sa nu mai rosteasca numele acelui post.iti dai seama cam ce s-ar fi intimplat daca cineva ar fi ciripit mai departe…
    dar totusi ai dreptate-a fost o copilarie teribil de fericita-si toti spunem acum asta

      Comment by jimisv — November 8, 2009 @ 9:10 am

  7. JOKERE, CUM POTI SPUNE OPINIA DACA NU STI? CUM POTI COMENTA DACA NU STI CE SA COMENTEZI?
    LEGAT DE ARTICOL,PE MINE MA C-AM APUCAT NOSTALGIA..CHIAR DACA ERAM RESTRICTIONATI ERA MAI BINE.FAR GRIJI FARA PROBLEME.AVEM DE PAPA, CHIAR SI LA CARTELA.NE JUCAM FARA GRIJA ZILEI DE MIINE.

      Comment by FLORIN CIRSTEA — November 8, 2009 @ 10:02 am

  8. pana la urma libertatea tine si de cum o vede/simte fiecare..pentru unii a fi liber inseamna a sta toata ziua la calculator..pentru altii sa joace fotbal 4 ore pe zi..difera de la om la om..
    da..bine..poate pentru unii nu inseamna libertate ceeea ce isi doresc ei..dar pentru dansii asta e..
    sper sa se fi inteles..inca nu m`am trezit..
    florin..ti`as spune sa pui mana pe`o carte..dar o sa`ti mai spuna inca vreo 10 de`acu`ncolo..si ma abtin :D

      Comment by BrainDead — November 8, 2009 @ 10:13 am

  9. Băi nene, să-l înveţe careva p-ăsta să nu mai scrie cu majuscule. Hai, că nu-i greu.

      Comment by Gigi — November 8, 2009 @ 10:41 am

  10. Ba uite ca eu te contrazic. La punctul 4. Eu am mancat prima data Rama inainte de ’89. O tin minte pentru ca nu mai vazusem niciodata asa ceva pana atunci. Decat untul de masa in pachet de hartie alba (pe care-l puneam pe calorifer sau langa un ochi aprins de la aragz ca sa se mai inmoaie) sau margarina unirea.

    Margarina aia Rama nu avea nicio treaba cu aia de e acum in magazine. Era atat de gustoasa ca o mancam goala! Si am pastrat multa vreme cutiile de Rama. Tin minte ca am fost atat de impresionata de margarina asta ca atunci cand au aparut dupa ’89 si la noi o bateam mereu pe mama la cap sa cumpere.

    Am fost usor dezamagita cand am mancat in sfarsit, dupa multa vreme Rama. Parca nu era acelasu gust…

    Dar da. Exista asta inainte de ’89.

      Comment by Adriana — November 8, 2009 @ 11:32 am

  11. Cutiile de margarină RAMA existau în anii ’80, și erau aduse din occident prin diverse metode… Am avut așa ceva, primită dracu știe de unde….

      Comment by Arsulici — November 8, 2009 @ 12:17 pm

  12. Si mai era si nessquick….

      Comment by marius — November 8, 2009 @ 1:05 pm

  13. Bun, să zicem că existau cutiile de margarină Rama şi nu doar cuburile învelite în hârtie. De unde aveau nişte ţărani amărâţi aşa ceva? Plus PET de doi litri…?

      Comment by Denisa — November 8, 2009 @ 3:16 pm

  14. Foarte tare postul… pet tin minte ca am vazut ca mama avea niste relatii si mai facea rost de tot felul de chestii, nu mai stiu ce suc era, ceva de portocale, la 0,5 litri, i-am lins gura si dopul vreo 2 zile dupa ce am terminat continutul. La fel si cu berea la doza, nu era skol dar se mai gasea pe ici pe colo pe la persoanele descurcarete.
    @Denisa, recunosc ca nu am vazut filmul, insa treaba asta cu petul si margarina nu stiu cat de realist puteau fi create, mai ales intr-un film cu buget romanesc… pana la urma si Mihai Viteazul alerga pe langa niste stalpi de curent, nu?.

      Comment by So_Hai — November 9, 2009 @ 12:01 am

  15. cum spuneam şi pe twitter mi s-a făcut poftă de eugenii citînd acest post.mâine la prima ora îmi cumpar.

      Comment by iyli — November 9, 2009 @ 1:34 am

  16. Ce a aia “praf de creveti”?:D (in compozitia produsului)

      Comment by Tano — November 9, 2009 @ 11:04 am

  17. @Denisuca: În vremea veche mai aduceau marinarii cu ei suc de dat cadou la rude – și unii aveau și rude la țară. Iar sticlele alea se păzeau ca ochii din cap, se punea țuică în ele :)

      Comment by Laur — November 9, 2009 @ 5:00 pm

  18. partea a treia din film nu face parte din “Amintiri din Epoca de Aur – Partea a II-a”, ci a fost adaugat pentru a fi mai lunga vizionarea… este un scurt metraj in care actiunea se petrece dupa 89, si de aici “greselile”…

      Comment by vali — November 10, 2009 @ 1:10 pm

  19. crevetii aia daca nu-s facuti la friteusa nu ies “cum trebuie”, adica nici macar nu expandeaza, ca de gust sau calitati culinare nici nu se pune problema… sunt doar niste chestii uleioase.

      Comment by Gicupisicu — November 10, 2009 @ 9:06 pm

  20. Am de carait!
    Crevetii de pe vremea aia, aveau gust. Caca asta pe care l ai luat din Carrefour, intr adevar e insipid.
    Cu amintirile din vremea aia n ai prea nimerit o ( ma rog, in Cluj era alta treaba ) da` merge…

      Comment by Remus — January 5, 2010 @ 3:30 pm

Leave a comment

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.