Romanul vrea sa fie primul doar atunci cand nu trebuie »

Fabulă

Scris de Ovidiu Sîrb

Într-o bună zi, cum stăteam eu şi zdrăngăneam din chitară singur, acasă, m-am gândit că ar fi frumos să ies în faţa porţii şi să-mi continui serenadele. Poate că cineva se va opri şi mă va asculta.

Şi am ieşit. Mi-am pus scăunelul pe jos, am scos chitara din husă şi am început să cânt. Mai o melodie celebră, mai o compoziţie proprie. Mă rog, după posibilităţi. Ei, după o vreme am început să am şi public. Zi de zi veneau oameni să îmi asculte o melodie-două. În unele zile aceiaşi, în zilele mai ploioase aproape nimeni, în zilele însorite curtea mea aproape că nu mai putea respira de la toţi cei veniţi să mă audă.

Unii au rămas. Le plăcea. Alţii, fani ai altor genuri de muzică, au plecat şi nu s-au mai întors. Alţii au venit o dată, au plecat repede, dar s-au întors după câteva săptămâni să vadă dacă mi-am schimbat repertoriul. Cei cărora le-a plăcut m-au felicitat după fiecare concert, m-au aplaudat după fiecare melodie, iar majoritatea celorlalţi au tăcut şi au plecat în treaba lor.

Până de curând, însă. De la o vreme încoace au apărut alte elemente. Oameni care au auzit ceva zvon cum că la mine în curte se dau concerte. Şi, fiind foarte plictisiţi, au venit să îşi dea cu părerea, deşi nu ştiu cânta mai deloc. Şi mi-au zis: “melodia asta e de căcat, amice”, “de ce cânţi cu accentul ăsta de bănăţean?”, “coverul ăsta nu sună ca originalul”, “s-o fut pe mă-ta”, “nu îmi place felul în care cânţi, eşti oribil; te rog frumos, data viitoare când trec pe aici să cânţi altceva şi altfel”. Fără să realizeze că ei, de fapt, calcă în picioare iarba din curtea mea, ocupă gospodăria mea, nu i-a rugat nimeni să vină, nu îi ţine nimeni aici, nu le cere nimeni bani pentru bilet. Şi fără să se gândească la faptul că, faţă de felul ăsta de oameni, mă doare în dos dacă rămân sau pleacă.

Ei, tot aşa e cu blogurile şi comentatorii lor.

(de Ovidiu Sîrb)

Sîrbeşti (21) Comentarii

21 Comments »

[...] lamentat puţin la Sebi pe blog, despre bloggeri şi comentatorii lor. [...]
frumos scris, te intereseaza insa? te afecteaza?
de ce nu esti deasupra lor?
Hai mah, pisiii, chiar nu merita sa vorbesti de/despre ei.
Si in plus, E UNI CARE TE IUBESC ORICUM!
RIM
@Piticu: nu mă afectează tare, mai mult mă amuză şi îmi lasă un gust amar în gură. Şi tind să cred că sunt, într-adevăr, deasupra lor
@Raoul: pisi, iubirea e reciporcă, ştii tu
uff, aceeasi discutie la infinit… si ce daca unii te injura? si ce daca te combat? nu le esti indiferent, nu? inseamna ca le-ai atins cu ceva existenta. daca ei asa stiu sa se exprime, de ce nu? e dreptul lor. nu are sens sa te superi din atata lucru.
PS. mereu am spus ca nu sunt de acord cu comparatia dintre blog si casa (in cazul tau, curte) desi ai afirmat ca ai iesit cu chitara in fata portii, deci afara din curte. dupa aia te-ai teleportat cu tot cu public, in curte… deci.. cum vine asta. consecventa, stimabile, consecventa!
daca ai iesit in strada, e posibil sa te si injure unii. daca stai in curte si i-ai primit si pe ei, e acelasi risc.
Timisoreanului meu preferat,
Pentru ca se pare ca nu reusesti sa-ti gasesti resursele proprii pentru un “ba pe-a ma-tii! sanatos, pun si eu un umar iredentist la redresarea ta din marasmele depresiei.
La unul din cele mai importante joburi pe care le-am avut, unul din putinii oameni de la care am avut ceva de invatat spunea ca “noi aici ne salutam dupa cum scriem”. Este un argument care-mi vine in minte de cate ori isi da cu stangul in dreptul despre ce scriu cate un neica nimeni care abia daca aduna patru cuvinte scrise pe luna, aici luand in calcul si semnatura pe statul de salarizare.
Pentru restul, cei care stiu a scrie, ramane mereu valabila vorba ungurului care spune ca palmele si gusturile nu se discuta. Nu putem si nici nu merita sa scriem cu totii la fel, in acelasi stil.
Conteaza cei cativa care raman alaturi, sustinerea lor este mai importanta decat ar crede, iar craitzarul comentariului lor zilnic ne cade in palarie precum mana cereasca. Admiratia lor este cel mai puternic drog, fara de care n-am putea rezista fie si o zi…
Salve, vagabondule!
Fabula — visurat-ro…
Într-o bună zi, cum stăteam eu şi zdrăngăneam din chitară singur, acasă, m-am gândit că ar fi frumos să ies în faţa porţii şi să-mi continui serenadele. Poate că cineva se va opri şi mă va asculta.
Ei, după o vreme am început să am şi public. Zi de zi…
misto parabola….da;chiar..stii sa cinti la chitara?
deci au venit hipsterii si ti’au critizat showul… nimic nou. Se intampla tot timpu’
welcome to web 2.0
Daca nu vrei critica/laude, da’i disable la commenturi
pace!
buna fabula
karmapolice ? nu cred ca stie
cantecele is temele de zi cu zi de pe blogul lui iar ascultatorii is comentatorii
Hahah….mare dreptate ai grăit
Romanu sa critice ? E cel mai bun ! Nu exista critic mai bun ca Romanu si in special in fata monitorului ! Ascuns in camaruta lui cu netu la maxim si da-i bataie si injuraturi si critici de nu te vezi ! Suntem super destepti sa criticam sa amenintam da numai daca suntem pe net….in viata personala daca vrem sa fim smecheri si puternici nu prea tine….
Ziceai ca la fel se intampla si pe bloguri ? Mie-mi spui ?
Eu super incepatorul in blogerit am facut un test simplu ! Am citit si comentat pe 3 blogeri foarte cotati , timp de o luna am citit si comentat tot ! Printre ei se afla si controversatu loc unu in zelist.ro !
Cati dintre cei 3 credeti ca mi-au facut vreun comment intr-o luna ?
A-ti ghicit fratilor ! Nici un comment de la ei ! Bine ca nu e suparare ! Nici nu ma asteptam….era culmea sa citeasca un ” nesemnificativ ”……
Eu va salut cu respect ! si ne mai auzim……….salutari !
@karmapolice: da, ştiu cânta niţel la chitară Şi da, ştiu şi Karma Police
Si daca spre exemplu un artist (sa zicem … dar de ce sa-l zicem) se da cel mai mare chitarist din regiune (sa zicem timisoara). Si sa zicem ca ar cere o suma (sa zicem 100 RON) de la fiecare component pentru a realiza o formatie. Dupa ce ia banii uita sa faca formatia. Are totusi creat deja un site pentru formatie (sa-i zicem tm99blog). Canta in continuare solo si din cand in cand mai povesteste despre formatie. Dar tot nu o face si nu returneaza banii celor din “potentiala” formatie.
Le da drepturi sa scrie pe site-ul formatiei celor din “potentiala” formatie. Si dintr-o data ii cenzureaza. Doar e cel mai mare chitarist din zona.
Apoi se hotareste sa faca o scoala de chitaristi in numele formatiei.
Cum suna fabula?
Fabula ta dovedeste inca o data ca exista neamuri proaste care jignesc mamele Unor asfel de oameni le as taia penisul ca sa nu mai poata …As propune chiar o LEGE. Poate ma aude cineva Daca nu trebuie sa se inarmeze femeile sa i invete minte pe astfel de trogloditi FEMEI din toata ROMANIA INARMATI VA
@ali: eu as propune o lege prin care sa le taie semianalfabetilor ca tine accesul la internet.
“postul asta e de căcat, amice”, “de ce scrii in dialectul ăsta de bănăţean?”, “postul ăsta nu sună ca originalul”, “nu îmi place felul în care scrii, eşti oribil; te rog frumos, data viitoare când trec pe aici să scrii altceva şi altfel”
Dupa un timp insa, am inceput sa-mi dau seama ca ar putea iesi o afacere din cantatul asta la chitara. Asa ca am inceput sa-mi lipesc pe chitara niste abtibilduri cu nume de firme, reclame la chiloti etc., iar cei care mi le furnizau plateau pe centimetru patrat si pe numarul de spectatori care mi se adunau in ograda. La inceput, lumea n-a bagat in seama abtibildurile. Ei veneau sa asculte muzica si nu sa se uite la reclame. Cu timpul, cei care plateau reclamele imi spuneau si cam ce sa cant. Nu totdeauna, dar cam o melodie din 10 era o manea “cu dedicatie”. Unii spectatori, mai ales dintre cei mai vechi, care ajunsesera sa-mi indrageasca deja muzica, au inceput sa strambe din nas. Noile mele piese parca nu mai sunau la fel ca la inceput, cand cantam din placere. Eu eram insa fericit, pt. ca baietii de cartier din zona auzisera ca la mine in curte se canta manele, asa ca au inceput sa vina in numar din ce in ce mai mare, iar eu incasam tot mai mult din abtibildurile de pe chitara. Treptat, curtea a ajuns sa se umple numai de manelisti. Vorbeau tare intre ei, scuipau pe jos coji de seminte, consumau bere la pet si vomitau in spatele curtii. Am fost obligat sa restrictionez accesul in curte celor care mi-au vomitat pe peluza, dar nici asta nu mai folosea. Pentru fiecare manelist pe care-l tineam la usa, alti 10 noi veneau in fiecare seara si eu ramaneam peste noapte sa fac curat in urma lor. E lesne de inteles ca, in timpul asta, toti cei care veneau la inceput sa-mi asculte muzica au preferat sa se retraga in tacere si sa se adune in curtea unui vecin, care nu canta atat de des ca mine, dar care avea muzica pe care o cantam si eu la inceputuri. Pana la urma am ajuns sa merg si eu sa-l ascult in cate o seara cand nu aveam chef sa dau concert in curtea mea. Serile astea au devenit cu timpul tot mai multe. Pana cand n-am mai avut chef sa cant deloc. Cu banii castigati imi cumparasem un laptop si mai ascultam doar muzica de pe DVD, pt. ca din curtea vecinului am fost alungat (e drept, l-am deranjat si eu putin cand i-am aratat cam cum ar trebui sa tina chitara in mana). Chitara mea zace si acum parasita intr-un colt. Cine stie, poate intr-o zi voi iesi din nou la poarta sa cand din melodiile mele vechi…
Asa si cu blogurile.
Geniala observatie ) merita dezvoltata si in mai multe domenii
pfff….asta e sindromu V>300. Oamenii de stiinta arata ca atunci cand un bloger atinge un numar de views mai mare de 300, incepe incet incet sa se simta artist.Din bascalia care iesea din comenturi si amuzamentul de a povesti la bere despre ce a mai zis unu sau altul, el acum face o drama…un stres …trage tot felul de semnale de alarma inexistente si ameninta ca da afara pe toata lumea care nu ii va face pe plac.In multe cazur ale acestui sindrom V>300 subiectul renunta la aroganta sa cand isi da seama ca orice feedback (negativ sau ba) e benefic si ca tocmai pt forma asta de comunicare cu specia s-a si apucat de bloging.Daca chiar nu vrea sa vada comentarii nu e obligat sa le citeasca sau sa loe afiseze. Apogeul sindromului e in momentul can subiectul; incepe sa modereze comentatorii prin tot felul de postari cu iz revolutionar, pe sunet de Vama Veche “M-am saturat”, si se agita ca va taia, si ca spatiul lui si drepturile lui, iar atunci cand va fi lasat balta, cand spectatorii il vor lasa cu dreptul in drepturi se va simtii singur si nebagat in seama si isi va reveni.
Tot ce ti-am scris e o statistica o unor oameni e stiinta din ceva tari nordice.