Amintirile din copilarie, un lucru pe care-l avem in comun

Scris de VisUrat

La Timisoara am fost sa vad filmul “Amintiri din Epoca de Aur – partea intai”. Imi pare enorm de bine ca nu l-am vazut la mall, intr-un cinematograf decent, incalzit, cu sonorizare calumea… L-am vazut la Cinema Studio (poze), un cinematograf care arata exact ca pe vremea comunismului. Afara erau 20 de grade, in cinema inghetai cu geaca pe tine. Sonorul a pornit dupa ce incepuse deja filmul, 5.1 era doar pentru ca eram 5+1 oameni in sala, in rest se auzea ca de pe un magnetofon Mayak samd.
Asa ca am trait, la propriu, din nou acele vremuri.

Atunci am realizat ceva. Amintirile sunt comune, cel putin celor de varsta mea.
Toti am baut Cico, toti am mancat amandine si profiterol. Toti cumparam creveti vietnamezi si ne uitam la “Gala desenului animat”. Toti jucam ascunsa, somata, tarile si sotron. Toti vedeam aceleasi filme si ascultam aceeasi muzica.
Toti am purtat aceeasi uniforma.

Dar, cu toate acestea, eu nu regret nimic. Pentru mine au fost cele mai frumoase vremuri. Povestesc acum batranii ca nu aveau de niciunele dar sa fim seriosi… Toti se invarteau de cate ceva, toti luau ce aveau nevoie pe sub mana si nimeni nu murea de foame. E exact ca si acum, cei destepti traiau bine, restul mancau salam cu soia.
Era curent cu portia si apa calda la fel. Acum sunt la discretie dar la ce bun daca nu si le permite sau foloseste toata lumea?

La scoala se facea carte (lui taica-miu i-a venit militia la usa pentru ca nu vroia sa ma dea la scoala de la 6 ani ci de la 7), iti respectai profesorii, nu-i scuipai sau ii bateai cu lanturile. Respectai si parintii, vecinii si, in general, pe toata lumea. Mingea ta era la fel cu mingea tuturor (asta daca nu era taica-tu stab si-ti lua artex), acelasi profiterol il mancai si tu si baiatul directorului din blocul vecin.
Si toti copiii erau fericiti.

Da, mergeam ca oile intr-o singura directie dar am avut copilarie. Nu ne interesau banii, femeile, toalele sau cluburile. Am trait varsta noastra fara griji de adult. Am prins soparle si serpi pe malul raului in loc sa ne tocim curul prin crasme. Am jucat folbal si colindam orasul pe Pegasuri in loc sa facem combinatii cu telefoane sau alte electronice. Am cerut prietenii si am scos fetele la cofetarie in loc sa le plimbam prin cluburi sa le impresionam cu cocktail-uri scumpe.
Am iesit afara la joaca in loc sa ne stricam ochii in fata unui calculator. Am urlat la fel din fata blocului la mama lui Gigel sa-l lase afara in loc sa-i dam bip sau SMS.

Asta au toti cei de varsta mea in comun. Aceleasi amintiri. Pusca era aceeasi, “nu te supara frate” la fel, si am dat toti cu sutul in aceeasi minge de 3 lei. Am mancat aceeasi guma de mestecat care se facea praf in gura pe care, dupa ce o mestecai cateva minute, o dadeai si vecinului, sa se bucure si el. Am luat aceleasi batai de la parinti pentru ca am spart un geam sau capul vreunui pusti din fata blocului. Am prins rand la aceleasi cozi si am baut din aceeasi sticla de lapte sau sifon. Acelasi sirop de visine era pe masa tuturor.
Aceeasi copilarie fericita am avut toti.

Si eu nu regret nimic.

personal (40) Comentarii

40 Comments »

bun, asta a fost partea buna a regimului. acum ai putea sa scrii si despre partea lui intunecata? si sa le pui in balanta.
Pai nu, ca toata lumea se invartea de cate ceva pe sub mana, n-ai citit textul ? Give me a break.
lumea evolueaza. e normal ca tinerii de azi sa-si traiasca viata altfel decat v-ati trait-o voi, asa cum si voi ati trait-o altfel decat parintii sau bunicii vostri.
la acest articol merge adaugata urmatoarea melodie:
http://www.trilulilu.ro/irinuks89/e9a66a4e47d4f0
Am aproape 20 de ani si aceleasi amintiri, mai putin Cico si uniforma.
si asta imi aduce aminte de mosii care zic: ei, pe vremea mea…. etc.
citesc cum tot mai multa lume incepe sa compare vremurile de alta data cu ceea ce este acum, fara sa tina cont ca la randul lor au fost au fost judecat de altii pe cand ei erau copii.
se pare ca suntem condamnati sa ne repetam greselile la infinit, nu?
de ce mereu credem ca epoca de aur – fara nici o legatura cu cea de trista amintire – a fost in trecut? poate ca abia acum incepe si noi inca nu ne-am acomodat cu ea.
voteaza-l pe geoana si o sa-ti retraiesti copilaria cat de curand…
si germanii care si-au trait copilaria in timpul bombardarii berlinului de catre aliati isi aduc aminte ca au avut o copilarie extraordinara. se jucau printre ruine, puteau intra in orice casa (ca doar nu mai aveau pereti), canta sirena, etc, etc, etc…
asa este copilaria…meritul amintirilor frumoase din copilarie nu apartine nici comunistilor, nici fascistilor…
de ce nu mai merg romanii la cinematograf? “this is it…” de asta, la conditiile astea mi se face lehamite…
Sebi, eu am 17 ani si am cam aceeleasi amintiri cu tine …. exceptie facand cico-ul si brifcor-ul, uniformele is coditele si cam atat:P
Da, cu totii am avut aceeasi copilarie, cel putin generatia anilor 70-80. Bai, dar am avut o copilarie! Una superba, traita in natura si alaturi de oameni, nu o copilarie traita in fata monitorului.
Eu îi văd pe pruncii de 7-11 ani din faţa blocului. Exact la fel se joacă cum o făceam noi. Se leagă de babele din bloc. Încearcă să facă foc în spatele blocului. Se joacă v-aţi ascunsea sau „de-a prinselea”. Flori fete şi băieţi. Biciclete. Role. Minge. Exact ca noi. Ce urmează e diferit, nu copilăria. Acolo de la 13-14 ani în sus. Aia nu intră oricum la copilărie.
Ca e vorba de amintiri, acum pe vremea asta imi aduc aminte ce frumos sa chinuiau vecinii ( sau femeile de serviciu ) sa stranga frunzele cazute in mormane. Si ce placere aveam sa ne aruncam in ele. Asta ca e toamna, cand o veni iarna intra in scena alte tipuri de amintiri
neah…io nu am spart capul nimanui….eu eram ala cu capu spart
Mi-ai readus copilaria in suflet. Multumesc.
asta se numeste nostalgie, toti o avem
stii cum e? ca atunci cand pleci din tara si traiesti intr-o lume “civilizata”, dar cand te intorci in tara ta, in orasul tau poate jegos poate nu, iti spui ca tot mai bine e la tine acasa, printre ai tai…si totusi pleci iar la noua ta casa civilizata…
“…si am dat toti cu sutul in aceeasi minge de 3 lei….” Nerautacios iti zic ce la mine era de 35 mingea…. in rest total de acord!!!
Sa stii ca nu numai generatia ta a fost asa.
Numai copii de acum au o lipsa acuta de copilaria pe care am trait-o noi. Si eu nu imi aduc aminte NIMIC din perioada comunista, aveam 3 ani cand s-a schimbat regimul. dar si eu mancam guma Turbo si inghetata Polar si nu stiam ce inseamna ca fata de la 3 are parinti medici si ei isi permit mai multe. Nici nu ne pasa de chestia asta, tot ne jucam “Tara-tara vrem ostasi” si “1,2,3 la perete stop”
Poate si copiii de azi apreciaza copilaria, dar intr-un mod diferit fata de noi. Nu stiu daca a fost mai bine sau mai rau pentru noi, dar a fost diferit caci aveam valori diferite. Cunosc copii crescuti de oameni din generatia ta care nici nu se gandesc la toale si malluri. Nu pentru ca nu isi permit, dar pentru ca parintii lor au dorit sa le ofere ceva care pe termen lung le va fi mai util decat un telefon nou si o rochie de firma.
Si copiii imita ce vad acasa in primul rand, apoi iau decizia sa nu isi respecte profesorii [sau sa si-i respecte, depinzand de caz] si educatia. Nu cred ca ideile astea le vin asa, noaptea in somn.
Dar oricum situatia nu e placuta deloc.
”Aceeasi copilarie fericita am avut toti.”
Mai putin copiii care si-au pierdut mamele in urma unor avorturi empirice. Mame care aveau deja 2-3 copii si care nu aveau acces la niciun mijloc de contraceptie si care nu-si mai puteau permite un alt copil.
Copiii pe care i-au lasat acele femei in urma garantat nu au avut o copilarie la fel de fericita cu a ta.
@ mininia: acelasi sentiment il am si eu de cateva ori pe an…
jumatate din studentie a fost pana in ‘89 si a fost superba. am stat in in camin langa Opera, 4 in camera, dusuri pe culoar si apa calda de doua ori pe saptamana, masa la cantina, carpati fara filtru si nechezol (cand primea cineva cafea naturala de acasa faceam bairam), chefuri in regie cu bere si cartofi prajiti si multa muzica buna, seri la rand in parculetul din fata caminului (daca ati stat acolo, stiti la ce ma refer), era toamna tarziu si vremea calda si miroseau frunzele cazute si iarba si florile… iar noi ascultam cantece rusesti la chitara si dezbateam probleme filosofice… la ora 11 pm trebuia sa fim in camere sau ramaneam pe afara, daca voiam baieti pe la vreun bairam in camin trebuia sa ii bagam pe la etajul unu dupa ce se suiau pe un grilaj de fier (asta pana cand madam Patroescu s-a prins si l-a pus pe interior), mergem la furat trandafiri noapte cu portareasa (in parc la Opera) si aruncam cu pungi de apa in capul labagiilor care isi faceau veacul pe langa ferestrele noastre.
am facut si foame si am facut si frig. mergeam la scoala zilnic la mai toate orele si invatam in sesiune. eram studenti si nu erau multi ca noi… e adevarat ca totul era bine si pentru ca aveam 20 de ani dar cu toate acestea, noi stiam valoarea lucrurilor in timp ce generatiile mai de acuma nu mai stiu decat ca valoarea unui om sta in cati bani are sau poate sa produca (indiferent cum).
vorba poetului… où sont les neiges d’antan? (ma intreb cati din copiii de azi au auzit de francois villon? sau de jim morrison si regele soparla? sau de milos forman si “Hair”? sau poate dire straits???? )
13 ani jumate la revolutie, nascut trait in bloc cu 10 etaje de muncitori, Bucuresti.
Pareri: – eram un fel de struti cu capul in nisip toti; ca nu stiam multe lucruri nu inseamna ca nu existau; – copilaria mea a fost fericita intr-adevar dar nu cum sa fac o comparatie personala obiectiva cu o copilarie traita anii astia; – si acum stau tot in bloc de muncitori dar pot sa spun ca nu se mai intampla nici pe departe ce se intampla pe vremea lui ceasca (nu s-a mai aruncat nici un vecin de pe bloc recent, nu s-a sinucis nici o adolescenta band soda caustica, nu am auzit in zona mea de nici un tata orbit de gelozie care sa comita incest cu cele 2 fetite ale sale – fapte reale) ; – minusuri pentru vremurile noastre: drogurile + excesul de calculator/internet, televizor si telefonie mobila; – cine a trait atunci nu poate sa nu fie nostalgic deoarece schimbarea este mult prea radicala iar aspectele foarte complexe; – consider ca toti din ~ generatia mea suntem privilegiati ca am avut norocul de a trai in lumi diferite, cu bune si cu rele
Copilaria e frumoasa indiferent cand ai trait-o. Fiecare perioada a avut ceva special. Asa cum povestim noi ce era in anii ‘80, in ideea de a arata cum era cand eram noi mici, asa ascultam si inca mai ascult povestile parintilor, unchilor, bunicilor amintindu-si ce traznai le dadeau prin cap.
te saltau tovarasii imediat…pt un articol de asta asa k fii serios…tuturor ne-a placut copilaria…si cei care au prins regimul nazist o sa zica la fel k tine….dar gandes-te la politica la atmosfera…;)
Ma dezamageste faptul ca din ce in ce mai multi (chiar si tinerii) au ‘nostalgii’. E trist!
Atunci nu puteai sa comentezi nimic (social, politic, economic, etc.). Acum poti. Acum poti sa scrii pe blog ca Basescu e idiot. Poti sa te duci in fata la Cotroceni si sa protestezi cate te tine. Atunci ajungeai la Securitate numai daca te gandeai la asa ceva.
Atunci nu dadeai bip-uri pentru ca nu aveai mobile. Nici tinerii din Vest nu aveau. Nu aveam practic nimic. I-ai intrebat vreodata pe ai tai cate ore stateau la coada ca iti cumpere profiterolul ala de care zici? Ai inghetat vreodata 10 ore in fata magazinului?
Si nu era respect pentru nimic. Era doar frica. Daca ar fi fost vreodata respect pentru vreo institutie nu s-ar fi pierdut in mai putin de 20 ani.
Zici ca cei destepti se descurcau? Ce inseamna destept? Sa furi (a se citi ‘a lua de la serviciu ceea ce crezi ca nu le trebuie altora’), sa-ti torni vecinul sau sa pupi in cur Partidul?
Da, nu regreti nimic, pentru ca ai vazut totul prin ochii unui copil care manca profiterol si iesea cu fetele la un cico. Asta au facut si parintii nostri si asta vor face si copiii nostri, mai mult sau mai putin tehnologizat. Pentru ca spre deosebire de vremurile nostalgice, acum chiar putem sa ne luam un laptop. Sau sa calatoresti liber sa vezi cum arata laptop-urile altora.
Ar trebui sa te gandesti ca vremurile alea ne-au adus in halul in care suntem azi. Ca am invatat sa mergem ‘ca oile inainte’ si ca nu suntem in stare sa luam decizii de capul nostru.
Ar trebuie sa te gandesti ca poate ai fi avut 30-40 de ani, aceleasi vremuri ca atunci, si aceeasi viata de sablon. Ai mai fi la fel de nostalgic?
Mda in mare parte asa este,dar unele amintiri din epoca de aur la anumiti oameni is induse oricum…generatia despre care vorbesti tu, cred ca ultima editie is cei din ‘84, restul deja cand intelegeau ce e inghetata magnum o gaseau deja prin benzinari si tipi-ripi era doar o amintire vaga ca si cavitu, dar tot odata te si contrazici .Da asa e noi duceam fete la cofetarie dar asta pana au aparut barurile cu cocktail,acum nu mergi la discotet sau pub cu fetele? ..mergi la codrina sau trandafirul??Da prindeam soparle si jucam sotron pana faceam gropi pe asfalt,aveam mingi de 3 lei dar nu erau deciziile noastre era situatia.Crezi ca daca am fi avut ocazia nu am fi ales computadorul si consolele,celularul si iPod-ul?? La ce bun ca ai amintiri despre simplitatea zilelor de ieri cand azi consumam ca si cum noi ne-am nascut cu toate bunurile astea,azi stai pe net visezi la o masina si aia de neam, vrei sa bei mai in unirii sau spre centru orasului, ne plimbam la mall si nu in parc…intr-adevar putin din cei care gandesc azi si is editia de aur se plimba prin mall, dar nici prin parcuri nu se inghesuie…Sa ii vezi pe astia mai moderni cand nu o sa mai aibe nici macar generatia aia de pensionari care joaca sah si table in Central (asta in cazul in care cunoastem Timisoara),deja au inceput si batranei aia sa se rareasca…
PACE!
Nu inteleg ce e placut sa iti amintesti cum traiai in lipsuri. Am traiat tot ce spui tu si nu gasesc nimic idilic in amintirile mele. Inghetata proasta, minge proasta (de 35 lei) cumparata dupa stat la coada, stat la coada pentru paine, pentru pufuleti, pentru… . Fara brad de Craciun, fara, fara, etc. Nu vreau sa ma enervez.
n`am apucat sa traiesc prea mult sub comunism (sunt nascuta in 1983) si nu prea am cine stie ce amintiri, dar cele din anii `90 imi sunt vii si acuma in minte (la scoala, jocurile din spatele blocului, jucariile mele, etc). cred ca am avut o copilarie frumoasa pentru ca aveam atatea lucruri mura`n gura (tv, computer, playstation etc) si eram “fortati” sa ne folosim imaginatia si sa ne jucam intre noi, copiii, nu de unii singuri in fatza unui ecran.
Ca bine le zici, si chiar la tanc a picat articolul tau caci am de scris un eseu pe tema asta si mi-ai reamintit de niste lucruri la care nu m-am mai gindit de mult.
salut,
desi am trait 12 ani sub cizmar, desi copilaria mea a avut mai toate ingredientele descrise mai sus, nu-s deloc de acord cu tine – privind asta cu ochii de acum… eu am simtit frustrarile alor mei (nerd-zi gen tata inginer + mama arhitecta + bunica profesoara romana) si alinierea lor in randul maselor pline de sub-cultura… din pacate, linistea si increderea po-pula-tiei in fortele proprii a degenerat in aprofundarea lipsei de respect iar atitudini precum cea descrisa de tine sunt specifice pe de o parte celor care spun ca era mai bine atunci doar pentru ca erau mai tineri sau celor constienti ca nivelul la care se aflau (ex: am ce manca, am casa iar lipsurile nu-s doar ale mele ci ale tuturor) nu ar fi putut fi atins in alta conjunctura – unde concurenta echitabila si-ar fi putut spune cuvantul. nu sunt malitios, dar mesajul tau suna a “fericiti cei saraci cu duhul”…
bre fratilor,fie cum o fii,dar adevarul e ca macar noi am avut copilarie,spre deosebire de cei de azi,asa saracacioasa si frustranta cum era.acum copiii nu mai stiu decat calc si desene animate cretine,au telefon mobil inca din gradinita si se fut ca orbii de la 10 ani.am 23 de ani,nu am trait mult in comunism si nici n-am amintiri de atunci,insa anii ‘90 au fost cei mai potriviti pentru a-ti trai copilaria si cred ca generatia mea a fost printre ultimele generatii de copii fericiti.astia de acum la 20 vor fi niste obositi sinucigasi
a,si era sa uit,aceeasi senzatie am avut-o si eu asta-vara in Cinema Dacia in arad…brrrrrrrr
Ce am patit eu o data:
eram obisnuit din petarda mea de cartier Crangasi cu treaba cu “cerutul prieteniei” si am pus-o in aplicare cu o fata dintr-un cartier mai spalat. la a doua intalnire ) am intrebat-o: vrei sa fii prietena mea? Si ea a facut ochii cat cepela la mine: Pai nu suntem prieteni?
Bineinteles ca n-am mai durat mult.
Pe mine ma distreaza cum adultii de azi au senzatia ca acum copiii nu mai au copilarie “adevarata”. De unde stiti?
Imi aduc si eu aminte cu nostalgie de acele vremuri… si e adevarat ce se zice, copii din ziua de azi cresc in fata calculatorului.
Super articol, bv mane.
Mi-a placut faza cu FOLBAL, asa ii ziceam si noi.:D
Innebunesc cand aud oameni la 30 de ani cum o ard ei nostalgic… Ce ati vrea, sa traisca si copiii din ziua de azi in aceleasi conditii ? Se numeste evolutie, ei au ce voi n-ati avut si voi la randul vostru ati avut ce n-au avut parintii vostri.
frumos articol, la fel si comentariile. desi multi au comentat impotriva ta, eu vad asta ca un lucru bun, pt ca le-ai suscitat interesul. felicitari si jos palaria.
(Bai, mai e un Radu C. Da’ el are punct dupa C )
O fi fost frumoasa copilaria ta. Cat timp nu propui sa ne intoarcem la vremurile alea, ca sa aiba si copiii tai o copilarie ca a ta, nu pot sa-ti spun nimic. Daca totusi propui asta, gandeste-te si la viata parintilor tai. Ai vrea si tu sa traiesti o viata asa cum au trait-o ei? Pentru ca nu poti repeta istoria doar pe jumate. Eu n-as vrea.
Societatea evolueaza spre un mare cacat! Se copie parti din siteme relativ democratice doar pentru sprijinirea unor initiative financiare!
Societatea, omul, nu mai conteaza in ziua de astazi nici cat simplul comunist de pe vremea lui ceasca! A fost sarbatoare cand au fost… 23 de milioane de romani in tara! acum? cati mai sunt acum? de bine ce e!!!!!
Se cretinizeaza totul! invatamant, sanatate, cultura, metode de promovare a informatie, totul devine o mare masina de supt bani din ochii si mintile romanilor nestiutori si speriati ca de bomba! Nu mai suntem o societate suntem indivizi, ne luptam astazi cu cel de langa noi doar doar i-om lua capra! Asta nu e o metoda sa fim tara! Mai marii conducatori de astazi (de la cacatul de functionar de la ghiseu si politistul cacacios de oriunde pana la politicienii pulii) nu fac decat afaceri din orice, din ORICE! si ne mai miram ca nu exista politie ci doar mafie de jos pana sus, ca nu avem drepturi deloc, ca nu exista justitie, ca doar trebuie sa platim de la biruri la stat pana la doctori, profesori si pana si dreptul de a respira…
S-a dorit democratie? O avem? Unde? initiativa privata sprijinita prin plata a 500 euro ca are sau nu activitate? micul intreprinzator prin faptul ca-i vin zeci de controale? Ca avem oligopoluri in: hipermarketuri, banci, asigurari, utilitati, alimente…
Viitorul fiecarui roman e imprumutat de mai marii zilei pentru a constru autostrazi si a plati pensii si altele? Vom ajunge sclavi!!! Ceausescu ajunsese cu tara pe profit… Acum ne afundam in datoriiiiiiiiiiiiiiii… datorii uriase… ne milogim la FMI si alte banci ca sa ia bani cei din guvern nu pentru populatie…
In orice tara civilizata oamenii ar iesi in strada cand se promoveaza tampenii si porcarii de catre politicienii zilei, Becali e apreciat, Vadim, Boc impune impozit forfetar, se inchid 600 000 de firme cu minim tot atatea locuri de munca pierdute si nimeni nu face nimic!!!!!
Pe vremea lui ceasca eram o societate, cu un caine de paza securitatea. Acum suntem indivizi intre care vin mafiile externe si fac prapad… si nu ajuta nimeni pe celalalt ca doar e democratie si el e vinovat ca e slab si sistemul l-a futut…
Povestit asa si vazand mediul in care se dezvolta copii in ziua de astazi, suna mult mai bine.
Evolutia isi pune amprenta foarte dur asupra vietii copiilor si a oamenilor (citeam pe undeva prin povestile tale zilnice, despre traditii, cum ca ele nu ar trebui sa existe, ca lumea evolueaza).
Sincer, as vrea ca astazi, evolutia asta sa inceapa pe la 15-16 ani, sa-i vad pe cei doi copii ai mei avand aceeasi copilarie ca a mea.