Sa invatam sa gandim romaneste

Se da un eveniment exclusivist cu premii importante. Ca la orice alt eveniment de acest tip se percepe o taxa de participare, sa zicem 500 de lei.
Romanul vine, se uita si zice: “Scump dom’le! Foarte scump!”

Nu zic nu, e vorba de un salariu pe o luna pentru a participa la acest eveniment, pentru unii chiar e foarte scump. Dar conditiile oferite sunt si ele pe masura: cateva zile in camere de patru stele cu totul inclus, mancare calumea si distractie pe masura, plus posibilitatea castigarii unui premiu de cateva mii de euro.
Nu, romanul spune ca e scump.

In schimb, acelasi roman merge la alt eveniment pe aceeasi tema. Acolo taxa e mai mica, doar 350 de lei. Evenimentul ala nu are premii, castigi doar experienta. Conditiile sunt si ele pe masura, la modul ca dorm 30 in camera in paturi metalice pe saltele mai batrane decat Ceausescu iar mancarea e de fapt o zeama aruncata intr-un blid de catre o bucatareasa grasa fara nici un chef de munca.

Dar e 350 de lei. Costul drumului nu se pune, ala nu-i decat un milion, un mizilic. Si nici banii de pe mancarea luata pe parcurs (pe motiv ca nu ti-a ajuns/placut cea de la cabana) nu se contorizeaza.
Pentru ca e doar 350 de lei si nu 500 ca in cazul celalalt.
Cu alte cuvinte, preferi sa dai tot 500 de lei si sa dormi la gramada (pentru ca da, se contorizeaza si ce cheltui pe langa) decat sa dai 500 de lei si sa stai ca boierul.

Romanule, cum meriti asa traiesti.