O noua aventura cu trenul

Am plecat la Cluj la festivalul de filme de comedie Comedy Cluj. Din motive inca necunoscute si de o curiozitate iesta din comun, am ales sa plec de la Deva la Cluj prin Bucuresti. Da, nu este chiar cea mai scurta ruta, inca ma mir de ce nu am plecat prin Constanta via Satu Mare, dar sa trecem peste. Important este ca acum sunt in Bucuresti iar maine plec impreuna cu Arhi spre Cluj, asta dupa ce stam la o cafea cu Radu.

Revenind la calatoria cu trenul accelerat Deva- Bucuresti, cred ca este un drum pe care nu-l voi uita prea curand. Daca ati vazut vreodata un melc beat, sa stiti ca trenul acesta a mers mai incet decat el. Pe Valea Jiului aproape ca statea. Pe langa aceasta, a fost trenul cu cele mai incomode scaune pe care mi-a fost dat sa stau vreodata. Nicicum nu era bine. Nu le puteam regla, erau foarte inguste si stateam cocosat si intr-o dunga, drept urmare acum am niste dureri de spate de nu le doresc nimanui.

Dupa ce a trecut defileul Jiului, s-au blocat usile, astfel incat in Targu Jiu a iesit scandal. Oltenii nu puteau urca, ardelenii nu puteau cobori. Ce mai, distractie maxima. Cu chiu cu vai, dar mai mult cu o ranga, s-a reusit deschiderea usilor acestui tren modern in care totul e pe senzori. Oare nu le-a zis nimanui ceferistilor romani ca la noi nu functioneaza chestiile cu senzori?

De la Targu Jiu au inceput si blatistii. Pana acum, in vagoane cu compartimente, nu prea am auzit textele si dumele lor, dar ieri a fost o placere sa-i auzi.
“Sefu’ m-am urcat din greseala in accelerat… Eu trebuia sa iau personalul…”
“Da sa vad biletul de personal si platesti diferenta.”
“Sefu’, cand am ajuns pleca trenul si n-am mai avut timp sa cumpar…”

“Acum mi-am dat seama ca nu am bilet. Cand am urcat in tren. Ca eram toata inghetata, ca de la spital vin si m-au tinut aia in frig…”

“Asta-i trenul de Valcea?”, intreaba unul pe nas, dupa ce plecase deja trenul.
“Nu, e de Bucuresti.”
“Valeu! Si eu ce fac?”
“Cobori la Craiova.”
“Aaaa, bun. Acolo am neamuri.”
“Dar bilet ai?”
“N-am, ca eu vroiam sa merg la Valcea!”

Si asa mai departe.