Savanţi de renume mondial

Săptămâna trecută, în timp ce căutam un eveniment petrecut pe 23 septembrie pentru rubrica “Evenimentul zilei de ieri”, am aflat că planeta Neptun a fost descoperită simultan de doi astronomi, unul englez şi unul francez. Englezul, mai de bun simţ, a propus un nume de zeu antic, cum aveau şi celelalte planete. Francezul, în schimb, a vrut să-i dea numele lui, Le Verrier (vă daţi seama cum ar fi fost o planetă cu nume franţuzesc? De câte ori ar fi lovit-o un meteorit de dimensiunea unui bolovan, s-ar fi dus la Jupiter să se plângă).

Chestia mişto când eşti savant şi botezi ceva după tine (o planetă, o teoremă, o lege etc) e că sute de generaţii de copii de şcoală îţi mulţumesc şi te felicită când trebuie să o înveţe. Voi nu le-aţi mulţumit niciodată lui Joule, Maxwell sau Ohm? Sau lui Avogadro? Eu l-am pomenit la fiecare oră de chimie şi m-am rugat la Dumnezeu pentru el fiindcă a descoperit numărul ăla atât de uşor de ţinut minte…

Unii, care s-au gândit un pic pe termen lung, au fost mai precauţi şi s-au ferit să-şi dea numele unor chestii complicate şi greu de reţinut. De pildă, Pitagora: teoreme simple, fără virgule şi alte prostii, care pot fi ţinute minte chiar şi de un tecemist. Sau Einstein – imediat ce şi-a dat seama că a cam făcut-o de oaie cu teoria relativităţii, că nu pricepe nimeni nimic, a mâzgălit repede o formulă gen E=mc², să-l ţină şi pe el lumea minte cu ceva (aşa, chiar şi “Libertatea” a putut să dea ştirea pe prima pagină: “Ce formulă ai, Einstein!”).

Totuşi, nu pricep de ce savanţii insistă să-şi împrumute numele unor astfel de descoperiri. Colegii lor, oamenii de ştiinţă, ştiu oricum cărui matematician sau fizician îi aparţine cutare teoremă sau lege, iar pe restul nu-i impresionează prea tare. Sau poate că îşi imaginează că lucrurile se întâmplă cam aşa: ieşi în oraş cu o gagică şi, la un moment dat, vine vorba de constanta Planck şi-i spui: “Dragă, dar de constanta Planck redusă ai auzit? Constanta Planck supra 2 Pi”. “E, cum dracu’ să nu aud? Normal că am auzit!”. “Eu am descoperit-o!”. “Extraordinar, tu eşti Paul Dirac?”. “Da”. “Mmm, vreau să mă culc cu tine!”.

Nu uitati de concurs, puteti sa va inscrieti pana vineri.