Profesorul de… (I)

Scris de Sebastian Bargau

Asa cum am promis, incepand de azi porneste un nou serial. E toamna, reincepe scoala, asa ca acest serial va fi despre scoala si, mai exact, despre profesorii pe care i-am avut in timpul scolii si cu care am avut parte de aventuri, unele mai comice, altele nu.
Prima din serie este profesoara de chimie din liceu, cunoscuta sub numele de cod “Baba Ninja”.

Baba Ninja avea un metru patruzeci si 100kg, dar batea mai tare decat Chuck Norris (da, sunt convins ca Chuck Norris, atunci cand are cosmaruri, o viseaza pe ea). Nu-ti cerea la tabla sa-i desenezi formula Maitotoxinei, dar daca nu stiai sa desenezi formula Acrilonitrilatului ti-o luai. Iti rupea bucile cu un aratator sau iti baga chimia in cap cu niste perechi de palme.

Nimanui nu-i era frica de vreun profesor mai mult decat de Baba Ninja. Aveam profesori de toate marimile si personalitatile, dar niciunul nu era atat de inspaimantator cum era profa de chimie. Ne mai articulau si aia cand o comiteam, dar nu se simtea atat de tare.
Intr-o zi a venit cu un cristal de sare in clasa, sa-l vedem si sa ne minunam. Va dati seama cat de banal este un cristal de sare, nu? Nu cred ca este copil care sa nu fi vazut in viata lui un cristal de sare. Dar ea ne-a adus sa il studiem.
Fiind foarte rare cristalele astea de sare (yeah right…) a adus unul singur care sa circule din mana in mana prin toata clasa.

Toti am fost copii si toti stim ca, atunci cand ai o bucata de sare in mana, ii tragi cel putin o limba. Tinand cont ca trebuia sa treaca prin vreo 30 de maini (eventual guri), am fost destul de rezervati la partea cu limba, asa ca ne-am multumit sa rupem fiecare cate o bucatica mica din respectivul drob de sare care, initial, era cam cat o minge de tenis.
Pana a ajuns pe ultimul rand ajunsese cam cat o minge de ping-pong, si atunci s-a sesizat Ninja.
A traversat imediat culoarul dintre randuri si a ajuns la drobul ei de sare. Am chicotit toti (rar o vedeai fugind si atunci mergea ca un pinguin constipat) fara sa ne dam seama ce urmeaza.

Ajunsa acolo vede grozavia si pe nenorocosul care o tinea in mana. Acesta ii intinde sarea si, din gogolouiul ala, ii pica o bucatica in mana. Instant s-a dezlantuit iadul.
“Mi-ai rupt cristalul de sare! Te exmatriculez! Bla bla bla”, urla Ninja si incepe sa-i care colegului pumni in gura.
Ala tacea si incasa ca altceva n-avea ce face. Nici macar sa se ridice nu putea, pentru ca dihania nu suporta sa te ridici in picioare la ora ei, din cauza complexului de inferioritate pe care-l avea fiind cat un chistoc.
S-a saturat de dat pumni, a mai impartit cateva amenintari, a jurat ca nu ne mai arata nimic si s-a intors la catedra. S-a oprit din predat si ne-a ascultat pe toti. Dupa cum e si normal, n-a stiut nimeni nimic.

La Baba Ninja, timp de patru ani, cate trei trimestre in fiecare an, am avut aceleasi trei note luate in aceeasi ordine: 3, 5, 8.
Prima nota era tot timpul la oral. Daca intarziai un minut la ora erai ascultat in momentul in care intrai in clasa, chiar daca erai doar cu un pas in urma ei. Daca lipseai o ora (chiar si motivat), urmatoarea ora erai primul pe lista de ascultare (asta in cazul in care nu intarzia vreunul si-ti lua locul).
A doua nota era cea din lucrarea de control. Copiatul era inutil pentru ca, de obicei, dadea doar probleme si nu stia aproape nimeni sa le rezolve. Chiar daca puteai copia nu prea aveai ce sau de unde. Asa ca acolo luai nota pe barba ta.
A treia nota se dadea doar celor in prag de corijenta. In ultima ora din trimestru aduna toti aproape-corijentii in laboratorul de chimie si le dadea o lucrare de control. Nota maxima la lucrarea aceea era 8 si semnifica ori ca ai facut de 8 ori de 10. Mai mult nu puteai lua. Niciodata nu am stiut daca am facut de zece, dar am avut niste banuieli la un moment dat (maica-mea, fiind chimista si afland ca-s aproape corijent la chimie, baga in ultima saptamana chimie in mine cu polonicul).

Urmatoarea actiune a Babei Ninja a fost cu o colega. Carmen, poreclita “Gandacul”, era o fata super de treaba, cea mai mica din clasa (ca inaltime), simtita si cuminte, genul de fata care n-a deranjat niciodata pe nimeni si pe care nu te puteai supara. Invata destul de bine (mai bine decat multi din clasa) dar a lovit-o ghinionul (si baba)…
Ca baieti eram obisnuiti cu bataia. Nu ne faceam prea multe probleme, eram mai rezistenti, dar eram si foarte protectori cu fetele din clasa (asta pentru ca erau doar 8 fete si 23 de baieti).
Intr-o ora de chimie, iese Gandacul la tabla si nu stie. Asta, se intampla. Baba Ninja era intr-o pasa proasta si se ridica de la catedra, o prinde pe fatuca de cap si incepe s-o bata cu capul de tabla.
“Na! Uite asa o sa-ti intre chimia in cap!”

A incremenit toata clasa. Nu i-a facut nici o vanataie, nu i-a spart capul, dar gestul (mai ales facut in fata a 30 de oameni) a durut mai mult decat lovitura. Nu s-a lasat cu parinti, nu a venit televiziunea, nu s-au sesizat organele si nici reclamatii prea multe nu au fost. In schimb, razbunarea a uns un liceu intreg pe suflet.

Dupa vreo saptamana de la incident, ne trezim ca nu mai vine Ninja la ora. Nu intarziase in trei ani nici o secunda si acum nu mai vine, ceva s-a intamplat.
Am stat noi cat am stat s-o asteptam, dupa care am plecat in crasma de peste drum (normal). Dupa cateva ore am aflat ce s-a intamplat. Chef ca atunci n-a fost niciodata in liceul ala.

Baba avusese ora cu o clasa mai mare, in laboratorul de chimie. La ora respectiva vine si un tip care nu mai daduse de vreo doua saptamani pe la scoala. Nu era chiar cel mai religios om de pe fata pamantului, de fapt, daca ma gandesc bine, era chiar opusul celui mai religios om de pe pamant.
Intra ala in laborator si incepe baba sa urle la el.
“Doua saptamani n-ai venit la ora mea! Iesi la tabla in secunda asta! Iti arat eu…”
Iese ala calm la tabla, ia creta in mana si se uita la ea.
“Scrie asa!”, spune baba si-i dicteaza subiectele.
Scrie ala relaxat si, dupa ce termina, pune creta jos si spune:
“Nu stiu sa le rezolv.”

Baba a luat foc. Blesteme, jigniri, tot tacamul, dupa care pune mana pe aratator si incearca sa-i traga una peste buci. In acel moment ala-i prinde batul, i-l smulge din mana si-l rupe in doua pe genunchi, dupa care i-l arunca in spatele clasei.
Ninja a incremenit. S-a blocat si nu mai stia ce sa zica. Asta se uita la ea, se intoarce si pleaca spre banca.
“Te exmatriculez! Nenorocitule! Nu mai treci la chimie pana nu mor eu!”, urla baba dupa el.
Tipul se intoarce spre ea, se uita la ea sictirit, pune mana pe un pahar Berzelius gol si-i spune:
“Atunci mori!”, si ii arunca paharul drept in frunte, dupa care pleaca din clasa.
S-a facut cioburi si paharul si baba. A cazut in cur, si-a scrantit o mana, si-a luxat un picior… Comedie mare.

Dar nu s-a terminat aici. A dus baba scandalul la cancelarie.
“Il vreau exmatriculat! Nu ma intereseaza! Asta nu mai calca la noi in scoala!”
La care i s-a raspuns:
“Pai… Asta s-a transferat la alt liceu acum vreo doua saptamani… Nu mai e elev la noi, nu-l putem exmatricula…”
In acel moment a lesinat baba.
Si noi am pornit cheful…
Din nefericire n-a tinut mult distractia. Cand s-a intors la ore dihania, era neschimbata de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Atunci am aflat ca i s-au rupt si picioarele si tot nu s-a schimbat.

Asa ca ne mai astepta un an de frica si de chimie cu ea…

Seriale VisUrat (32) Comentarii

Pe aceeaşi temă

32 Comments »

Ai cumva idee cum o chema pe asta?
Genul de profesor care ,daca ar preda la noi la clasa, n-ar iesi intreg pe poarta scolii. Am facut generala intr-un cartier rau famat, si aveam o profesoara asemanatoare la apucaturi – palme, injuraturi ca esti idiot, tot tacamul. Dar nu-si permitea prea mult, pentru ca razbunarile veneau rapid, cel mai frecvent printr-o imbrancire in pauza, de catre un elev cu caciula pe ochi, total neidentificabil. Si nu glumeau cu d’astea, mai ales daca erau loviti pe nedrept.

O, tempora!
A CAZUT TWITTERul

Ciripesc si eu de cateva saptamani pe Twitter si cand ciripeam mai bine m-am pomenit ciripind la bec, deoarece in twitterland se ciripea peste masura si…a cedat. La una ca asta am fost invitat sa ciripesc cateva momente in punga si sa… http://gigelitatea.blogspot.com/2009/09/cazut-twitter-ul.html
@dAImon: Stais a ghicesc: profesoara repsectiva era dina celasi cartier si facuse scoala tot acolo. )
W-B dude. Super amuzant si ma bucur ca ai reinceput serialele.
ce nu inteleg este de ce nu au venit parintii sa fac scandal?
ah, si noi am desfigurat-o pe directoarea noastra cu bataia, asteptind-o intr-o seara pe aleea din fata blocului ei si aruncindu-i un sac in cap.pentru muuuult mai putin.
Cred ca exista cate unul din astia in fiecare scoala/liceu. La noi era tatal actualului primar, profu’ de fizica. Mooaaama, ce ne mai chinuia ala. Cu caiete de 200 de file, obligatoriu, scrie cu aceeasi nuanta de culoare, de la inceput pana la sfarsit, cu pix pana la capat si, la final, cand il controla te batea cu el in cap pana cand sareau foile in toate directiile. A fost batut omu’ ala de fiecare generatie in parte, tot asa a ramas…
@dAlmon, la fel s-ar fi intamplat si la mine in clasa.Aveam 3-4 colegi care treceau la unele materii doar pentru ca ii speriase pe respectivii profesori, pe unul chiar il batuse.
Profa asta seamana cu profa mea de chimie din facultate, anul asta au fost peste 2 sute de restantieri numai la facultatea mea.Cand am fost la restanta erau atat de multi in fata laboratorului ca parca era mare concert acolo.200 de la mine inca 100 de la alte facultati, ce mai spectacol.Bine ca am trecut, mi-a cazut pe subiect
Au mai avut şi alţii aşa profesori. eu mi-s din giurgiu, urbe liiştită şi domoală. în 89 nuş ce fluierase în biserica cui unul dintre profii de geografie, ilinca (nicolae parcă îl chema), şi l-au dat ăia afară de la facultate şi l-au trimis la liceu. unde ne-a tratat de parcă toţi voiam să devenim profesorul jaques paganel reloaded (vezi copii căpitanului grant). şi vine prima lucrare de control… prima notă de 4 din viaţa mea. m-am dus amuzată la mama. a doua lucrare de control. a doua notă de 4 din viaţa mea.
şi înainte de intrarea în vacanţă, ultima şansă pentru amărâţi, să nu fie corijenţe.
anul Domnului 1989, chiar înainte de revoluţie, manualul era din 86. deci datele erau perimate şi cel puţin spus machiate. (era vorba de geografia economică şi nu se putea să iasă ţările socialiste mai prejos decât odioşii capitalişti) ne-a pus să învăţăm ca proştii producţii la hectar de grâu, porumb, orez, ovăz şi alte chestii inutile. nu am înţeles nici în ziua de azi ce bucurie perversă a avut să ne oblige să memorăm acele date absolut absurde.

PS: pe această cale, dacă îl cunoaşte cineva pe acest profesor, rog să-l întrebe din partea mea, fosta elevă mincă mira, liceul maiorescu, giurgiu să-l întrebe: de ce?
[...] a reînceput să scrie seriale: Profesorul de… Bine ai venit! Dacă eşti nou[ă] pe aici şi îţi place ceea ce vezi/citeşti/auzi, te poţi [...]
Mi-aduce aminte de distractia de la ore! Vreau inapoi in liceu! )
biiisss biiisss )
Hehe, si la noi era jale la chimie, avea tanti o trompeta de scula si mortii. Nu tipa prea des, dar si cand tipa….oricum mi-am luat odata un 9 pe prostia mea si cunostintele ei la chimie, asa ca ma simt implinit
si la noi s-a practicat chestia cu “nu cunosc subiectul”
Asta-i din ciclul “Daca ai luat bataie de la un profesor esti batran” ?
sincer, tanti de care povestesti imi aduce aminte de una care se intitula Dau (si numele era predestinat, dupa cate vad) . dar avand in vedere ca avem varste relativ apropiate si ca nu cred ca am absolvit acelasi liceu, singura concluzie este ca fiecare scoala din Iasi are un profesor de chimie cu origini shaolin. oricum, astept episoadele urmatoare.
ultima parte e fenomenala )) am mai auzit ceva de genu , dar asta le intrece pe toate…tine’o tot asa , bafta !
Sunt BESTIALE serialele!!!
Asta e si motivul pt care am inceput sa citesc blog-ul zilnic, poate poate, voi mai citi ceva de Fotache, Bivolul sau Grasu.

Asteptam continuarea.
@MihaelaMM[al 8-lea comment]: din cate stiu, intr-un sfarsit, Ilinca a ajuns inspector national sau regional.. am 2 cunostinte carora le reaminteste Ilinca ori de cate ori ii vede ca nu au dat mana cu el la o sesiune de comunicare de acum 3 ani
Kolţule, mi-ai înseninat ziua. Crezi că m-ai putea ajuta şi pe mine să mă văd cu acest ”minunat” şi să-l întreb personal?

war against the machine!!!!!!!!!!!!!!
Sincer, habar n-am pe unde ar putea fi gasit si nici date de contact nu sunt postate pe nici unde, sau nu ma uit eu unde trebuie.. ce stiu eu e ca e prezent intotdeauna la olimpiadele si sesiunile de comunicari nationale.. a scris si o gramada de carti si la o cautare pe google se gasesc doar titluri de carti scrise de el :\
La facultate am avut un profesor genial! Nu intelegea nimeni nimic din ceea ce preda el acolo dar baiatul era pasionat de materia lui:fizica! Vine el intr-o zi dis de dimineata si extaziat incepe sa ne explice ce si cum e cu nu stiu ce teorie ce castigase nu stiu ce premiu nobel……..si ne umple doua table cu cea demonstratie formule desene si ne mai explica si cum vede el demonstratia si tot asa si tot asa………la sfarsit se intoarce cu parul valvoi si ochi stralucitori spre noi asteptand reactia noastra…….unul dintre noi indrazneste sa ridice mana, avea omul o nelamurire……dom’ profesor asta o avem si pentru examen? Orzul pe gaste………
Profilor de chimie (si fizica – sa stii), in general, le lipsesc cateva tzigle de pe acoperish… Eu si in generala si in liceu am avut parte de specimene d-astea la chimie, doamnishaore la sahijde ani. Aleia din liceu ii zieam “Vine pompierii” pt ca “daca bancile din randu` de la usa sunt lipite de perete, vine pompierii si ne da amenda ca nu e loc in caz de incendiu”.
Si problema cea mai mare era ca nu puteai s`o induiosezi cu un buchet de flori, mai degraba s-o enervezi… credea ca-i faci in ciuda! Era alergica la polen!!!!
Ai uitat de serialul asta? Chiar eram curios ce alti profesori ai mai avut!
=)))))))) super
Next please !
Din cate am inteles ai invatat la scoala 10. Din pacate sunt din alta generatie dar l-am prins pe Nistor (proful de desen ; l-a avut si mama si fratii ei). Totusi , doar un episod?
Cand reincepi serialul? (a trecut ceva… si vad ca ai planificat mai multe episoade)
Super tari toate serialele tale,
Cand “incepe” episodul doi cu baba ninja ? sau cu alti profesori. ca nu mai am rabdare…
next? asteptaaaaam :d
ma tu ai facut chimia cu DAU asa e? ca prea recunosc semnalmentele. Mi-am luat si eu un aratator peste dos ca n-am stiut formula metanului. Foarte tare blogul tau, imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme. Spor la scris ca te picepi.
ei bine si eu am avut o profesoara in liceu, culmea tot de chimie, la fel de al dracului… doar ca nu s-a intalnit hotu cu prostu… sau cum vine vorba aia… eu am facut plangere la inspctorat, directiune etc… timp de 3 luni de zile(perioada cat a fost sanctionata) nici nu s-a uitat la mine.. imi dadea din reflex aceeasi nota… timp de 3 luni de zile imi dadea 100% -25% din salariul ei!
Trebuie sa recunosc ca toate serialele sunt la fel de amuzante ca prima data cand le-am citit (acum vreo 3-4 ani). Ar fi placut sa inceama si seriale/episoade noi:)