Birtul din sat, una dintre frumusețile României

Scris de VisUrat

1200 de kilometri pe bicicletă, parcurși în 12 zile, mi-au dat ocazia să văd o mare parte din frumusețile pe care le are țara noastră. Peisaje superbe, oameni de treabă, orașe frumoase. Dar unele dintre cele mai frumoase momente au fost petrecute la cârcimile din satele prin care am trecut.
Când făceam o pauză nu alegeam cine știe ce restaurant fițos ci o bodegă dintr-un sat uitat de lume. Acolo ne odihneam, stăteam la o bere sau o apă minerală și ascultam sau discutam cu oamenii.
În primul rând, toată lumea te salută. Nu te știe nimeni, nu te-a mai văzut nimeni în viața lui niciodată, dar te salută. Apoi, după ce-și ocupă și el un loc la masă, pe un butuc sau sprijinit de gard, începe să discute cu tine. De unde vii, încotro te duci, cu ce te ocupi… Apoi încep oamenii să-și depene amintirile.

“Din Hunedoara/Iași veniți? Aaaaa, păi avem și noi în sat unul din Hunedoara. Costel al lui Gheorghe, ăla de o ține pe aia a lu’ Șchiopu. Tu tre’ să-l știi măi Mărine! Ăla de stă cu aia a lu’ Șchiopu, ăla de o fost sef la coperativă. Da măi, Șchiopu ăla de l-au băgat comuniștii la pușcărie că l-au prins furând. Cu fi-sa stă Costel, ăla de a lucrat la combinat la Hunedoara. Stă pe lângă Nicu a lu’ Vasile, păduraru din satul vecin, ăla de la care luai tu lemne acu’ trii ani. Așa măi Mărine, vezi că-l știi? Dumneavoastră nu-l știți?”
Normal că nu-l știam, de unde să-l știu… Eu când am venit în Hunedoara combinatul era deja semi-închis, plus că nu prea am stat să socializez cu mulți foști muncitori de la combinat.

Dar era nostim să vezi și să asculți cum vorbesc oamenii simpli. Nu aveau școală dar erau sinceri, erau de treabă și, după jumătate de oră de discuții (în care aflai cu cine s-a mai culcat Maria lu’ Surdu, aflai că pe Mărin l-a trimis șeful în Maramureș să se poată culca cu nevastă-sa, aflai că Nelu a stricat tractorul de la firmă când făcea un ciubuc și a zis șefilor că s-a stricat de vechi ce era în timp ce venea către sediu) te trezeai că te roagă să dormi la ei în seara ce urma să vină, doar pentru a te cunoaște și a mai sta la un pahar de “jinars”.
Din nefericire nu am acceptat nici o invitație, dar am fi vrut.

Așa că, dacă mergeți vreodată într-un tur al României, nu vă opriți la benzinării sau localuri de fițe pentru a vă odihni sau hidrata. Mergeți într-un sat și intrați în cea mai ieftină crâșmă și intrați în vorbă cu localnicii, nu vă dați domni cu impresii de oraș.

Distracția e garantată și vă poate schimba destul de mult punctul de vedere asupra țăranului român, punct de vedere sugerat de rahaturile alea de știri de la ora cinci.

la drum (21) Comentarii

21 Comments »

stii ce faina e viata intr-un sat de la tara? dupa 3 ani de timisoara, asa bine ma simt acasa, in sat la mine ok e numa la 50 de km de timisoara, dar tot la tara e…:)
Subscriu.
Aceeasi chestie se recomanda si in calatorie, nu stati in hoteluri rezervate din timp, mergeti acolo, vorbiti cu oamenii, gasiti locul cel adevarat, nu tarcul de mucava in care-s tinuti turistii.
Hehee, “la tara” e foarte fain…
ai mare dreptate, oamenii sunt extraordinari daca stai sa vorbesti cu ei, sunt deschisi , sunt simpli si nu se rup in figuri si minciuni…
La cat mai multe astfel de vacante, Sebi >:D<
Schimbă pe dracu’ punctul de vedere. Mai toţi ăia pe care-i găseşti la crâşmă în timpul zilei sau seara târziu sunt nişte pramatii nenorocite. De ce zic asta? Pentru că la ora aia oamenii gospodari sunt la muncă, respectiv în pat, n-au timp de spus poveşti în faţa unui pisswasser. La cârciumă zăbovesc numai beţivii şi degeneraţii satului. No offense, dar aici tu eşti echivalentul turistului din vest care se minunează de cât de pitoreşti sunt ţiganii (aceiaşi de care noi suntem sătui până-n gât).
@alex: simteam eu ca trebuie sa apara si un dobitoc care sa manance cacat si ce-mi e dat sa vad? Ai aparut tu. Ia explica-mi la ce ora am scris eu ca am facut pauza? Dimineata? La pranz, seara? Sau poate am stat toata ziua acolo sa ascult betivii si degeneratii. Sincer, as sta cu degeneratii aia decat cu basinos de oras ca tine.
Incearca sa scapi de prejudecati si realizeaza ca multi dintre oamenii aia sunt la fel ca tine, daca nu chiar mai buni. Si asta tocmai pentru ca sunt simpli si onesti.
cam de obicei ora 10 -11 pt Taranul roman e ziua trecuta deja, e ora cand vine de la camp , coasa , fan, etc, si DA deobicei se opreste la o bere sau un paharel de ceva pt ca MERITA, a trudit cam de pe la ora 5, ora la care multi dintre noi ne-ntoarcem de pe o parte pe alta in patul nostru confortabil, si cand se opreste la birtul comunal sa mai stea si la o vorba cu vecinu’ nu inseamna ca este un depravat, degenerat, sau mai stiu eu cum , ci pur si simplu un om insetat,….
dar binenteles asa cum padure fara uscaturi nu exista asa nu exista nici birt fara betivani, insa acest lucru nu are NICI O legatura cu amplasarea geografica a birtului ca-i la tara sau oras ……
Romania, da e frumoasa.
nu am nimic cu tine si sper sa nu o iei ca vreo ironie sau ceva dar:
este obligatoriu sa te duci la cea mai ieftina crasma din ultimul sat uitat de lume pentru ca altfel esti fitos? a luat-o razna asta cu fitele. da-o in masa, faci 1200 de km cu bicicleta si daca stai 30 min la o benzinarie sa bei un cico esti “baiat de dorobanti”?
mi se pare un pic cam trist sa stai sa cauti cele mai ieftine bodegi doar ca sa dai 4 lei pe bere in loc de 6 ori 6 lei pe o ciorba in loc de 8.
@rstk: nu am cautat cele mai ieftine bodegi pentru ca nu vroiam sa dau 6 ci 4 lei pe o bere. Le-am cautat tocmai pentru ca vroiam sa stau de vorba cu oamenii.
Cam asa e, la amiaza oamenii sunt veniti de la camp acasa, sa se odihneasca. Ziua lor incepe mult mai devreme, de fapt cam cand se face ziua, ei sunt la munca deja. Asa ca merita un pahar de vorba la crasma.
Ca exista si distrusi care din carciuma nu ies cat e ziua de lunga, asta e, nu poti da vina pe toti. Pe betivi ii citesti in primele 15 secunde.
Termenul de “taran” nu este echivalentul lui “betiv” sau “degenerat”. Asta o spune doar cel care nu poate face diferenta intre buzele siliconate ale unei pitipoance si fundul unei capre.
@VisUrat: mersi pentru aprecieri, eşti un scump. Şi eu te iubesc. Pupici umezi.
FYI, eu sunt un băşinos de oraş care o arde pe la ţară de când se ştie cam 3 luni pe an şi are destulă experienţă cu omuleţii ăia “simpli şi oneşti” ca să treacă peste fanteziile inspirate de Coşbuc. Vrei să-ţi spun cum e să angajezi 2 indivizi să-ţi care nişte lemne cu căruţa din pădure până la gater şi apoi acasă, vreo 6km în total, şi ei să facă 3 ore pe drum? Şi când îi cauţi, să-i găseşti drojdind?Asta fiind doar cel mai recent exemplu. Crede-mă că ştiu ce vorbesc, ştiu cu ce se mănâncă o gospodărie de ţară şi cunosc destui ţărani destoinici. Munca la ţară nu se termină practic niciodată, şi omul care vine de la coasă nu stă 2 ore la bar. BTW, nu prea se mai duc băieţii la coasă cu noaptea-n cap. Cu 10-15 ani mai înainte îmi auzeam vecinii pe la 5 cum ascuţeau coasele şi încărcau căruţa. Acum se întămplă să mă trezesc eu înaintea lor.
Şi poveşti de groază despre ţăranul “harnic şi cinstit” am multe. Mă rog, o fi satul meu mai ciumat şi plin de tembeli, profitori şi puturoşi. Dar eu tare mă tem că e un eşantion reprezentativ.
Buna-mea, Saveta, Dumnezeu s-o ierte, c-o dat coltul anul trecut, la nici 90 de ani, a avut toata viata acelasi program de vara (ca iarna erau doar animalele si gospodaria de ingrijit):
Desteptarea INAINTE de a se lumina.
Hranit orataniile, porcii & rest.
Luat sapa pe umar si la camp
La ora 11-12, intoarcerea de la camp.
Un gat de tuica, din sticla de dupe cuina, ai cu dop de cocean.
Masa de pranz.
Somn de frumusete.
Din nou la camp, pana inainte de inserat.
Ce vreau sa scriu?
Nu neaparat, daca vezi un taran la crasma din sat, insemneaza ca nu munceste campul. Sau ca-i betivul satului.
Si da, au toate pacatele pamantului, dar intr-un fel al dracului de naiv. Iar daca nu ii tratezi de sus, iti fac surprize placute, afli ca ospitalitatea de care se vorbeste/scrie, dar pe care n-o intalnesti in mod normal, chiar este un fapt real.
Fra suparare, in general, cei ce-i ataca vehement sunt din prima generatie de “incaltati”, carora orice e legat de originea lor le pute…
Nu ca n-am fi toti niste tarani…
[...] Birtul din sat, una dintre frumusețile României » visurat.ro http://www.visurat.ro/2009/08/31/birtul-din-sat-una-dintre-frumusetile-romaniei – view page – cached 1200 de kilometri pe bicicletă, parcurși în 12 zile, mi-au dat ocazia să văd o mare parte din frumusețile pe care le are țara noastră. Peisaje superbe, — From the page [...]
Cat o sa mai dureze faza cu birtu din sat si povestirile, toti vor la oras, toti vor sa plece prin tari exotice, sa faca bani etc. O sa dispara mosnegimea.
Suna a la “Marin Preda” ce ai povestit tu aici )
Chiar la inceputul cartii “Delirul” e o faza asemanatoare, cand Moromete se opreste cu caruta prin diverse sate, in drumul lui spre Bucuresti. Aceeasi atmosfera de carciuma, aceiasi clienti fideli, aceleasi discutii… Vorba bunicii mele: “Asa-i la tara calda!”
suna frumos dar din pacate nu cred ca as avea rabdare sa merg intr-un asemenea tur, cel putin fara net, mie pt 1 sapt vacanta mi-a luat inca 1 saptamana sa aduc toate la zi.
Acum destul de multi ani am avut de asteptat vreo trei ceasuri intre doua trenuri la Copsa Mica.
Am trecut podul peste linii si la vreo 200 de metri ne-am asezat cu varu-meu la crajma satului.
Am cerut ceva de mancare pe langa berea de asteptare si tanti de-acolo ne-a raspuns cu o oarecare jena: “imi pare rau, n-avem nimic de mancare, ca noi nu servicm aici. ”
“Da daca vreti, am niste paine si untura”.
Noa, painea aia neagra unsa cu untura gri-inchis n-o s-o uit toata viata mea.
Sincer, ospitalitate am intalnit si eu intr-un sat care cel putin pentru mine parea cam uitat de lume. Satul la care ma refer e Izvoarele, langa lacul Cincis din Hunedoara. Sebi sigur stie zona. Am ajuns acolo din 2 motive: am avut nevoie de apa si am vrut sa mai evadam din lumea manelista si galagioasa de langa lac. Am dat peste un sat unde parca timpul s-a oprit, si cu toate acestea oamenii erau foarte amabili si ajutatori.
Nu m-am oprit la carciuma decat sa intreb de unde putem lua apa in zona, dar trebuie sa recunosc ca la ora aia (10-11) nu era decat un singur om in tot birtul. Pe restul ii gaseai prin curte sau alt loc unde aveau ei treaba.
La fel si in alte sate. Exista 5-10-15 betivi care sunt clienti permanenti, dar marea majoritate a localnicilor de la sate sunt ocupati cu lucrul… Asa ca nu mai jigniti pe toti daca nu cunoasteti cum sta treaba in realitate!
niste colegi au intalnit o atmosfera interesanta in teius…
treaba pe la o firma prietena, aia veneau la 8 la munca, colegii mei au ajuns la 7 fara..si s-au dus la un bar ca era frig ..
au cerut cate o cafea, … in bar la 7 repet mai erau vreo 20 de insi, toti s-au uitat speriati cand au vazut ca astia cer cafea …
‘
toata lumea era cu rachiul si alte ciudatenii de-asta tari
si se pregateau de plecat la munca
ps. teiusul nu e chiar tara, dar …