Cum m-am întâlnit cu un Autor Necunoscut (I) »

Ţeapă sută la sută românească şi legală

Scris de Sebastian Bargau

La Felix, după ceva băi scurte în bazine, ni s-a facut foame. Ovi trăgea de mine să sa luăm ceva de la o alimentară, să ieşim mai ieftin. Eu nimic.

“Lasă, măi, e 6,5 lei un cotlet la gratar. La ce naiba să mai mergem la alimentară şi să mâncăm la botu’ calului?”.

Aşa că mă duc la ghereta respectivă să cumpăr de mâncare. 6,5 lei cotletul la grătar şi 2,5 lei porţia de cartofi prăjiţi. Cer, după cum ştiam că putem să mâncăm noi doi, două porţii de cotlet şi două de cartofi prăjiţi. Aştept să le aducă şi dau să plătesc.
“45 de lei!”, vine nota.
“Păi cum 45 de lei? Pe meniu scrie altceva…”.
“Da, dar e la suta de grame”.
“Bine, doamnă, o fi la suta de grame, dar eu nu vreau să mănânc jumătate de porc. Vreau un gratar şi nişte cartofi prăjiţi…”.

Deci preţul este la suta de grame. OK, înţeleg că nu-mi aduce porţie de fix 100 de grame, dar să-mi aducă o fleică de 380 şi una de 170 şi porţiile de cartofi prăjiţi în cantităţi diferite (vreo 300 de grame o porţie şi 120 cealaltă) e ceva.
Că-mi aduce o porţie de 150 de grame sau una de 80 de grame e o toleranţă acceptată. Dar să-ţi pună în farfurie aproape jumătate de kilogram de carne şi să-ţi spună că aşa-i porţia (în condiţiile în care cealaltă bucată este de două ori mai mică) mi se pare nesimţire curată. Eu nu pot mânca 380 de grame de carne. Nu pot mânca nici 170, dar nici nu-mi place să arunc cu banii doar de ruşine, să nu se uite lumea la mine. Dar… Ce mă mai mir…

Comerţul şi turismul în România sunt “pe ţeapă”, pentru că aşa ştiu unii să facă bani.

la drum (22) Comentarii

Pe aceeaşi temă

22 Comments »

da, asa am patit si eu la mare, cu pretul la 100 de grame. ce mi se pare necinstit e ca nu poti verifica. de unde stiu ca mi-a pus 350gr cat scrie acolo? cand e pretul pe portie, stiu ca-mi aduce o portie si aia o platesc. dar cand platesc 100 gr de unde am garantia ca sunt 350 si nu 200 gr?
ca eu de obicei nu pot aproxima din ochi :/
Teapa clasica a chelnerilor, se facea in mod special la peste caci fripturile sunt, cit de cit fasonate.
Cind se venea cu nota de plata si daca clientl facea gura, urma replica: “Pai si cum sa va dovedesc ca pestele a avut xxx grame? Sa va fac autopsia?”
Daca clientul cerea gramajul inainte de a minca pestele sau chiar insista sa vada cu ochii lui cintarul si era alt gramaj, replica era: “Aaa, atit a avut crud, la prajit/pe gratar mai scade…”
In Sinaia am gasit aceeasi chestie si e imposibil sa-ti dai seama cat de rau te fura la gramaj. Obisnuiesc sa casc ochii bine, dar…hoti sunt multi.
@Arbait: in general, gramajele afisate in meniuri sunt cele de dinainte de gatire. Un obicei prost, in opinia mea, dar care exista. Este motivat de faptul ca, intr-adevar, orice mancare scade in gramaj in urma gatirii, si nu scade de doua ori la fel.

Dar e la fel de adevarat ca multe tepe se dau cu pretul pe 100 de grame. Normal ar fi ca pretul sa fie pe portie, si restaurantul, cand isi face preturile, sa-si asume scaderea gramajului.
Si ai mancat la “botu’ calului” pana la urma?
Nu pot sa inteleg ce ce tolereaza statul asemenea tepe. Nu exista nicio justificare pt afisarea pretului/100 grame. intrucat de fiecare data cand ceri vreau X grame dintr-un anumit produs ti se spune clar ca se pot comanda doar portii. In aceeasi categorie de rahaturi tolerate de stat intra si comisioanele de la casele de schimb valutar mascate de cine stie ce usa sau afisate acolo unde nu le vede nimeni. Nici acolo nu pot sa inteleg de ce nu se introduce acel comision direct in rata de schimb, ca sa fie clara toata treaba.
ia baga un pont la anpc si la tanti udrea…
Mi-am luat si eu o data o teapa de asta la festivalul berii de la Iasi cu niste frigarui
la mare am patit asa si presupun ca asta se practica in zonele turistice, pentru ca la un restaurant normal de oras nu am vazut. la mare am comandat ceafa de porc gratar, am vazut ca e pret la 100 de gr (100 gr carne cruda, nu fripta) si ca probabil imi duce ceva in limitele normalului. a venit o nota bomba pentru ca mi`a pus aproape 300 de grame. ca sa fie totul si mai jalnic, ceafa a fost asa rea incat putea fi folosita pe post de talpa, deci nici nu mi`a placut mancarea.
nu e numai in romania chestia asta.
Si in Italia am vazut.
Luase un romanas un homar ca deh, la 6 euro pomana curata.
La ei era si mai naspa ca 100 de gr. avea o denumire a lor, nu scria pe meniu /100 gr ci un cuvant ceva.
Si iti dai seama ca la un homar d-ala mai mult cantaresc clestii si exoscheletu decat ceea ce manci. Si s-a trezit omu cu factura de vreo 40 de EUR pentru un supt de coada de homar
Eu am lucrat o vară la Alila (Iaşi) şi de fiecare dată când era un produs de acest gen întrebam clientul de cât ar vrea aproximativ să fie peştele (sau alt produs cu preţul afişat la suta de grame). În bucătărie se cântărea peştele respectiv după care mergeam la client să îl întreb dacă este ok aşa. Aşa consider că este normal. Totuşi de preţ pe 100gr la cotlet nu am auzit până acum .
Am lucrat si eu la o terasa unde se servea mancare si cand era vorba de fripturi ii spuneam omului cate grame are si daca doreste una mai mica sau mai mare …
Cu treaba pe 100 de grame m-am fript si eu si nu cred ca e frumos sa o faci altuia
Ovi ti’a spus sa mergeti sa mancati altundeva, dar tu, Batman, Batman…

Asta e Romania, ajungi la un nivel unde nu te mai mira nimica!
am avut anu` trecut cursuri timp de vreo …7 saptamani cred, si eram arondati la un restaurant dintr-un minister.

ei bine suma care o aveai / pranz o imparteai cum vroiai ca era autoservire, dar distractia era la produsele cu sute de grame aveam un coleg care punea sa cantareasca totul, mureai de ras cand mai erau 2-3 pana la el, si vedeau cele care puneau in farfurii ca vine omul, si deja pregateau cantarul.

ca si amuzament suplimentar, de fiecare data snitelul avea sub 150 de grame , chiar daca era pus cu aceasta greutate aproximativa, …
Am eu o intrebare, nu ai mai cumparat niciodata pana acuma sa stii ca pretul e la suta de grame? Daca nu atunci considera-te dezvirginat.
Curiozitate, ai platit sau nu?
am patit si eu asa o faza. am rezolvat simplu: doamna, eu n-am decat 15 lei la mine.
oldest trick in the book. de obicei cand au preturi la gramaj trebuie sa specifici ca altfel te ard fara nici un pic de rusine
[...] sa nu mai zic si de “impinge tava” care te prostesc usurel si frumusel, exact cum a zis si nenea asta [...]
cum ai zis pretul cotletului, mi am dat seama ca era la 100 de grame ..da, asa ne duc in eroare restaurantele din Romania
[...] suntem niște jepcari nesimțiți cum nu s-a mai văzut. Am povestit zilele trecute despre muile din ștrandul Apollo de la Băile Felix, când vindea aia la suta de grame dar porția avea aproape jumătate de kilogram. Am povestit și [...]
maine merg si eu la felix … la appolo. este iarna. ma intreb: oare gasim ceva de mancare in strand? care sunt preturile si calitatea? vad unele comentarii care nu ma prea incurajeaza. rog pe cineva, daca poate, sa imi scrie impresii.