Cum m-am întâlnit cu un Autor Necunoscut (I)

La cererea cititorilor revistei Daily Cotcodac (v-ati salvat-o la favorite? nu? rusine!), o să vă povestesc cum am fost jefuit mai demult în faţa blocului. Pentru că sunt băiat bun, n-o să vă ţin în tensiune ca Agatha Christie şi vă spun de la început că autorii n-au fost prinşi (spre uşurarea poliţiştilor de la Secţia 12, care sigur n-ar fi ştiut ce să facă în caz că ar fi pus mâna pe infractori; mă gândesc că i-ar fi întrebat tot pe ei: “Ia ziceţi, bă, ce vă fac alţi poliţişti când vă prind, care-s procedurile?”).

Era o noapte caldă de ianurie. Pe la două, gagică-mea a poftit la o şaormă, deci mi-am tras bocancii şi geaca pe mine şi m-am dus (da, ştiu, voi i-aţi spune : “dragă, e două noaptea, lasă-mă să dorm“ şi v-aţi întoarce pe partea cealaltă. Ce să vă spun? Succes!).

Pe jumătate adormit, mi-am luat borseta şi am ieşit (dacă nu ştiţi, borseta e o chestie foarte utilă în care poţi să-ţi ţii toate actele, cheile de la casă şi de la maşină şi, eventual, şi nişte bani, să zicem cam 4 milioane jumate). Mă duc la şaormărie, cumpăr două la lipie (aşa, ca fapt divers: mie nici măcar nu-mi place şaorma) şi o iau înapoi spre casă.

|n urma mea, simt doi tipi. De regulă, mă întorc şi mă uit, dar ăştia vorbeau la telefon cu unii cu care trebuiau să se întâlnească la o discotecă, aşa că mă nu m-am uitat. Cu doar 20 de metri înaintea scării, tipii mă învăluie: unul trece prin stânga şi mă înjură, iar celălalt trece prin dreapta şi trage de borsetă. Trag şi eu de borsetă, mă uit fix la el, moment în care cureaua cedează şi cad în fund. Tipul o rupe la fugă; mă ridic şi încep să alerg disperat după el. “Băăăă”, urlu în toiul nopţii, “aruncă în p… mă-tii actele”. Omul nu aruncă nimic (probabil e genul ăla care se atacă atunci când te iei de mama lui) şi sprintează printre blocuri ca Maricica Puică pe ultima turnantă; în ciuda bocancilor, alerg şi eu ca dementul şi, preţ de trei colţuri, îl am sub ochi. La al patrulea colţ, nu-l mai văd şi am două opţiuni; o aleg pe cea greşită. Sun la Secţia 12. Măcar ştiu pe unde a luat-o şi, dacă apare poliţia, îl prindem. Secţia 12 e la 400 de metri, însă echipajul apare după 20 de minute – probabil, ca să nu se sperie dând ochii cu infractorul.
(continuarea, mai târziu)