Aveţi aici un test pentru doamne, domnişoare şi gay pasivi.

via

Alaltăieri, după vreo 30km de pedalat (așa, de întreținere) ne-am oprit la o terasă să ne hidratăm și să ne răcorim la o bere. Patronul scosese televizorul afară pentru că era meci, Manchester – Arsenal. Nu-s eu fan al fotbalului dar acel meci mi-a plăcut. Au jucat ăia fotbal până în ultima secundă. Pasele erau precise, se băgau la minge de parcă era din aur, erau în stare să se mănânce între ei dar nu se atingeau aproape deloc etc. Nu-s Țopescu, dar pot spune că ăla a fost meci de fotbal.
Seara trecută am văzut (împotriva voinței mele pe motiv că făceam clătite și televizorul era pus pe meci) miuța dintre Steaua și Dinamo.

Să mor de nu, (more…)

Cât e mic, orice mamă e convinsă că propriul copil e una dintre cele mai reuşite odrasle din lume. De pildă, la maternitate nu mai pridideşte să se minuneze de cât e de frumos, deşi oricine a văzut vreodată nou-născuţi ştie că aceştia sunt foarte urâţi, au capetele diforme, ochii bulbucaţi şi, în general, arată ca nişte broscoi (da, chiar şi mama micuţului Jabba credea că are un copil adorabil şi trăia cu spaima să nu i-l deoache careva).

Până pe la vârsta de şase anişori, absolut tot ce face ăla micu’ e extraordinar: dacă face căcuţă, va fi ceva deosebit, care merită povestit absolut tuturor prietenilor şi cunoştinţelor (alţi copii fac căcuţă din aia urâtă, care pute); dacă vine cineva în vizită şi îi pune puţină căcuţă pe pantofi, e clar că (more…)

1200 de kilometri pe bicicletă, parcurși în 12 zile, mi-au dat ocazia să văd o mare parte din frumusețile pe care le are țara noastră. Peisaje superbe, oameni de treabă, orașe frumoase. Dar unele dintre cele mai frumoase momente au fost petrecute la cârcimile din satele prin care am trecut.
Când făceam o pauză nu alegeam cine știe ce restaurant fițos ci o bodegă dintr-un sat uitat de lume. Acolo ne odihneam, stăteam la o bere sau o apă minerală și ascultam sau discutam cu oamenii.
În primul rând, toată lumea te salută. Nu te știe nimeni, nu te-a mai văzut nimeni în viața lui niciodată, dar te salută. Apoi, după ce-și ocupă și el un loc la masă, pe un butuc sau sprijinit de gard, începe să discute cu tine. De unde vii, încotro te duci, cu ce te ocupi… Apoi încep oamenii să-și depene amintirile.

“Din Hunedoara/Iași veniți? (more…)

29 august
1953 La împlinirea a exact patru ani de cînd detonaseră prima bombă atomică, sovieticii organizează o frumoasă festivitate, în cadrul căreia detonează prima bombă cu hidrogen.

30 august
1962 Locuitorii din Trinidad-Tobago îşi proclamă independenţa, sătui de oprimarea colonială şi dornici să intre şi ei odată în rîndul marii familii a republicilor bananiere conduse de dictatori. (more…)

Văd că, în continuare, rahații ăștia incompetenți de i-am ales se cacă pe ei cu turismul în România și promovarea lui. Avem ce arăta, avem de pe urma a ce profita, dar la capitolul comercianți suntem niște jepcari nesimțiți cum nu s-a mai văzut.
Am povestit zilele trecute despre muile din ștrandul Apollo de la Băile Felix, când vindea aia la suta de grame dar porția avea aproape jumătate de kilogram. Am povestit și cu alte ocazii despre astfel de nesimțiți puși pe căpătuiala și la fel povestește și bucureșteanul.
Dar japca așa cum am pățit în Arad, n-am pățit în viața mea și nici nu-mi închipuiam că pot păți.
(more…)

Dupa ce am ajuns acasa, rupti in doua de oboseala dupa 1200km de mers pe biciclete (dintre care vreo suta optzeci numai in ultima zi), Ovi zice: (more…)

Am ajuns acasa. Un pic fortat, un pic alergat, dar am ajuns acasa cu bine. Cred ca voi dormi vreo doua-trei zile (abia am asteptat sa-mi revad nevasta si sa simt din nou patul meu) dar voi incerca sa mai si scriu in pauzele dintre partidele de somn. Am ajuns in sfarsit si la baia mea, am facut un dus destul de lung, m-am si barbierit (de tot) si am pus filmele la procesat.
In rest, tot bine.
(more…)

Ultimele zile au fost cele in care am cam fortat un pic nota. Am incercat tot drumul sa scoatem cam o medie de 100km pe zi, dar in ultimele zile ni s-a cam facut dor de casa, asa ca am fortat nota si am scos cam 170 de kilometri pe zi.
In prima zi de tras tare am ajuns la Arad, unde ne-am intalnit cu Daniel si cu Adrian (astept sa-mi zica numele blogurilor lor sa le dau link).
S-a discutat cam o ora la o bere foarte scumpa (da, a fost vina mea ca nu m-am uitat in meniu, dar n-am crezut ca la o terasa poate costa 12 lei o bere…) dupa care am urcat pe biciclete si am plecat spre Timisoara.

Ei bine, in Timisoara s-a schimbat treaba. A fost cel mai tare blogmeet din acest tur si unul dintre cele mai tari din ultimele sase luni. (more…)