Constatare amiabilă cu amabilităţi
Scris de JuliusDe sub copertina unei staţii de benzină se auzi duminică seară o bufnitură surdă, urmată imediat de două exclamaţii perfect identice:
- Băăă!
Exclamaţiile gemene aparţineau conducătorilor celor două automobile care produseseră bufnitura şi, în ciuda asemănării fonetice, exprimau stări de spirit complet diferite.
Şoferul vinovat, care dăduse cu spatele fără să se asigure şi lovise un taximetru vopsit în culoarea galbenă, coborî şi se duse în spatele maşinii, unde se aplecă din şale, ţinându-şi mîinile pe genunchi, pentru a cerceta pagubele. Taximetristul gemu:
- Ce-ai făcut, mă?
Apoi îngenunche în faţa maşinii, îi cuprinse capota cu braţele şi, aflat în această cucernică poziţie, gemu sfâşietor:
- Mi-ai îndoit bara!
Şoferul vinovat se simţi ofensat de acuza nedreaptă care i se aducea.
- Ce bară ţi-am îndoit? N-are nici pe dracu’. S-a jupuit puţin masca, atâta tot.
Între cei doi automobilişti izbucni o dispută aprinsă, generată de interpretările divergente ale avariilor. Pentru început, taximetristul îşi vârî degetul printr-o mică spărtură şi îi aruncă peste umăr o privire semnificativă.
- Asta e julitură sau spărtură?, făcu el ironic.
- E un căcat! N-o să-ţi plătesc toată masca pentru asta!, se oţărî celălalt, pufnind dispreţuitor.
- Da’ cât crezi tu că mă costă reparaţia?
- Cinci sute de mii. Maximum, decretă, sigur pe el, şoferul neglijent.
Această evaluare meschină a pagubelor îl făcu pe taximetrist să-şi piardă cumpătul şi să renunţe la ironia muşcătoare, total ineficientă, în favoarea unui ton mai ridicat, cu un potenţial de ameninţare superior.
- Cââât, mă?!
- Cinci sute de mii. Doar nu vrei să-ţi repari toată maşina pe banii mei?!
- Bă, boule, m-ai lovit, plăteşti!
Disputa, până în acest moment oarecum civilizată, degeneră într-o ceartă din care nu se mai înţelegea nimic. Cei doi adversari vorbeau unul peste celălalt, cu vocea sugrumată de indignare, ţipau, gesticulau şi îşi făceau diverse semne; din când în când, din bâzâitul în mare parte neinteligibil se puteau distinge cu oarecare claritate câteva cuvinte: “escroc”, “boule”, “complet cretin” sau “ba mă-ta”.
În ciuda escaladării verbale, conflictul s-a stins înainte să se ajungă la bătaie. Era, totuşi, doar o constatare amiabilă de accident, între doi escroci civilizaţi.




Pai asta e constatarea amiabila la romani. Nu conteaza a cui e vina…conteaza care e mai tare-n gura ..
Comment by RazvanC — June 29, 2009 @ 11:18 pm
La orice articol semnat de Julius, sfârşitul e memorabil şi poate uşor să devină proverb. Indiferent de calitatea articolului (doar nu e regele articolelor) sau de tonul serios abordat, sfârşitul mă face întotdeauna să râd.
Comment by Victor B — July 4, 2009 @ 12:40 am