Nici spamurile nu mai sunt ce-au fost odată

Pe vremuri, cînd spamul era spam şi nu bătaie de joc, primeam zilnic în căsuţa de e-mail invitaţii la video-chat-uri erotice, site-uri cu filmuleţe porno sau, în cel mai rău caz, reclame la sex-shop-uri (de fapt, dacă vă amintiţi, mesajele astea nici nu intrau în Spam, ci direct în Inbox, pentru că netul şi pornografia însemnau cam acelaşi lucru, nu ca acum, cînd pornografia a evoluat atît de mult încît poate fi urmărită chiar şi la un banal televizor). Acum, primesc newslettere de la diverse portaluri de ştiri şi oferte de programe de contabilitate. Amicul Radu Pircă, de pildă, a primit de curînd un spam cu următorul titlu: “Conferinţa regională Deşeuri de echipamente electrice şi electronice, inclusiv surse de iluminat – legislaţie şi implementare” (asta după ce a reuşit cu mare greutate să se dezaboneze la interesantul newsletter “Revista gratuită de TVA” – newsletter pe al cărui autor mi-aş dori sincer să-l cunosc şi să-l propun la Nobel pentru literatură, fiindcă să scrii ceva nou în fiecare săptămînă despre o taxă care are aceeaşi valoare e cam ca şi cum ai fi Garcia Marquez şi ai scrie vreo cincizeci de cărţi folosind doar temele din primele trei, patru).

Mai primesc săptămînal newslettere precum “Strategic Management. Strategie şi Planificare Managerială” (mă rog, dacă terminam ASE-ul, poate mi se părea la fel de ispititor precum “Kylie Minogue sextape”), “SoftOne – mai mult decît un ERP” (nu cred că există pe lumea asta ceva mai mult decît un ERP, sigur exagerează), ceva cu titlul “O viaţă mai bună” (nu l-am deschis de frică să nu fie vreun spyware trimis de Iisus să-şi bage nasul pe la mine prin cookies) şi variate mailuri de la un domn numit Mugurel, specializat în “Oportunităţi afaceri” (am presupus doar că nu vindea femei gonflabile, deoarece numele de Mugurel nu pare deloc o garanţie a faptului că poţi face afaceri cu gonflabile fără să te implici afectiv într-un mod periculos).

Spamurile din ziua de astăzi te fac să-ţi fie dor de o viagră, de o mărire de penis, de-un fals sextape cu Britney, de tradiţiile acelea frumoase cărora le-au luat locul mizerii precum scule/unelte sau TVA.

Mai nou, am început să primesc spamuri care încep cam aşa: “Acest mesaj nu poate fi considerat spam, întrucît conţine elemente de identificare. Vă supunem atenţiei oferta noastră…”. Îmi scriu agenţii de turism, agenţi imobiliari şi firme care vînd fitinguri electrosudabile, hidranţi şi racorduri de largă toleranţă. Pe lîngă faptul că nu ştiu ce înseamnă spam şi că mesajele nesolicitate sînt ilegale în ţara asta, sînt atît de proşti încît nu au nici măcar un program anti-spam (probabil se aşteaptă să primească răspunsuri de genul: “Aveam nişte bani puşi deoparte pentru concediu, dar m-am gîndit că cel mai bine i-aş folosi cumpărînd de la dumneavoastră un grup electrogen de sudură”).

Aşa că, într-o zi în care mă plictiseam, le-am luat adresele de e-mail şi i-am înscris pe vreo 20 de site-uri porno de-alea bunele, care-ţi trimit cam o duzină de mesaje pe oră, de preferat la orele la care îţi verifici e-mailul de acasă, cu prietena/nevasta uitîndu-se peste umărul tău. Măcar, dacă tot spamează, să înveţe de la cei mai buni.