« Când Garcea vorbește, și prostul se crucește

Curiozitate

Scris de VisUrat

Eu am învățat că nimic nu este infinit, chiar dacă pare așa, în afară de numere. Oricând se poate adăuga un 1 la un număr pentru a-l face mai mare, dar cu materia nu este la fel. E multă, dar nu infinită. Am urmărit un episod din “The Universe” și spuneau ăia acolo că au descoperit o porțiune din spațiu în care nu este nimic. După ce se termină toate galaxiile, grupurile de galaxii și ce alte chestii mai sunt, rămâne mult nimic.
Și atunci mă întreb: Oare cât nimic este? Cât de mare e nimicul ăsta? De ce ar fi infinit? Dacă nu este infinit, ce e la capăt și ce-i după el?

Vă rog să vă dați cu părerea, chiar sunt curios să văd ce credeți.

cugetari (30) Comentarii

30 Comments »

Hmm…..lumea a fsot facuta din NIMIC.
Apropos de religie…… si de “dragostea” ta fata de popi
So…poate fi o varianta….nimicul este infinit, iar noi suntem nimicul- nimic nu se pierde, totul se schimba in altceva ::))
daca vrei sa ai insomnii si dureri de cap este o problema excelenta ) (in rest mai bine nu te gandesti)
bleah… chestiile astea legate de absolut ma duc cu gandul la propria-mi non-infinitate…. si imi dau o senzatie naspa, de gol in stomac
Am renunţat la a încerca să înţeleg cum e cu infinitul în univers. Pentru că, om fiind, nu pot pricepe, când mă gândesc că e infinit, ceva nu se leagă. Când mă gândesc că e finit, iar nu se leagă. Cred că singurul care ştie exact cum e cu universul e Dumnezeu. NU popa.
@47 cred ca singurul care stie exact cum e universul inca nu s-a nascut. si o sa mai dureze ceva pana atunci.
Nu prea imi place cum scrii, insa acum consider ca am ceva de spus referitor la aceasta problema. Exista o anumita limita a mintii umane. Sunt chestiuni pe care nu le putem percepe.
De exemplu, nu ne putem imagina nici ca universul e finit, nici ca e infinit. Ambele variante par imposibile. Intrebarile astea sunt degeaba, nu exista raspuns.
Te citesc si stiu parerile tale despre dumnezeu, cred ca situatia e similara, asa ca imi permit sa mai adaug ceva. Exact acelasi lucru este si in cazul lui Dumnezeu. Zici ca nu exista, sigur, orice minte mai ‘luminata’ gandeste asa dar, repet, sunt lucruri pe care nu le putem intelege. O exista ceva/cineva acolo, cine stie … materia de unde a fost facuta … sunt multe intrebari. Nu poate sa apara totul din nimic. Personal nu zic nici da nici nu legat de dumnezeu, eu imi urmez viata dupa propriile valori morale si atat. Cu biserica e alta poveste, din partea mea sa le darame pe toate si sa faca baruri de striptease … macar alea folosesc la ceva.
dupa marele nimic urmeaza blogeristi
E = mc^2
Energia este egala cu materie. Ca materia sa existe in univestul nostru 11 dimensional , cu mult timp in urma, in momentul bing bangului, o uriasa cantitate de energie a fost eliberata si care ulterior s-a transformat in materie. De unde acea energie initiala ? Din coliziunea a cel putin doua alte universuri dimensionale de ordin mai mic.
Civilizatia noastra vede si interpreteaza intr-un fel, atat cat ne ajuta creierele noastre. Unde noi vedem nimic o alta civilizatie poate vedea altceva.
Cum adica ce e la capat? La capat este Dumnezeu, care, “by the way, he loves us” =))
*nu stiu cat de bine arata comentariul ca il fac de pe telefon. Editeaza-l tu, te rog, daca apare aiurea
daca imi aduc bine aminte, densitatea in univers era 3 atomi pe hidrogen pe metru cub (90 de atomi intr-o camera de locuit). asa ca destul de mult “nimic”. cat despre infinit, mai degraba poti sa spui ca n-are capat. imagineaza-ti o furnica mergand pe pamant: oricat ar merge, si oricat s-ar stradui, furnica nu va gasi niciodata capatul universului ei. ce mi se pare mai interesant e ca hawking, intr-una dintre prezentarile lui, spune ca si timpul e asemeni sferei pe care merge furnica: fara inceput si fara sfarsit.
@Eu: pariezi?
mda, imi puneam si eu intrebari de-astea existentiale pe la 6 ani.
‘andicapatule!
Ce tot virbesc astia de Dumnezeu cand tu ai pus o intrebare legata de materie?
Pe de alta parte, unde ai vazut “The Universe”? mor dupa serialul ala si nu mai am History sa-l vad.
Si, teoretic, ne indreptam toti spre izolare, spre nimic. Universul cica se extinde in continuare
Sa aduc aminte de o fraza spusa de Einstein: Doua lucruri sunt infinite, universul, si prostia omeneasca, dar nu sunt prea sigur de primul
Poate dincolo e antimaterie, materia neagra, materie intunecata.. cine stie? Sau poate urmeaza un “spatiu” imens de nimic apoi.. alt Unvers (paralel?). Sau poate ca asa cum putem percepe noi acolo este “capatul” Universului, de fapt acolo fiind continuarea sa in alte dimensiuni.
Chiar: acolo neexistand nimic, mai exista timp? Ce semnificatie ar mai avea timpul, daca nu ai ce sa masori cu el?
Interesant postul. Poate ai putea sa inviti niste oameni din domeniu sa-si dea cu parerea si sa faci cateva posturi pe tema asta. Ar fi ceva mai deosebit decat mizeriile din viata de zi cu zi.
acum cateva luni cand s-a inaugurat LHC – UL, a venit un nene la realitatea (astrofizician era) si spnea acolo ca de curand, s-a mai descoperit un alt univers, care se afla la nush cate milioane ani lumina de centrul universului nostru
Treaba asta este inselatoare…Acolo poate fi chiar capatul universului dar in acelasi timp se poate ca noi pur si simplu sa nu vedem ce este acolo.Adica tot ce vedem noi in univers sunt “oglinzi” catre trecut lucruri care s-au intamplat acum 20 de ani sau lucruri care s-au intamplat acum 400 de milioane de ani .Din acest simplu aspect putem trage o concluzie ca acele spatii unde nu se observa nimic sunt pur si simplu prea indepartate si lumina inca nu a ajuns la pamant, sau nu poate ajune din anumite conditii.(aici intram in alta discutie)
totul este relativ si depinde din ce unghi privesti problema.
In primul rand nu poti interpreta “nimic” ca fiind ceva. Este absenta a orice. Nu este masurabil si nici cuantificabil. 2*nimic=nimic. E ca numarul 0…asa poti spune: eu am 0 mere si tu ai de un infinit de ori mai multe mere…:p
Apoi, universul are sens numai din punctul de vedere al prezentei materiei si a extinderii acesteia. Cel mai usor de imaginat e prin reducerea dimensiunilor in felul urmator (copyright Stephen Hawking): universul e ca suprafata unui balon cu floricele(sau ca suprafata pamantului);
Acest balon poti sa il umfli si sa departezi floricelele intre ele(=galaxiile) si acest lucru nu (prea) depinde de “mediul”(nimicul) in care se afla. Sunt zone in care NU se gaseste ceva (ca oceanele pe suprafata pamantului sau ca spatiile dintre floricele) dar asta e mai degraba intamplator si nu se stie daca nu cumva acolo materia e doar “compensata”.
Tin sa precizez faptul ca energia totala(materia) din univers =0. Un mic exemplu din chimie: daca formezi cu doi atomi o molecula, se poate degaja energie – dar acea molecula se va afla intr-o stare energetica mai “negativa” decat atomii separati. Ai nevoie de energie pentru a rupe molecula inapoi in cei doi atomi. In fuziunea nucleara (sursa caldurii soarelui) se intampla cam la fel. Eventual, peste mult mult timp, toti atomii din soare vor fuziona si soarele se va stinge. Ca sa il repornesti ipotetic, ar trebui sa ii dai toata energia la loc pentru a rupe atomii mai grei in atomi mai usori. Toata energia disponibila din Univers este “pe imprumut”.
Acum poate te intrebi de ce totusi exista ceva si nu a ramas la stadiul de nimic? Conform ultimelor rezultate din fizica cuantica, se pare ca existenta e mai stabila decat nonexistenta. Raportul e de 60 la 40%. Nonexistenta presupune ordonare absoluta, abateri zero de la pozitia de echilibru. E pe “muchie de cutit”. Existenta permite “mici” abateri.
Ah, si cu ocazia asta le mai recomand habotnicilor ignoranti sa mai puna mana pe o carte si sa ne mai scuteasca de aroganta lor cum ca stiu raspunsul la toate ca fiind bau-bau, zana maseluta, ‘nezau sau alte prostii de babe superstitioase.
Nici D-zeu nu cred ca ar putea sa-ti raspunda.Pana la urma a avut si el un punct de plecare.Nu se stie la ce nivel de evolutie o fi si el.Ma intreb ,daca as avea un supertelescop (nu dintr-ala care capteaza fotoni) sa “explorez” cu el undeva la 20 miliarde de ani lumina de ex (adica innainte de big bang) ce as obtine.dar vorba lui “bogdanel” este posibil ca totul sa fie un fel de sfera.
Si eu m-am gandit ca Universul s-ar putea sa fie o sfera uriasa.Bun exemplul lui bogdanel cu furnica
Ăsta e subiect de discutat la bere, nu pe blog.
inceputa la bere discutia pe aceasta tema va ajunge la infinit
de acord cu spiep. Alta întrebare:
1. Dacă lumea a fost creată de Dumnezeu, ce a fost înainte de el?
2. Dacă a fost Big-Bang, ce a fost înaintea lui. Apoi înaintea chestiei care era înaintea Big Bangului şi tot aşa. Adică ce era înainte de t0, să mă exprim ştiinţific?
Şi dacă cineva dă un răspuns, ar trebui premiat cu Nobel.
The Universe zici? Hai că mă apuc să-l văd şi eu.
multimea vida minus infinit cit da?
Nimicul acesta despre care vorbști tu, este infinit, dar nu un infinit perfect (ca la probabilitați) . Acum să argumentez.
Nimicul este infinit pentru pentru că nu are limită, nu exista ceva care sa zică până aici se întinde nimicul iar de aici în colo gasim ceva.
Dar nimicul nu este infinit perfect pentru ca pe langa nimic, găsim ceva, ceva care nu poate fii plasat la margine pentru ca aceasta nu exista dar nici în centru pentru ca daca nu stii marginea nu poți definii un centru.
Prin urmare nimicul este imperfect nemarginit și nu cred ca poate fi comparat cu nimic altceva.
Sper că am reușit să ma fac inteles macar in proportie de 15% )
@BlognRolla : auzi si dupa sfera aia uriasa ce este?:))
visule..app vezi ca la noi in tara exista un tunel (in plm am doar 16 ani si nu am inteles prea bine ce e cu el si cine l-a facut ) se numeste tunelul lu Zamolxe(era un fel de Dumnezeu al dacilor) si daca intri in acel tunel(nu stiu daca are forma unui tunel clasic sau pur si simplu asa l-au botezat ei) gasesti raspunsurile la toate intrebarile tale
P.S. Nu garantez a fi adevarat:))..(am citit intr-o carte de a lui P.Corut si nu cred ca ala este prost)
Da… Discutii de genul am si eu cu prietenii dupa cateva beri.
Pai e vorba ca si in cosmos e “nimic”… Atunci cum ar veni “nimicul” de dupa “nimic”?
Si inca o intrebare retorica… De unde a inceput totul? (Inainte de Big-Bang, care oricum este doar o teorie).
Numai bine.
Nimicul ala inseamna ca nu mai exista nici spatiu. Deci nu are cum sa mai fie ceva DINCOLO de el.Nici macar nu exista NIMICUL de care pomenesti.
Spatiul este infinit, in acelasi sens in care memoria de la calculator e infinita. Oricand mai poti adauga oleaca si sa obtii mai mult. Dar nu, am spus gresit.
Spatiul e chestia asta conceptuala in care sunt chestii materiale. Chiar daca ai avea o bariera in jurul universului, aia nu ar fi sfarsitul spatiului. Daca ai reusit sa treci de bariera, ai vedea iarasi spatiu.
La modul cel mai abstract, spatiul e un set de coordonate. Coordonatele alea sunt numere, la care oricand mai poti adauga o unitate si sa fii oleaca mai departe. Chiar daca nu e nimic acolo, vidul absolut, spatiu tot este, pentru ca “exista posibilitatea ca acolo sa poata fi ceva, candva”.
Anyway, daca-l cauti pe Dumnezeu, chiar daca exista si ne-a pus intr-un bol, are el grija sa nu gasesti niciodata “capatul spatiului”. Poti face un model pe calculator de exemplu. Baga un Sims cu exploratori spatiali, si tu esti Dumnezeu. Vezi daca te gasesc aia vreodata, indiferent cat de departe se duc in cautarea capatului In vidul cel mai vid si cu warpul cel mai warp. Si asta pt. ca spatiul nu e altceva decat un set de numere.
Si cu timpul e aceeasi faza: e un timestamp care creste, si creste… si cu putin noroc nu face overflow