Un rege al drumurilor comunale

Ion Ghergheluş este ceea ce în mediul rural şi preorăşenesc se cheamă un tătic. Tip recunoscut pe plan comunal, Ghergheluş nu trebuia decît să vină la orice bal sătesc în Dacia lui meseriaşă, tunată demenţial, şi să întindă mîna: gagicile nu puteau rezista sub nici un chip muzicii divine făcută de motorul de Dacie turat la maximum. Cam ăsta e, în linii mari, Ghergheluş.

Din păcate, cum la mijlocul săptămînii nu se ţinea nici un bal, Ghergheluş ieşise miercuri pe DN 11, să se spargă în figuri şi pe plan naţional. În lipsa gagicilor care să-l admire şi să-l dorească atît trupeşte, cît şi spiritualiceşte, Ghergheluş se resemna depăşind fraieri de o manieră categorică. Luat de val, driverul sătesc îşi trecea în palmares, rînd pe rînd, BMW-uri, Merţane, Skode, Audi-uri şi alte asemenea maşini care nu-s în stare să depăşească viteza legală cu mai mult de 20-30 km/h. Eforturile nu i-au fost în zadar, el reuşind, în cele din urmă, să-şi atragă admiraţia sinceră a unor poliţişti de la Rutieră, care l-au şi oprit să-l felicite. După ce i-au cerut un autograf pe procesul verbal, poliţiştii nu s-au putut abţine să nu-l întrebe: “Dom’le, totuşi, cum aţi reuşit să prindeţi 180 la oră cu jaful ăsta?”. Ghergheluş s-a uitat la ei de sus şi, din înaltul ştiinţei sale automobilistice, le-a furnizat un răspuns tehnic: “Îi dai blană, tată!”.