Şoferul de Alba

Pe şoselele din Ardeal şi, uneori, pe drumurile din întreaga noastră patrie pot fi întâlnite nişte automobile care, la prima vedere, nu se deosebesc cu nimic de restul automobilelor care participă la trafic. Un ochi avizat va sesiza însă o diferenţă semnificativă: plăcuţele de înmatriculare cu însemnele judeţului Alba, un indiciu care îi previne pe restul conducătorilor auto că maşinile cu pricina, deşi pot executa, din construcţie, aceleaşi manevre ca orice automobil omologat, nu le va executa totuşi.

Şoferul din judeţul Alba este, în general, un tip de treabă şi bine intenţionat. Felul lui de a şofa nu are nimic de-a face cu mitocănia şoferului de Bucureşti, care încalcă regulile de circulaţie cu rea voinţă; dimpotrivă, şoferul de Alba e plin de candoare şi, chiar dacă încalcă regulile de circulaţie, o face dintr-un motiv pentru care nu te poţi supăra pe el: pur şi simplu, nu le cunoaşte.

Capitala pitorescului judeţ Alba, localitate în care locuitorii judeţului cu pricina îşi susţin examenul pentru obţinerea permisului auto, este străvechiul oraş Alba-Iulia. Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu aţi trecut niciodată prin acest oraş, trebuie spus că Alba-Iulia se compune dintr-o stradă principală foarte lungă, de-a lungul căreia sunt înşirate principalele instituţii administrative ale judeţului, şi din câteva străzi mai mici, pe care locuitorii altor oraşe le numesc, de regulă, alei. |n asemenea condiţii, este de înţeles că şoferul de Alba, care şi-a obţinut permisul în oraşul Alba-Iulia, va fi foarte dezorientat atunci când, odată ajuns într-un oraş adevărat, va vedea nişte lucruri ciudate, pe care nu şi le poate explica: sensuri giratorii, marcaje de ghidare în intersecţii, limitatoare de viteză şi alte asemenea grozăvii. Până când se va dumiri că trebuie că servesc ele la ceva, va rămâne în intersecţie şi va bloca drumul pe câţiva kilometri, însă, după cum spuneam, e imposibil să te superi pe el.

Şoferul de Alba întâmpină dificultăţi mai mici sau mai mari şi pe autostrăzi, drumuri expres, europene sau naţionale, precum şi pe alte categorii de drumuri publice. El va efectua depăşirile şi virajele fără a semnaliza (în Alba-Iulia, lămpile de semnalizare sunt folosite de către şoferi pentru a se saluta între ei, altă utilitate a acestora fiindu-le complet necunoscută), va trece peste linia continuă (de-a lungul timpului, s-a convins că nu te trăzneşte Dumnezo, deci nu-i bai) şi va circula fără probleme pe contrasens (atunci când e mai liber, contrasensul seamănă mult cu străzile din Alba-Iulia).
Chiar dacă, în esenţă, şoferul de Alba e un om bun, este bine să îl ocoleşti de departe – de pildă, ai putea evita oraşul Alba-Iulia ocolind prin vreo trei judeţe; te costă ceva mai mult, dar ajungi mult mai repede la destinaţie. Dar poate cel mai serios motiv pentru care e bine să eviţi oraşul Alba-Iulia este acela că, în caz că te loveşte careva şi-i ceri poliţa RCA, o să se uite la tine cu mirare şi o să te întrebe: „No, d-apoi ce-i aiasta, domnule dragă? Ceva drăcie de s-o inventat la oraş?”.