Incredibila călătorie a unor scuturi dacice, pentru care statul trebuie să plătească o căruţă de bani

Scris de VisUrat

Nu mai este un secret pentru nimeni că în ultimii 15 ani a înflorit o adevărată industrie a căutatului de comori. Dacă ar trebui să cuantificăm valoarea a ceea ce s-a scos din pământurile ce odinioară aparţineau dacilor, am ajunge fără exagerare la o sumă care se învârte în jurul a opt cifre. În euro, bineînţeles. Brăţări şi monede de aur şi argint, statuete de bronz, unelte de fier, ceramică dacică, pe scurt, de toate, ce pot fi valorificate pe piaţa neagră. Poliţia, parchetul şi alte organisme se dau de ceasul morţii să prevină fenomenul şi mai mult, să recupereze obiectele traficate.

Fiecare obiect cu povestea lui. De unde a fost scos, cine l-a scos, cum a fost evaluat, cum a fost traficat, unde se află acum şi aşa mai departe. Astăzi vă povestesc un fapt care pe mine m-a pus pe spate de-a dreptul. De 20 de ani văd de toate în domeniul ăsta. Uneori mă mir, alteori mă înfurii, alteori mă bat pentru tot felul de idei care-mi trec prin cap. De data asta, însă, am rămas interzis. Şi tocmai de aia vreau să vă povestesc.

Scut dacic

Nişte scormonitori după comori găsesc patru scuturi dacice unice în lumea arheologică prin starea excelentă de conservare. Un astfel de scut a fost descoperit de Daicoviciu la Piatra Roşie, dar e cam varză. Astea erau brici, cu un pic de rugină pe ele, dar cu toate detaliile vizibile, detalii care le cam dau de cap celor care le cercetează acum – din poze, evident. De ce din poze? Simplu. Şi aici începe povestea. Băieţii buni, sau deştepţi sau şmecheri sau cum vreţi să le ziceţi la gorobeţii care caută comori, fotografiază scuturile şi se duc cu pozele la doi arheologi de seamă. Le cer să le evalueze şi să le spună un preţ. Cei doi oameni de ştiinţă (cum or fi ajuns ei să fie contactaţi de braconieri, asta este altă problemă nelămurită) belesc ochii la poze, se socotesc ei şi le fac o ofertă de 10 milioane (asta în 2003). Preţul nu le convine la băieţi şi cer 20 de milioane pe bucată, ceea ce atunci făcea vreo 700 de euro. Nimeni şi nimic nu le dădea dreptul arheologilor să negocieze legal cu aceştia, achiziţiile fiind reglementate prin lege. Oricum, nu cad la înţelegere şi băieţii cu scuturile dispar din peisaj, în căutarea une vaci de muls bani mai mulţi. Arheologii noştri (persoane importante, mă înţelegeţi, nu le dau deocamdată numele, pentru că ne mai documentăm) dau fuga la mentorul lor, alt arheolog de vază al României, care şi el le priveşte, le studiază, le răspândeşte prin sertarele altor ştiinţifici şi gata. Nu tu o ofertă mai consistentă şi legală, nu tu precipitare că aceste unicate ar putea să dispară, nu tu anunţarea autorităţilor, nimic.

Din întâmplare, după un timp, poliţia află de aceste scuturi şi începe cercetările. Târziu însă. Ele trecuseră graniţa şi se cosmetizau pentru a fi puse în vânzare. “A cosmetiza” în cazul acesta înseamnă a se face rost de acte de provenienţă, de certificate de autenticitate pentru a putea fi transformate din obiecte ilicite în obiecte de colecţie legal comercializate. Declaraţiile celor doi arheologi sunt ambigue, presărate cu minciuni şi mai ales cu omisiuni, dar asta-i treaba poliţiei, să facă lumină.

Oricum, scuturile au ajuns departe. De câtva timp, unul din ele apare surprinzător pe site-ul unei case de licitaţii scos la vânzare. Dar acum costă bănet, tataie. 45.000 de euro face bucata. Statul român le vrea înapoi. Dar nu le poate lua cu japca. Doar cu bani. Bani publici. Şi mulţi. Şi de ce? Pentru că arheologii în cauză au fost fie nişte indolenţi, fie nişte diletanţi profesional fie nişte nesimţiţi? Nu hotărăsc eu cum au fost ei în acest caz, dar ei trebuie să-şi aleagă o variantă neapărat. Ministerul Culturii trebuie să-i tragă la răspundere pe cei care au ştiut de aceste scuturi şi nu au făcut nimic pentru a împiedeca traficarea lor. De ce trebuie să-i tragă? Pentru că sunt slujbaşi plătiţi din bani publici şi ar trebui să respecte legile statului care-i plăteşte, iar aroganţa, indolenţa, nesimţirea sunt atribute care nu au nimic comun cu onestitatea unei persoane plătite din banul public.

Scris de Vladimir Brilinsky

mizerii (13) Comentarii

13 Comments »

Io’ ma gandesc la gramada de monede de aur care se estimeaza ca s-au scos in ultimii ani. Apreciez ca astea ar fi cam 10% din obiectele metalice care s-au gasit. Restul de 90% de obiecte de fier care probabil au fost aruncate sau in cel mai bun caz duse la fier vechi. Cateva dintre ele, foarte putine (ca scuturile din articolul de mai sus) au reusit sa scape, dar tot nu au ajuns in patrimoniul national. Cateva cuie si un cleste pare-mise ca au ajuns in colectia muzeului din Orastie. Pacat de cele care s-au pierdut. Ar fi stat la loc de cinste vitrinele oricarui muzeu al lumii.
Da si ceva nume daca poti, sa stiu precis de cine este vorba.
Arata tare scutu’ .
Nu mai ai alte poze ? Si cu celelalte scuturi ?
Visule, am cabana in muntii Orastiei, stiu ce si cum. Bratarile scoase au fost 15 la numar, scoase de langa o hidrocentrala, din dealul Caprareata, pe partea cealalta a Sarmisegetuzei. Se fac multe magarii, si statul nu face nimica pentru oprierea lor. Au facut groapa cu EXCAVATORUL pe un deal de langa Orastie, 2 metri…
Statul ar trebuii sa infinteze un grup de oameni autorizati care sa mearga sa caute cu detectoare de metale. Nestingheriti de nimeni, o sa scoata ceva. Dar apoi te intrebi daca cei care le scot nu sunt corupti si nu le fura la randul lor… cerc vicios!
intr-o tara civilizata daca s-ar fi intamplat sa se descopere ceva de valoare arheologica si istorica nu ar fi contat bani care erau ceruti de acei sapatori dupa comori .in secunda urmatoare erau cu dublul sumei pe masa,la noi in schimb …ii doare la patina stanga ca s-a descoperit niste fier apartinand dacilor …kkt …mai avem vreo 3 in muzeu nu ne mai trebuie si altele
@ Visurat: Nu erau nici amatori nici fraeri! Erau lacomi sa le achizitioneze ei ori sa le revanda dar nu cred ca frica de secu e prezenta in oasele lor si la 100 de ani de la trecerea in lumina.Mai degraba cred ca se gandeau sa-si faca reclama ca le-au gasit ei undeva in apropierea decoperirii adevarata daca erau “aia”FRAERI SA LE VANDA “potul”.Si eventual un premiu ceva.Eu ma ingrozesc de nesimtirea unora care nu le tremura mana cand arata o carte de identitate cu ROMAN si distrug patrimoniul.Cred si sper ca adevaratele tezaure stau binemersi in “Gea” pana ce adevaratii pui de Dac se vor scoli sa le scoata la lumina sa le redea circulatiei arheologice stiintifice Romanesti si internationale.Suntem tara cu cel mai aurit tezaur.Dio Cassius spune ca Roma de bronz si piatra dupa cucerirea Daciei Felix s0-a transformat in Roma de aur si marmura.O apreciere a sa vorbeste de cca 1.400-1.600 to.aur si argint basca miere, lana , oi,taurine ,bronz si altele.Ce parere aveti de tablitele de plumb de la Sinaia si ceramica de Tartaria? Cu stima DDD.
fake-uri , si tablitele de la Tartaria si cele de la Sinaia.
Foarte foarte interesant articol, mi-a plăcut bravo.
Eu sunt tare curios daca statu` isi scoate parleala, adicatelea investitia!? Ah patrimoniu bla bla bla… Ete fleoshc. Cate obiecte de patrimoniu avem la o adica si habar n-avem sa le punem in valoare. Pana ajungem la valoarea Italiei sau a Greciei la capitoulul asta… va mai trece multa pa cenusie pe Cerna!
Visurat te rog mult ajuta-ma cu un link exact catre articol! Vreau sa-l semnalez unor prieteni si as vrea sa le dau link direct catre mesajul original! Mersi!
@Glumetzu: asta este link`ul exact catre articol. a fost publicat doar aici.
Arheologii sau directorii de muzee nu au dreptul sau banii de a cumpara asa ceva daca nu semnaleaza mai intai la Min. Culturii(cred)…si de acolo incepe birocratia…si tot de acolo cautatorii de comori isi cauta niste cumparatori seriosi…stiu de la un arheolog ca a trebuit sa cumpere din buzunarul propriu niste monede pt ca muzeul nu avea bani de dat pe prostii …
[...] scris-o Nunulică pe blogul lui Sebi. E doar unul dintre nenumăratele matrapazlâcuri descoperite de Nunu hălăduind pe coclaurii din [...]
foarte bun articol. pacat ca avem 90% pleava la conducere si la institutii… parca am fi sat fara caini….