Doi elevi profesionişti
Scris de JuliusCel mai bun prieten al meu prin clasa a cincea era un băiat înalt cu patru prenume, care aterizase în Cernavodă din Bucureşti. Tac-su era directorul centralei nucleare şi pentru că tata, ofiţer de armată, fusese detaşat şi el la centrală, eram vecini în cartierul Atomiştilor. Mă împrietenisem imediat cu el pentru că era cel mai inteligent tip din clasă – evident, după mine, care eram cel mai deştept din şcoală, din oraş şi chiar din lume (ştiţi, la vîrsta aia, copiii cred foarte multe prostii). În plus, îmi cam plăcea de sor-sa, o minibunăciune zveltă, cu codiţe blonde, care l-ar fi înnebunit lejer şi pe cel mai exigent pedofil belgian (genul ăla de bunăciune de clasa a patra căreia Irinel, de pildă, i-ar fi construit un apartament cochet din lego şi i-ar fi făcut cadou de 1 iunie o trotinetă de fiţe, să nu mai meargă pe jos la şcoală).
O singură problemă avea amicul: el ţinea cu Steaua, iar restul clasei, pînă la ultimul, cu Craiova. Iniţial, ne-am rezumat la a-i scrie pe caietele de teme poezii inofensive de genul: “Lăcătuş e prin copaci/antrenează la gîndaci” sau “Din oceanul Pacific/A ieşit un peşte mic/Şi pe coada lui scria:/Huo Steaua, huo Steaua” (pe atunci nu cunoşteam cuvîntul ăla care începe cu “m”). Apoi, nu mai ţin minte cum a început, am început să-l batem. Zilnic. Nu din ură şi nu cu sălbăticie, ci aşa, mai mult din datorie. Era un fel de ritual: la semnalul “Huo Steaua!”, tăbăram cu toţii pe el şi-i căram care un pumn, care o castană, care un picior în burtă. Dura mai puţin de un minut şi nu-l loveam tare – nu i-am produs niciodată vreo stricăciune majoră. Totul decurgea atît de firesc, încît nu ne reclama. În plus, nu ne purta pică: probabil o lua ca pe o suferinţă necesară, o Golgotă pe care orice suporter al Stelei trebuia să o urce atunci cînd era în aceeaşi clasă cu suporteri ai Universităţii Craiova.
Imediat ce ieşeam pe poarta şcolii, redeveneam cei mai buni prieteni. Nici unul dintre noi nu-şi punea problema că, doar în urmă cu două ore, îl căpăcisem cot la cot cu restul clasei. Mai mult, dacă, după orele de şcoală, se lega cineva de el, avea de-a face cu mine; dacă nu-l puteam bate singur, eram în stare să adun o armată întreagă de loaze şi să-l umplem de borş pe fraierul care dăduse în prietenul meu cel mai bun.
Sînt convins că, superficiali cum vă ştiu, nu înţelegeţi cum se împăcau una cu alta. E mai simplu decît credeţi: eram elevi profesionişti, nu amestecam şcoala cu viaţa privată.
Scris de Julius Constantinescu
si eu sunt din Cernavoda
Comment by Oprea Matei — March 12, 2009 @ 12:15 am
@matei: m-am uitat la tine pe blog, esti nascut exact intre catastrofa de la Cernobil si aia de la Cernavoda
Comment by julaev — March 12, 2009 @ 12:28 am
Hahhhahhaha….
Comment by JD — March 12, 2009 @ 12:39 am
…eram elevi profesionisti….mult prea tare!!!!
In alta ordine de idei, voi il bateati ca era stelist, in timp ce Steaua batea Craiova la orice ora din zi si din noapte….asa ca se compensa
Comment by DaNu — March 12, 2009 @ 3:22 am
Si daca i-ati fi produs stricaciuni majore ce se intampla ?
Da,erati copii,profesorii nu va supravegheau(invatamantul romanesc…) si e demonstrat ca multe cancere au la origine lovituri primite in copilarie.
Comment by CID — March 12, 2009 @ 8:01 am
@julaev
)))))))) ce vrei sa insinuezi ?
))
Comment by Oprea Matei — March 12, 2009 @ 8:50 am
Mult prea adevarat ce ai scris aici. Asa am avut si eu un prieten cu care am am fost nevoit sa ma bat intr-o zi ( ca in filme cu ring format din oameni ) iar dupa ce ne-am harjonit pe acolo am plecat impreuna acasa ca sa ne uitam la desene animate
@CID – amice pe vremea aia nu exista ura din ziua de azi intre copii, toate ce se intamplau in scoala ramaneau acolo si erau foarte usor uitate.
Comment by Schcooby — March 12, 2009 @ 9:38 am
DaNu, pe vremea aia steaua nu exista in fotbal si cred ca nici tu nu erai pe lumea asta. adica pana prin 84. era si un cantec “Steaua sus rasare, la retrogradare, 7 puncte are si n-are scapare!” dup-aia a venit valentin ceausescu la echipa si s-au rezolvat lucrurile.
Comment by lebowski — March 12, 2009 @ 10:44 am
În fiecare clasă există câte o ciucă a bătăilor. Iar în cazul de faţă, era clar cine era acela
Comment by Bogdan Laslo — March 12, 2009 @ 11:07 am
no offense dar mi se pare o … pierdere de timp, in primul rand, e putin exagerat, adica am si eu prieteni , f buni, cu care ma cert cateodata chiar urat de tot, dar daca asta ar deveni o rutina, pana la urma acei ” prieteni” nu mi-ar mai fi prieteni… , in al doilea rand, daca sa spunem ca textul voia sa transmita un mesaj… si-a ales un suport demn de clasa … a 3-a [ noi suntem super prieteni dar nu ne intelegem cu echipele de fotbal ]
ori sunt eu total dobitoc si chiar nu am inteles mesajul acestui text
Comment by s3my — March 12, 2009 @ 11:58 am
asa, asa… alianta anti steaua:))
Comment by 1923 — March 12, 2009 @ 1:32 pm
asa e s3my, esti!
Comment by Buddy — March 12, 2009 @ 2:25 pm
asa e s3my, fiecare este asa cum se simte! si nu ai inteles nici mesajul. mai citeste o data!
Comment by Buddy — March 12, 2009 @ 2:26 pm
se poate si un vot pentru finutul meu , va rog frumos ..
http://concurs.pampers.ro/profile/26716
Comment by odyn — March 12, 2009 @ 3:45 pm
avem ceva in comun… Univ. Craiova :X
Comment by Andrei — March 12, 2009 @ 4:03 pm
Dar Lacatus ce antrena pe vremea aia ? Ca era doar jucator !
Comment by Mihai Sandu — March 12, 2009 @ 7:57 pm
ar trebui sa`ti faci o carte de povesti:D
Comment by cipoc — March 12, 2009 @ 8:12 pm
Julius, să le scrii şi pe foaie, n-are rost să pierzi asemenea amintiri
Comment by 4ever — March 12, 2009 @ 8:40 pm
@marele lebowski: tatal baiatului era directorul centralei nucleare de la Cernavoda care s-a deschis in 1986. In 1986 Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni, iar Universitatea Craiova a castigat ….stai putin, n-a castigat nimic. In 1986 aveam 7 ani, eram in clasa I , acum am 30 si tin cu cea mai frumoasa echipa romaneasca: Rapid.
Comment by DaNu — March 12, 2009 @ 10:57 pm
Felicitari pentru roblogfest 2009. Sunteti cei mai buni!
Comment by Andrei — March 13, 2009 @ 12:38 am
ei bine buddy, explica-mi tu despre ce e vorba
Comment by s3my — March 13, 2009 @ 5:37 am
s3my – morala este simpla – chiar dc tu esti suporter fanatic al unei echipe asta nu inseamna ca suporterul echipei adverse iti este dusman de moarte si trebuie sa ii rupi capul dupa ce se termina meciul. Va incurajati echipele pe stadion, va injurati pe stadion si dupa aia mergeti la bere si la femei.
Din pacate toate echipele de fotbal din romania au suporterii pe care ii merita.
Comment by stamp23 — March 13, 2009 @ 9:16 am
Pt.Lebowski :Nici n-a scos Androneasca Istoria din programa de invatamant si efectele se vad deja!In 1984 STEAUA avea deja un palmares la care nici eterna rivala DINAMO nu spera:Campionate,Cupe si Supercupe ale Romaniei!Valentin Ceausescu a contribuit la sustinerea materiala a echipei Steaua in perioada campaniilor europene cind 3 ani la rind a facut legea in CUPA CAMPIONILOR EUROPENI!De ce era nevoie de sustinere materiala?Pai si atunci exista Fondul Monetar International(care vrea sa ne vinda iar miliarde de dolari cu…dobinda evident) si rambursarea datoriei catre el adusese Romania intr-o stare de saracie extrema in perioada 1985-1989:nu exista mancare suficienta pentru performanta sportiva,ce sa mai spunem de valuta pentru deplasarile echipei in strainatate!La cistigarea Cupei Campionilor jucatorii au primit un ARO (un fel de JEEP)in valoare de vreo 5000 de dolari!!!apropo de istorie :prima echipa din Romania care a ajuns in primavara europeana (sferturi de finala cupa UEFA) a fost UNIVERSITATEA CRAIOVA in care stralucea Ilie Balaci !
Felicitari pt clasare,asa am descoperit Visulurat fara sa-l am!
Comment by oliwer — March 13, 2009 @ 10:41 am
Altul care si-a luat-o zilnic vreo 6 luni, pana a invatat imul romaniei, a fost un ungur din covasna propasit prin madrid. Era coleg cu noi la firma si de fiecare data cand era in preajma noastra a romanilor care lucrau pe acolo, incepea sa ne spuna ce rau e in romania si ce naspa sunt romanii. Asa ca intr-o zi l-am rugat sa cante imnul national. Cum nu-l stia, ca de altfel nici limba romana foarte bine, l-am mai “rugat” odata, ceva mai contondent. Dupa cateva luni, intra in fiecare diminieata pe usa biroului cantand imnul romaniei…
Comment by m4nt13 — March 13, 2009 @ 11:09 am
Chiar… nu era nimeni care să ţină cu echipa de fotbal “Şoimii Cernavodă” dar toată lumea era cu echipa de baschet “ASEN Cernavodă”… Apropos, la noi în clasă erau 80% stelişti
un cernavodean care a terminat “A. Saligny” în ’97
Comment by Marius Popa — March 13, 2009 @ 4:07 pm
Intresant. Asta imi aduce aminte de scoala militara, cand “biban” fiind, unul din colegii mai mari, s-a oferit sa ma protejeze, avand in calcul continutul pachetelor cu potoale pe care le primeam si imparteam cu el. Asadar, cand era vorba de plantoane, imi zicea mereu: nu te pot baga 1 sau 3 sa nu se prinda astia ca suntem prieteni, asa ca esti planton schimbul 2
Pentru cine nu stie , plantonul e o activitate fara sens, de paza, care te tine treaz 3 ore ca sa-ti strice somnul, insa cel mai nasol este schimbul 2 deoarece iti strica si toata noaptea, pt ca se face de la ora 0 la 3.
Comment by ovi — March 16, 2009 @ 8:17 am
[...] persoana pe lista a fost Delice. Alaturi de Julius Constantinescu (fain om). Am stat de vorba, am ras, ne-am simtit bine. Ne-am simtit si mai bine cand MINI ne-a [...]
Pingback by Operatiunea Roblogareala 09 • Byubay's blog — January 17, 2010 @ 11:25 pm