Dragobetele – sărbătoarea iubirii la români

Inspirat de filmul “Nunta mută” – pe care l-am văzut aseară pentru a doua oară (multumită lui visurat care mi l-a adus cu ocazia recentei vizite în Austria, de Valentin’s Day) am imaginat un scenariu de Dragobete în satul românesc:
Bărbatul intră în casă, rupt de “oboseală” după o zi de muncă la cârciuma satului, cu o plasă în mână. Nevasta stă temătoare, aşa cum îi şade bine, într-un colţ.
- Hai, fă, fiţ-ar mă-ta a dracului să-ţi fie că ţi-adusei cadou de Dragobete luaţi-ar dracu Valentinul pizdii mă-tii că de pe 14 mă tot torăi la cap că nu ţi-am luat nimic!
Împleticindu-se rău se aşează pe scaunul scund de lemn, la masa negeluită.
- Şi pune şi tu ceva de băut să sărbătorim iubirea româneşte nu americăneşte, cum ţi-a băgat curva de fie-ta în cap! Hai, toarnă nişte rachiu şi ia-ţi dracului cadourile astea, concluzionează el aruncând pe masă plasa de rafie.
Femeia se ridică oarecum temătoare, merge la dulapul de bucătărie vopsit grosolan în albastru, deschide o ușă cu care rămâne în mână. Și explodează:
- Ia-ţi singur de băut, beţivul dracului. Că de nimic nu eşti în stare! Ţi-am zis de o lună că e stricată uşa şi nu ai reparat-o. Fir-ai al dracului cu neamul tău prost cu tot!
- Fă, futu-te-n cur pe mă-ta moartă! Aşa vorbeşti cu mine de Dragobete! Treci aici javra dracului!
O ia de păr, îi bagă una peste figură şi o trânteşte pe masă. Merge la bufet, scoate sticla de rachiu din compartimentul fără uşă, bea din sticlă. Femeia stă întinsă pe masă, un picior atinge pământul. Plânge încetişor. Bărbatul termină de băut o gură zdravănă, se şterge cu mâneca cămăşii la gură, îşi trage mucii, dă un picior uşiţei căzute pe jos, înjură de Dumnezeu şi se opreşte cu privirea pe femeie! Se desface la pantaloni şi începe de i-o pune din greu. Femeia la început încearcă să se împotrivească, apoi abadonează, spre final îi place. Extenuat, el ia o cârpă de bucătărie, se şterge. Ea se apleacă asupra ligheanului cu apă cu clăbuci şi se spală. El mai ia o gură de rachiu:
- No, vezi, fă, că e Dragobetele! De când nu ţi-am mai pus-o aşa, dragă!, zice el oarecum umanizat.
- Da, dragule! Ai dreptate! Şi ce mi-ai luat cadou? se pisiceşte femeia.
- Un ciolan şi fasole, să faci şi tu dracului o mâncare ca lumea, zgârcita mumii mă-tii ce eşti, că acum mătur pe jos cu tine!
Peste nouă luni, fructul iubirii lor de Dragobete venea pe lume… Amar de viaţa lui!

PS: cam amar scenariul, dar cei care au văzut “Nunta mută” înţeleg. În ce mă priveşte am avut un Dragobete fericit şi original!