Doar atât? – episodul VIII

Ca hipnotizat am păşit spre ea. Am întins mecanic mâna spre părul negru din care picura apă. Cu picătura rămasă în echilibru precar pe deget, încet, foarte încet, am atins-o pe sprânceana dreaptă. Am coborât uşor până degetul până la colţul gurii. Cu o jumătate de zâmbet şi-a întredeschis buzele şi mi-a prins uşor degetul cu ele. Buzele mele îi dezmierdau tâmpla iar nasul se desfăta cu parfumul suav al şamponului folosit de Salma. Cealaltă mână îi mângăia coapsele zvelte, pe care carnea tânără tresărea la atingerile mele. După ce mâna mea a urmat curbura şoldului pe fesele obraznice, Salma m-a cuprins brusc în braţe. Limba ei căuta adâncul gurii mele, eram îmbrăţişaţi şi aşa ne-am prăbuşit pe canapeaua din living. Când a intrat Claudia eram amândoi întinşi, savurând ţigara de după.
- Hei, un pic lipsesc şi vă faceţi de cap? Nu era bine să mă fi invitat şi pe mine?
.- Păi, tu erai ocupată, am spus eu stingând ţigara. Gol cum eram am plecat spre duş. Am intrat sub jetul fierbinte, unde la scurt timp m-a urmat Salma.
- Crezi că va fi geloasă pe mine?
- Nu, stai liniştită. Nu ar avea de ce, doar nu suntem căsătoriţi, nici măcar împreună nu suntem.
- Dar noi?
Asta mai îmi lipsea, acum. O puştoaică îndrăgostită!
- Nici noi. S-a întâmplat, că ai vrut tu să se întâmple, dacă se va mai întâmpla, ok, dar nu suntem împreună. Sper să pricepi asta!
- Da, dar aşa e ca o să ai grija de mine? Aşa cum i-ai promis lui tata?
- Da, de asta să nu ai nici o grijă, o sa vii cu mine şi o să vedem cum te pot ajuta. Am ceva bani puşi deoparte, o să mă descurc.
- Ştiu, că mi-a spus Claudia, dar doar atât ai?
Gata, simţeam că fierb, că nu mai suport acea întrebare. De ce, Doamne, toţi erau foarte surprinşi când aflau câţi bani am. De ce se mirau. De ce mă întrebau: ”Doar atât?”
Ne-am întors în cameră, ea cu micul prosop acoperind-o vag, eu cu unicul halat de baie din apartament pe mine. Claudia stătea picior peste picior, cu ţigara în mână zâmbind.
- Bună prospătură, nu?
- Auzi, nu cred că e cazul să purtăm discuţii de genul acesta!
- Dar ştii că e minoră!
- Da, şi? Ce o să faci? Mă dai pe mâna poliției? Aici e ok să te culci şi cu de alea mai mici decât ea. Doar nu eşti geloasă?
- Stai, nu te aprinde. Nu nu sunt geloasă, deşi la cât de frumoasă e micuţa curviştină aş avea de ce să îmi fac griji. Dar, nu cred că are meseria mea în ea!
- Niciodată să nu fii sigură de ceva. Şi, apropos, tu pe unde ai umblat?
- Eu mi-am pus curul la bătaie pentru binele nostru! Mi-am pus-o cu comandantul şi o să scăpăm mai ieftin! E bine?
- Da, ce să zic, mai ales că nu cred că te-a deranjat prea tare!
Răspunsul Claudiei a fost doar un zâmbet scurt, ca o grimasă. Ne-am culcat, eu singur în living şi ele două în dormitor. Nu ştiu dacă am visat, dacă eram deja obsedat sau dacă a fost real, dar mi s-a părut că le aud discutând, la început în şoaptă şi apoi din ce în ce mai tare. La un moment dat am auzit-o pe Claudia spunând din nou: „Doar atât? Nu cred!”
A doua zi, pe când serveam micul dejun, a apărut comandantul. S-a aşezat lângă Claudia, i-a băgat mâna sub fusta scrută şi privind spre mine a întrebat:
- Mergem senor?
Am plecar spre bancă cu toţii. În scurtă vreme aveam toţi banii mei de pe card şi banii Claudiei din cont. I-am înmânat căpitanului şi am plecat spre poliţia de frontieră. Căpitanul ne-a luat paşapoartele şi a intrat. Noi îl aşteptam pe terasa cafenelei de peste drum. După circa două ore a apărut un alt poliţist care a venit ţintă spre noi.
Va urma
Scris de Lucian Stanciu