Doar atât? – episodul VII

Indiferent de condiții, bărbatul este tot bărbat, așa că, imediat cum am apucat am tras-o deoparte pe Claudia şi i-am spus:
- Sper că după ce adoarme Salma vei veni la mine în pat!
- Să vedem, mi-a răspuns şăgalnic.
Le-am lăsat pe fete să facă duş şi am coborât la barul micuţ al hotelului. Barul era populat în special de localnici. Mesele de patru persoane aveau pe ele o muşama maro, câte un bec vopsit cu vopsea roşie dădea o lumină slabă deasupra fiecărei mese, fumul de trabucuri era sufocant şi cele două uşi, de la intrare şi cea de serviciu, deşi deschise, abia dacă produceau o pală de vânt. Am cerut o sută de rom, din fericire, probabil pentru că încă acolo funcţiona defunctul sistem comunist de la noi serveau cu suta, nu cu 20 de ml ca peste tot. Orice s-ar spune, în Caraibe merita să bei rom. Că e de casă, că e de cumpărat, este mai bun decât ceea ce înţelegem noi prin rom în mod obişnuit.
Intrat în bar nu am putut să nu remarc privirile curioase, ciudate şi chiar neprietenoase a celor prezenţi. Probabil în satul sau orăşelul acela nu prea veneau turişti, adică mai mult ca sigur. Un tip nebărbierit de vreo trei zile, cu pălărie cu boruri largi, din paie, părea cel mai deranjat de prezenţa mea.
- Să nu vă faceţi griji, senor, sunt fioroşi doar în aparenţă. Daţi-le un rând şi vă vor fi prietenii cei mai buni!
La câţi bani cheltuisem şi urma să mai cheltuiesc, ce mai conta un rând la vreo 14 oameni?
- Un rând la toată lumea, am strigat în spaniola mea de baltă.
Instantaneu atmosfera s-a însufleţit, privirile duşmănoase au devenit prietenoase. Tipul cu pălărie a venit spre mine şi mi-a mulţumit.
- Dacă aveţi nevoie cumva de vreo femeie, la mine să apelaţi. Am două fete fragede, super frumoase! Şi nici nu vă costă prea mult, le puteţi avea pe amândouă deodată.
Chiar dacă suna tentant, oferta lui a rămas nebăgată în seamă pentru că a apărut Claudia. Aşa am aflat cum fluieră două duzini de bărbaţi deodată admirativ. Odată potolit corul admiratorilor, am întrebat-o pe Claudia, care le zâmbea masculilor înfierbântaţi de fusta ei mai mult inexistentă decât scurtă:
- Unde pleci la ora asta?
- Am o întâlnire, mi-a replicat zâmbind.
A ieșit privind asistența, căzută în contemplare, de sus.
- Sper că nu ești gelos!, mi-a aruncat din uşă.
- Senor, le chem pe fete?, mi-a zis nebărbieritul.
Nu aveam nevoie de fetele lui. Nu ştiu de ce plecarea spontană şi misterioasă a Claudiei m-a afectat mai mult decât credeam. Unde se putea duce, cu cine putea să se întâlnească? Era şi îngrijoare şi o urmă de gelozie, parcă. Era clar că sunt supărat şi nu mai aveam nici un chef. De nimic! Am mai dat un rând în uralele asistenţei, mi-am luat o sticlă de rom, una de cola şi un bol plin de gheaţă şi am urcat în cameră.
Am pornit televizorul degeaba. Pe unicul canal era un documentar despre viaţa lui Fidel, Am oprit televizorul şi am dat drumul la radio. Muzică locală, frumoasă, plăcută. Am rămas în chiloţi şi tricou, mi-am turnat o porţie zdravănă de rom, am pus multe cuburi de gheaţă şi am completat cu cola. Mi-am aprins un trabuc şi m-am aşezat pe fotoliul desfundat din faţa geamului. Deja era noapte. Venea o umbră de răcoare de afară. Eram aici, într-un hotel mizer. De la luxul resortului din Republica Dominicană, iată unde ajunsesem. De ce? Din cauza unei femei. Frumoasă, e drept, foarte frumoasă. Claudia! Chiar aşa! Cine ştie unde era Claudia. Şi, cine ştie cu cine era ea! Şi, cine ştie ce făcea! Cel mai tare mă deranja că în urma discuţiei din timpul zilei depindeam de ea. Ea urma să dea toţi banii poliţiştilor apoi eu îi voi returna.
Din gândurile mele m-a trezit un zgomot din dormitor. Era Salma, uitasem de ea! Am auzit-o intrând în baie şi dând drumul la duş. Brusc mi-am imaginat-o goală, sub apa fierbinte. Era foarte tânără dar frumuseţea ei nu aveam cum să nu i-o remarc. Mă gândeam la sfârcurile zgribulite sub apa călâie – probasem şi eu duşul şi ştiam că apa caldă e undeva la temperatura de afară. Mi-o imaginam săpunindu-se, apoi clătindu-se…
Din visare m-a trezit chiar ea. Stătea în uşa micuţului hol ce separa livingul de dormitor. Avea pe ea doar un prosop, minuscul, care mai mult dezvăluia decât ascundea. Era frumoasă, aşa cu părul ud. Parcă era şi mai creţ acum părul ei negru. S-a uitat spre mine şi fără un cuvânt a lăsat prosopul să cadă.
Va urma

Scris de Lucian Stanciu