Doar atât? – episodul VI

- Aţi avut noroc, suntem prieteni cu Pedro, facem afaceri cu benzină împreună și ne-a dat de ştire ce şi cum, că nu prea avea încredere în ăia doi. După cum se vede, a avut dreptate. Cu ei se răfuieşte el acasă, acum să vedem ce facem cu voi, şi-a ţinut discursul de bun venit căpitanul şalupei. La noi încă nu figuraţi ca şi urmăriţi, ceea ce e ok. O să aranjăm contra a câtorva sute de dolari să vă pună pe paşapoarte o viză de intrare, a continuat.
- Mulţumim, a sărit Claudia. Nici nu ştiţi prin ce am trecut, sau ce urma să ni se întâmple. Nu scăpam de viol nici una dintre noi două, a mai adaugat privind spre Salma.
Aceasta stătea tăcută în capătul şalupei. Vântul se juca cu buclele ei negre şi atunci am văzut cât este de frumoasă. Căpitanul o privea curios pe Claudia şi doar că nu a izbucnit în râs când a auzit ce frică îi era ei de viol. Probabil îi povestise Pedro şi lui cam ce făcuse Claudia prin resort.
Pe moment părea că suntem ok! Problema era că nu puteam rămâne foarte mult în Cuba, dar nu ştiam nici ce ne aşteaptă în Europa. Mi-a trecut brusc o idee, precum glonţul prin capul bravului soldat.
- Auziţi, dacă putem rezolva de o viză, haide să vedem dacă nu putem să o punem cu două zile mai devreme. Aşa am avea un alibi cum că eram în Cuba la momentul incidentului.
Căpitanul a zâmbit satisfăcut, de parcă asta aşteptase:
- Cred că am putea rezolva, dar asta va costa bani!
- Am bani, cu ce am la mine şi cu ce am pe card, se adună vreo 10.000 de dolari.
- Doar atât?, întrebă dezamăgit căpitanul.
Era a doua oară pe ziua în curs când dezamăgeam pe cineva cu cele 10.000 de dolari ale mele. Faţă de milionar nu aveam, de fapt până în urmă cu câteva luni eram doar un simplu om, apoi dădusem o lovitură pe care am hotărât să o sărbătoresc în Republica Dominicană cu băutură şi femei. 10.000 de dolari era o sumă mare pentru un american sau european, darămite pentru un trăitor în republicile sud americane! Dar se părea că nu era aşa!
- Păi cam cât ar trebui, am întrebat eu într-o doară.
- Cam 50.000 de persoană, deci fiind trei, atunci 150.000 de dolari.
- Numai un pic, în toată treaba asta sunt implicat eu şi Claudia. Salma nu are nevoie de acte speciale.
- Ba, Salma are nevoie de ceva mai mult de atât. Are nevoie de acte, poate nu ştii, dar Pedro i-a ţinut actele acasă ca să poată lua alocaţia pentru ea. I-ai promis că o ajuţi să ajungă în Europa, nu ai cum să dai înapoi! Şi, crede-mă, nici nu îţi doreşti să pleci fără ea din Cuba. Ameninţarea din galsul său era evidentă.
- Păi nu am atâţia bani!
- Lăsaţi-mă să vorbesc eu cu el între patru ochi, a intervenit Claudia.
Căpitanul ne-a poftit în cabina de unde ieşiseră cei doi soldaţi care jucau cărţi şi cel care pilota, acesta din urmă după ce a oprit motorul.
- Chiar doar atât ai în cont?, m-a întrebat Claudia.
- Deja nu mai suport întrebarea asta! Ce dracu, 10.000 de dolari e puţin?
- Nu, pentru un om obişnuit nu. Pentru un om care vine la un asemenea resort cam da! Oricum, eu nu cred că nu mai ai şi alţi bani!
- În fine, mai am ceva, dar într-un depozit!
- Ei, vezi! Uite cum facem! Scot eu din contul meu tot ce avem nevoie şi când ajungem acasă îmi dai banii înapoi. Cu o mică dobândă, evident!
Am căzut de acord, ce dracu să fac, că doar eu o comisesem! Începeam deja să fac calcule, Claudia nu a vrut să îmi spună ce înseamnă o mică dobândă, dar, în fine, trebuia să se termine o dată toată porcăria asta!
Am debarcat într-un port minuscul şi am plecat cu un jeep al poliţiei în orăşelul din apropiere unde era un oficiu vamal. Evident, era şi bancă. Prima oprire a fost la bancă! Eu am scos de la ghişeu restul de bani de pe card, dar Claudia a avut probleme. Banca nu avea atâţia dolari cash. Drept pentru care a trebuit să ne cazăm la un hotel mizer, unicul, până a doua zi. Am luat un apartament, unicul, cu un living, baie şi dormitor. Am propus să dorm eu cu Claudia în dormitor şi Salma în living. Atunci am avut parte de prima surpriză. Claudia a spus că nu, vor dormi ele două în dormitor şi să iau eu canapeaua din living în primire. Până la lăsarea serii am colindat tărmul mării şi am mâncat excelent într-un local jegos. Surpriza a doua urma să vină în timpul nopţii.
Va urma
Scris de Lucian Stanciu