Copil fiind… (XV)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cat m`am bucurat de micile chestii din viata…

Tanar fiind am avut multe probleme (sa le zic asa) cu parintii, ca orice copil de altfel. Ma simteam persecutat atunci cand imi luam bataie pentru ca am spart un geam pentru ca pe Costel nu`l batea ta`su daca spargea un geam (de fapt il rupea in doua, da` Costel ne spunea la toti ca nu i`a facut nimic ta`su` si sta in picioare nu pentru ca`l doare curu` ci pentru ca s`a plictisit de stat jos), cand ma incuiau in casa pentru ca`i sparsesem capu` lu` nu mai stiu care, cand dispaream din fata blocului si uitam sa mai vin acasa… Sper sa n`apara vreun psiholog acu` sa`mi spuna ca d`aia am ajuns cum am ajuns si ca ma poate ajuta ca`i dau spam fara nici o retinere.
In fine.
Dar totusi, din cand in cand, eram “silit” de parinti sa fac chestiile pentru care, facute fara voia lor, as fi fost aspru pedepsit. Si acele lucruri marunte imi umpleau inima de fericire.

Mai tine minte cineva cum era chestia cu venitul la usa? In cazul meu era astfel:
Daca te luai la bataie cu cineva nu mai conta cine a inceput. Ala care lua bataie, chiar daca el a inceput, ala venea cu ta`su` sau ma`sa la tine la usa. Si pornea un scandal monstru. In functie de cum aratau partile implicate (adica daca aveai si tu ceva vanatai) cel care castiga era pedepsit. Daca aveai cu doua vanatai si un cucui mai putin decat el, primeai vreo doua palme pe cocoasa si atat. Daca tu n`aveai nimic pentru ca te`ai ferit cand a dat el si l`ai capacit de nu s`a vazut, atunci iti luai si bataie si nici din casa nu mai ieseai ceva vreme, sa te inveti minte… Partea mai frumoasa era ca nici el nu mai iesea din casa. Pana la urma, treaba nasoala era ca oricum ieseai dintr`o bataie, tot pedepsit erai. Avantajul meu a fost ca eram mai bine vazut pentru ca nu ma duceam repede la tata sa`i spun ca m`a batut careva pentru ca el nu mergea la usa respectivul decat daca avea motive serioase (cap spart, maini rupte, chestii d`astea)

Tin minte ca intr`o zi, plictisit fiind de faptul ca sunt inchis in casa pentru ca`l batusem pe unu` si a venit ala cu ta`su` la usa mea, m`am hotarat sa ma razbun pe cei din fata blocului. Nici ei nu erau sfinti si`mi faceau in ciuda ca ei se joaca si eu stau ca prostu` la geam si nu pot iesi pentru ca mi`au luat parintii cheia. Asa ca am inceput sa arunc in ei cu cartofi. Am aruncat un cartof, am mai aruncat unul… Si tot asa pana am terminat doi saci de cartofi. As fi trecut la ceapa, da` venisera ai mei de la serviciu si n`am mai apucat. In schimb mi`am luat o bataie de n`am stiut cum ma cheama pentru ca aruncasem toti cartofii pe geam. M`au trimis afara sa caut cartofii, da` n`am gasit decat vreo 3-4 pentru ca au avut grija aia ai lu` Bujor (despre ei voi povesti mai incolo) sa`i culeaga pe toti.

A doua zi, tot in casa incuiat am ramas si, tinand minte bataia care am luat`o pentru ca am aruncat cartofii, am renuntat la a risipi mancarea. Am gasit o punga cu vreo 50 de sapunuri d`alea mici si, in vreo jumatate de ora le`am terminat (bataia pentru ele mi`am luat`o dupa vreo saptamana cand li s`a simtit lipsa). A treia zi, tot pedepsit am ramas. Ce`am facut ce n`am facut, am spart un geam de la vitrina. Nu mai tin minte exact ce s`a intamplat, dar stiu sigur ca fugeam prin casa, am alunecat si m`am proptit cu fundul fix in geam. Nu`mi era frica de faptul ca m`as fi putut taia ci doar ca am spart geamul. Daca as fi avut cheie l`as fi inlocuit repede. Asa… Iar bataie pentru ca era mai important faptul ca am spart geamul decat ca nu m`am taiat si n`am murit in casa singur ca un sobolan din cauza sangerarii…

Tin minte acel geam si bataia aferenta de parca s`ar fi intamplat ieri. O tin minte pentru ca, dupa cativa ani, o alta intamplare m`a facut sa`mi aduc aminte si de atunci, n`am mai uitat.
Cand geamul de la vitrina a fost spart stateam in Metalurgie. La parterul blocului statea o familie de tigani, Bujor, care se inmulteau ca sobolanii. In opt ani facusera vreo zece copii si, cu cei doi pe care`i aveau deja cand ne`am mutat noi acolo, se faceau 12. Plus parintii, insemnau 14 suflete intr`un apartament de doua camere. Nu prea se speteau cu munca asa incat, in fiecare zi te trezeai cu ei la usa: “Vecine, n`ai sa`mi dai imprumut o cana de ulei/zahar/orez/etc?”. Nu mai vedeai niciodata inapoi cana aia de zahar, ulei sau ce mai cereau (dupa ce s`a remarcat ca nici cana n`o mai aduceau inapoi si nu le mai dadea nimeni, veneau cu cana lor – adica tot a ta) dar nu asta era problema. Problema era ca, inainte sa bata la usa o incercau. Daca plecai la vreun vecin si lasai usa descuiata, dupa cateva zile vedeai ca poarta hainele tale sau nu`ti dadeai seama unde ti`au disparut poseta si papucii. Daca`i prindeai ca incearca usa veneau cu texte “Se juca ala micu, m`am impiedicat, am crezut ca ai spus intra etc.”. Pe langa Bujor mai erau si aia ai lui Budei, care la fel procedau, numai ca mai era implicata si violenta.

Din aceasta cauza usile din tot blocul erau incuiate si securizate. Taica`miu avea un par pe care`l punea la usa de ziceai ca`i buncar. In `89 ne`am mutat din Metalurgie in Dispecer, dar taica`miu a ramas cu aceleasi obiceiuri. Initial asigura noaptea usa cu o grinda pe care o sprijinea in peretele din fata usii. Dupa ce a schimbat usa si a pus una serioasa de stejar, a gasit si o yala pe masura. Prin `91 cred ca a schimbat usa si tot atunci a gasit si yala minune, cumparata de la rusi. Avea niste chei speciale care aratau ca alea de desfacut conserve dar erau cumva in semicerc. Imi este greu sa explic exact cum erau cheile, plus ca nu`i nici atat de important. Ideea era ca, daca se pierdeau toate cheile, te vedea Dumnezeu. Plus ca se bloca din casa si nu mai putea fi descuiata de pe partea cealalta.

Intr`o zi am plecat toti de acasa si, in graba, cineva a uitat sa deblocheze usa. Nici pana in ziua de azi nu se stie cine a fost acel cineva, dar cert e ca ii multumesc din suflet pentru ce a urmat.
La intoarcere ne`am trezit cu usa blocata. Solutia a fost simpla:
Urcat la vecinul de deasupra, legat Sebi c`o franghie si coborat in balconul de la sufragerie a carui usa era deschisa si descuiat usa pe dinauntru.
Numai ca, dupa ce am coborat in balcon, au aparut complicatiile. Complicatiile se datorau acelei perioade de timp cunoscuta sub numele “mileul de pe televizor” sau “husa peste televizor”. Nu cu mult timp in urma, taica`miu cumparase un televizor nou, Alfa (d`ala rusesc), color. Noi ca si copii aveam acces la el doar cand era si taica`miu acasa, normal. In rest, usa de la sufragerie se incuia cu cheia si servus.

Am explicat problema utilizand tehnologia “strigat de la balcon catre vecinul de deasupra “Baaaa! Zi`i lu` tata ca`i incuiata usa de la sufragerie si n`am cheie” iar el le transmitea parintilor “N`are cheia de la sufragerie! O aveti la voi?” si astepta raspunsul “N`avem la noi cheia!”, evident de altfel”. Din fericire pentru mine, cheia de la sufragerie era pe hol, dincolo de usa care trebuia descuiata, usa care avea un geam de sticla mata de sus pana jos.
“Ce fac?” intreb cu speranta ca raspunsul va fi cel pe care`l asteptam.
“Sparge geamul la usa de la sufragerie!”, mi`a transmis vecinul dupa ce a discutat cateva minute cu parintii.
Inima mi`a crescut ca painea calda.
“Dar cu ce sa sparg geamul? Sa arunc cu un papuc? Nu, risc sa`l stric. Sa arunc cu un rulment din trusa de scule de la Dacie care era pe balcon? Nu, risc sa nu se sparga calumea. Gata! Am gasit!”

Taica`miu avea pe balcon un teasc (pentru cei care nu stiu, teascul e un instrument pentru zdrobit strugurii). Dupa ce s`a saturat sa schimbe anual cilindrul de lemn care putrezea, gasise o solutie. Cilindrul exterior l`a facut dintr`o bucata de conducta de plastic de vreun centimetru grosime. Il gaurise din loc in loc pentru a se scurge mustul si astfel rezolvase problema lemnului care putrezea. Am intrebat iar vecinul:
“Sparg geamul cu asta?”
“Da, sparge`l cu ala!”, a venit raspunsul dupa ce a intrebat iar parintii care ma asteptau dupa usa de la intrare.
Un minut am stat cu bucata aia de conducta in maini. Ma uitam la usa de sticla care`mi statea in fata si nu`mi venea sa cred ca pot avea atata noroc.

Am ridicat incet deasupra capului cilindrul de plastic. Am calculat locul in care va lovi si, cu toata puterea si cu un zambet pe toata fata, l`am aruncat. Pentru mine, toata faza s`a derulat cu incetinitorul. Pot povesti procesul trei ore cu detalii pe care nici cea mai avansata camera video nu le`ar fi prins. Sunt convins ca am vazut absolut toate cioburile cum se imprastie.
Cilindrul a strabatut tot holul ducand cu el cioburi in toata casa. Vreo trei zile cred ca am tot gasit cioburi prin casa, in conditiile in care cea mai mare bucata de sticla avea maxim trei centimetri…
Nici scandalul de dupa nu l`am auzit. Pentru ca a fost panarama si morala de genul “Puteai sa dai mai incet sa nu umpli toata casa cu cioburi” sau “Asta n`o puteai folosi la spart geamul? Nu trebuia sa`l pulverizezi ci doar sa`l crapi!”
Dar nimic nu`mi mai putea alunga zambetul de pe fata. Era sublim.
N`a durat mult fericirea pentru ca mi`au cerut carnetul de note s`au vazut ce nota luasem la Istorie, asa ca mi`au sters repede zambetul cu niste perechi de palme…

Un alt moment minunat a fost cel cand s`a hotarat taica`miu ca trebuiesc facute niste modificari prin casa.
“Daca spargem debaralele facem bucataria mult mai mare!”
Avea dreptate omul numai ca ideea era cam veche, tinand cont ca toti din bloc facusera asta cu cel putin 2 ani inainte.
“Trebuie sa chem niste oameni, sa`i angajez sa sparga”, a zis dup`aia.
Atunci mi`a venit mie ideea.
“De ce sa angajezi? Lasa`ma pe mine ca sparg de naiba`l ia”
Mi`a pus ciocanul in mana si m`a lasat sa sparg. N`am spart singur pentru ca nu`mi puteam priva prietenii de un asemenea eveniment placut.
Asa ca am chemat tot blocul.

In cateva ore sparsesem jumatate din peretele care trebuia daramat. Am facut o pauza, am baut niste suc, am mai scos molozul si ne`am apucat iar.
Cu vreo ora inainte de a veni ai mei de la munca mi`au plecat ajutoarele si am ramas singur. Abia mai stateam in picioare dar spargeam in continuare.
Norocul a fost ca a venit taica`miu mai devreme de la serviciu pentru ca eu mai aveam un pic si ajungeam cu bucataria in sufragerie. Ca n`am mai stat sa ma gandesc ce perete trebuie spart si ce nu.
Aveam barosul in mana si cu el imi faceam treaba.
Dupa scandal (ca a fost scandal ca`l costa acum si sa repare peretele pe care era sa`l daram eu din greseala) ma gandeam doar ca, daca nu venea pana seara de la serviciu, oare ce faceam?

Ajungeam cu spartul peretilor pe casa scarii sau la vecinul?

Alte episoade, amintiri si seriale comice gasiti in sectiunea Seriale