Doar atât? – episodul V

Era dimineaţă demult când am reușit să mă trezesc. Eram legat de mâni şi de picioare, spatele mă durea îngrozitor de la puntea de lemn pe care zăcusem, capul simţeam că îmi explodează. Nu ştiu ce băgaseră ăia în rom, dar mahmureala – pe care o cunoşteam, cum altfel?, foarte bine – era o stare plăcută în comparaţie la cum mă simţeam eu.
Am privit în jur. Pescarii, binefăcătorii noştri, erau ocupaţi unul cu navigatul şi celălalt cu admiratul Claudiei şi Salmei. Amândouă erau legate, spate în spate, cu o frânghie grosolană. Bărbosul se uita cum frânghia strânsă pe bustul celor două femei le scoate în evidenţă sânii. La ce se citea pe faţa lui era clar că nu va mai trece mult până va sări pe ele. Cum aveam prinse mâinile la spate, mi-am pipăit buzunarul din spate de la pantaloni. Portofelul meu nu mai era.
Claudia şi Salma erau cu profilul spre mine şi nu observaseră niciuna că m-am trezit. Eram bine legat, oamenii îşi făcuseră treaba bine. În ciuda durerii din cap şi corp care îmi spunea că mai trebuie să dorm căutam soluţii. Marea era extrem de liniştită. Nu se auzea decât clipocitul apei şi soarele dogorea deja, în ciuda orei matinale. Am simţit brusc că mi-e sete. Am strigat spre acela care se zgâia la fete:
- Daţi-mi dracului să beau ceva apă, dar de data asta fără droguri în ea!
- Ia uită cine s-a trezit! Bună dimineaţa! Ce face domnul, cum se simte?
- Să vezi cum te vei simţi tu numai să scap de legăturile astea!
Am regretat imediat ce am spus, imediat după ce mi-am luat un picior zdravăn în coaste.
- Uită cum stă treaba, a grăit bărbosul. Ţi-am luat toţi banii şi actele. Ajungem în Cuba, pleci cu unul dintre noi la un bancomat sau bancă, scoţi ce mai ai şi scapi şi tu şi frumoasele astea două. În caz contrar, o să ai plăcerea să vezi cum le violăm, asta înainte de a îţi tăia gâtul! Pardon, o să le urmăreşti violul cu un singur ochi, că pe celălalt ţi-l vom scoate înainte!
- Păi, băi idioţilor, pe noi ne-aţi scos din ţară tocmai că nu putem umbla de capul nostru! Cum dracu credeţi că voi putea umbla pe la bănci sau bancomate! Probabil toată poliţia din Cuba mă are dat în urmărire deja!
- Păi, băi idiotule, de ce crezi că Pedro te-a trimis cu muierile astea în Cuba! Că aici vin toţi cei care fug de la noi din ţară! Poliţiile astea două nu colaborează! În Cuba eşti liber, o să ai probleme când ajungi în ţara de căcat din Europa!
- Păi dacă sunt urmărit, cretini dracului, cum fac o tranzacţie în conturi cum află poliţia!
- Asta e treaba ta, te descurci. Nouă ne dai banii şi gata!
- Păi băi, boilor, de unde ştiţi că mai am bani sau câţi bani am în cont! Dacă mergem la bancă şi cardul e gol ce faceţi, mă omorâţi?
- Auzi, ne laşi! Nu vii tu la agăţat la club de cinci stele cu doar patru cinci mii de dolari la tine! Mai ai tu bani!
- Păi şi câţi vreţi?
- Tot ce ai în cont! Te însoţesc, mergem la o bancă unde am eu o mânăreală cu un funcţionar, scoţi tot şi eşti liber şi tu şi bunăciunile astea două. De asta tânără mi-e mai poftă, că ailaltă am înţeles de la Pedro că şi-a pus-o cu tot clubul vostru de bengoşi! Târâtura!
Claudia se uita oarecum ruşinată la mine, Salma tremura, dar pe mine alte gânduri mă băteau acum! Eu aveam un card de credit, garantat cu un depozit. Ştiindu-mă de ce sunt în stare, am limitat suma maximă pe card la 10.000 de dolari. Acum, problema se punea în felul următor: dacă banca la care vroiau aştia să merg avea relaţii directe cu banca mea, putea afla şi suma din depozit. Ceea ce ar fi fost o tragedie, pentru mine. Dacă nu, asta e, decât să mor, mai bine le dau cât mai am în contul de card, vreo 5-6 mii de dolari! Drept pentru care le-am spus:
- Să nu vă faceţi speranţe prea mari, că nu cred să mai am în cont decât vreo câteva mii de dolari!
- Mii, câte mii, mă întreabă cel de la cârmă.
- Vreo cinci!
- Doar atât?, s-au mirat într-un glas cei doi, dar şi Salma şi Claudia.
Asta era culmea! Cât dracu credeau că am în cont? Cât trebuia să ai în cont ca să nu se exclame „doar atât?” Şi, de ce se miră şi Salma şi Claudia aşa?
Când îmi treceau astea prin minte am auzit un sunet puternic de sirenă! Am privit peste bord şi am văzut o şalupă de poliţie apropiindu-se! Cei doi au intrat în panică!
- Haide, dezleagă-i, a zis cel de la cârmă către bărbos! Te-a mâncat să pescuim azi noapte, altfel îi puteam băga în cală! Ad-o pe aia blondă lângă mine şi du bruneta lângă ăla! Dacă faceţi ceva aiurea, îţi moare curva! Ai priceput!
A luat-o pe Claudia de după cap, i-a smuls tricoul de pe ea lăsând-o în sânii goi! Prefă-te că faci plajă! Dă-i o undiţă, a spus arătând către mine, şi tu fă-te că pescuieşti!
Şalupa poliţiei cubaneze s-a apropiat până ce cele două ambarcaţiuni au ajuns bord în bord. Un gradat, cel puţin aşa părea după trese, a sărit în barcă!
- Vă aflaţi în apele teritoriale cubaneze! Actele dumneavoastră!, a spus răstit!
Acum să-i văd pe cei doi, care aveau portofelul şi actele mele la ei!
- Comandante, ne-am rătăcit! Aştia doi, arătând spre mine şi spre Claudia ne-au închiriat cu barcă cu tot ca să ieşim în larg, el să pescuiască, ea să se bronzeze. Asta mica e nepoată-mea, am luat-o şi pe ea în larg! Noi nu avem actele la noi, că ieşisem de dimineaţa, nu vroiam să stăm decât 5 ore cât ne-au plătit şi ne-a dus curentul!
- Băi, ce vrăjeală ai în tine! Hai să îţi explic ceva! Domnul şi femeile vin cu noi! Vor răspunde pentru încercare de trecere ilegală a fromtierei Cubei! Şi voi, să fiţi fericiţi că nu vă bag în puşcarie! Spălaţi putina!
- O clipă, am intervenit eu. Am actele şi bani sub bord, să mi le iau, vă rog!
M-am îndreptat spre bord şi cu un zâmbet imens de satisfacţie i-am spus celui de la timonă! – - Eşti atât de drăguţ să cauţi sub bord portofelul meu! Fâsticit a băgat mîna în buzunarul de la spate al pantalonilor şi mi l-a întins:
- Poftiţi, vă rog, vă căzuse pe jos şi vroiam să vi-l dau!
Victorios, am păşit la bordul şalupei de poliţie! Fetele erau deja acolo! Măcar mă confruntam cu o trecere frauduloasă de frontieră, nu cu doi nebuni în stare să îmi ia toţi banii! Simţeam o umbră de speranţă, după o zi şi o noapte cumplite… Totuşi, un gând nu îmi dădea pace. Bun, ne luaseră pe noi doi, de ce o luaseră şi pe Salma?

Va urma
Scris de Lucian Stanciu