Sunt un nostalgic?

Scris de VisUrat

Visurât mă enervează cumplit cu rubrica lui “Eşti prea bătrân dacă…”! Da, de fiecare dată ce postează el acolo mă face să îmi amintesc de alte vremuri! Recent am “şi dat în mintea lui” de am scris un post despre pungile de plastic şi importanţa lor în vremurile trecute. Mai ieri, o prietenă de aici din Austria mi-a arătat ceva pe net, ceva care a devenit post la mine pe blog. Mă enervează cumplit şi faptul că un prieten de la Geoagiu tocmai intră pe mess şi îmi spune “am citit postul tau de pe blog ‘Nostalgie’, e tare…si e trist fiind atat de adevarat!” Stau şi mă întreb: oare sunt nostalgic dacă îmi lipsesc acele vremuri, dacă încă mai ascult “Atât de fragedă” sau “De va veni la tine vântul”, dacă mi-e dor de chefurile unde mergeam la lipeală şi pe toată criza aceea – aia era criză, nu asta! – toţi invitaţii, chiar şi lipelile aveau de mânacat şi de băut, de vremurile în care spălam etichete de pe sticlele de apă minerală ca să le putem vinde, de vremea când sticla goală de şampanie era 3 lei, de vremea câdn Kent-ul făcut rost în septembrie era pus la păstrare până la Revelion, de vremea când Denim era mai cunoscut ca Armani, Boss sau Hillfiger, de vremea când nu erau mobile, când îţi dădeai întâlniri cu o zi înainte şi nu aveai nevoie de telefon de confirmare că va veni! Sunt nostalgic sau lumea de azi e ceva mai diferită? În rău!

De la Stanciu din Tirol (13) Comentarii

Pe aceeaşi temă

13 Comments »

Cred ca noi astialalti sintem mai de moda veche.Nu e rau deloc sta in natura firii cred.Si cei mai invirsta ca noi isi aduc aminte de ceea ce a fost.Si mie mi-e dor de tot ce a fost Romania inainte sa plec,acu nu ma mai regasesc in nimic.
Da, si pe mine ma enerveaza Vis cu rubrica aia a lui…
Hmmmm si eu sunt nostalgic cand ma gandesc la vremurile alea… Si eu abia le-am prins ca-s mult mai tanar ca voi.
Lumea este într-o continuă schimbare. Schimbare în rău din păcate. Cu toţi erau mai puri, mai sinceri, mai buni atunci…
About Denim, Nu toata lumea avea. Tata fiind “in cadrul armetii” eram mai instarit ca sa zic asa fata de altii din cartier si cand mai mergeam cu frate-miu pe la chefuri sau in alt cartier dupa fete parca dadeam bine parfumati cu Denim
Adevarul ca e frumos sa-ti amintesti de vremurile care au trecut si sa fii putin nostalgic.
Evident ne ducem in jos chiar daca aparent evoluam in ” bine ” scrisoarea care am citit-o la tine pe blog seamana izbitor de bine cu una asemanatoare care se intitula ” Generatia X ” Titlurile se mai schimba putin si continutul dar adevarul se gaseste in aceleasi randuri si este intradevar dureros.
Totul se accelereaza si este cantitate in detrimentul calitatii. Toate se fac mai iute datorita regelui pc si ai impresia ca poti inghesui mai multe intr-o singura zi dar iti refuzi dreptul sa mai traiesti

sau
frecventa proprie a pamantului a crescut si la 24 ore corespund numai 16

Eu ma declar the most Nostalgic )

Erau alte vremuri si niciodata lumea nu va mai fi cum o stiam.

Pensionarii nostri sunt mai batrani si mai nostalgici decat noi. Dupa vremuri si dupa cum erau ei odata.

Iar Visurat se straduieste sa-si ia in serios rolul de viitor tata, vrea sa se simta batran si intelept
sunt fericit ca traiesc in prezent dar mi-asi fi dorit sa cunosc vremurile apuse 8->
’77
Cel mai mult imi lipseste bunul simt existent altadata… Era niste limite peste care nu se trecea. Oare fetele din ziua de azi mai gasesc flori ascunse in banca? Sau biletele in penar? Dar oare cum le primeam noi fara sa facem striptease pe catedra sau fara sa ne aratam tzatzele cu orice prilej?
Cand eram mica locuiam langa Casa Casatoriilor (acolo se oficiau si casatoriile si “protocolul” de dupa). Si stand intr-un bloc amplasat mai central, normal ca erau si cateva babe in acel bloc. Partea buna era ca aveau o gramada de nepoti, prietenii mei, si ca aveau in spatele blocuri straturi cu flori. Iubeam sezonul de nunti. Marea noastra distractie era sa jumulim straturile si sa ducem florile mireselor, strecurandu-ne printre invitati. Iar ca rasplata primeam prajituri cat ne tineau burtile si ne umpleam si buzunarele.
Sunt unele dintre cele mai scumpe amintiri alea mele si nu le-as da pe o mie de counter strike-uri sau mai stiu eu ce messenger-uri.
O copilarie superba am avut si mi-e ciuda pe timpurile astea pentru ca stiu ca al meu copil nu va cunoaste astfel de minunatii.
nimic nu va mai fi cum a fost
niciodata nu vei mai putea avea un concediu din care sa nu te grabesti sa te intorci si in care sa poti admira tot ce iti ofera geografia tarii, fara sa ai grija la cum vor merge lucrurile cand te reintorci
Cu siguranta nimic nu va mai fi cum a fost. As plati 100 de ron ptr o bucata de placinta din aceea facuta in tava mare de 1m pe 1m, in placintariile unde se servea bere doar la halba. Branzoaicele acelea patrate. Salivez pe tastatura deja.
E!