Copil fiind… (XII)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cand am inceput sa muncesc…

Am povestit in episodul trecut despre o vara in care am muncit patriotic pe santierele patriei si cum mi`am dat seama ca munca fizica nu`i de mine… Din nefericire, tinand cont ca de bani aveam nevoie in continuare si cum la noi nu`i ca la altii, santierul isi terminase lucrarea si nu mai era nevoie de ajutor de bagator in seama pe langa inspector, a trebuit in scurt timp sa`mi gasesc altceva de lucru.
Dar cine naiba angaja un pustan de 17 ani fara nici o specializare? Specializare aveam eu cumva, aveam experienta de sapator de santuri, nu? Dar am avut totusi noroc.

Intr`o zi m`am trezit cu taica`miu ca ma intreaba daca nu vreau altceva de lucru. Cum sa refuz? Toamna mai avea pana sa inceapa, iar banii castigati se cam terminasera. Venisera niste prieteni d`ai lui, geodezi, de la Bucuresti sa masoare uzina. Trebuiau sa fie 10 oameni, dar unul se imbolnavise asa ca mai aveau nevoie de un om. Ma plateau cu 24 de mii pe zi, sa tin mira (o teava de aluminiu cu un sistem de prisme la capat). Tinand cont ca pe santier eram platit cu 6 mii pe zi si`mi scuipam plamanii, 24 de mii pe zi mi se parea o avere.

Treaba era simpla. Tineam minunea aia unde spuneau ei pana terminau de masurat, dupa care o mutam in alta parte. Devenisem omul paianjen. Ma urcam pe toate tevile, stateam la toate colturile cladirilor, pe cladiri, sub cladiri, pe langa cazane, dupa cazane… Eram plin de praf si de panze de paianjen, dar era mult mai simplu decat sa dau la tarnacop. Pe langa acestea, mai aveam si bicicleta. Asa ca eu eram detasat la cumparat mancare si bautura. Strangeam banii de la echipa mea (plus taxa de drum), apoi strangeam si de la echipa cealalta (plus taxa de drum) si plecam. Drumurile astea ma scuteau de vreo 2-3 ore de munca si`mi aduceau si profit.
Din nefericire a inceput scoala si a trebuit sa renunt. Mi`a fost un pic ciuda, da` am trecut peste.

In schimb, urmatoarea vacanta de vara, m`am angajat iar. N`am gasit nimic platit bine si cu munca lejera, asa ca a trebuit sa ma bag la sectia de turnatorie de la fosta IPA (Intreprinderea de Piese Auto). Acolo am vazut ce inseamna iadul. Cei care nu stiu, pot face o vizita intr`o turnatorie si vor vedea. 30 de grade afara, cel putin 50 inauntru. Nu trebuia sa stau exact langa cazanele in care se topea otelul, dar la 20 de metri distanta (unde prestam eu) se simtea caldura… Transpirai in cateva secunde si nu te puteai dezbraca pentru ca riscai sa te accidentezi. Trebuia sa fii imbracat destul de gros pentru ca, daca sareau stropi de otel topit pe tine si nu aveai cel putin doua randuri de imbracaminte te ardea sigur.
Asa ca aveam un rand de haine pe dedesubt si o salopeta deasupra. Imi adusese taica`miu si salopeta si manusi si bocanci, astfel incat eram cel mai bine echipat din sectie. Restul erau imbracati cu haine ponosite si murdare, fiecare ce avea p`acasa mai nasol.

Lucrand acolo am vazut cea mai proasta, tampita si de cacat gluma, facuta de un cretin.
Treaba mea era sa iau cu o cange de pe o banda rulanta formele in care se turnase otelul, apoi trebuia sa sparg nisipul intarit cu un baros, dupa care, cu aceeasi cange, sa pun piesa pe alta banda rulanta. Se lucra aproape nonstop, ca nu se oprea banda rulanta pentru tine, asa ca trebuia sa fii mereu pe faza, sa nu plece forma mai departe. Barosul avea vreo 10Kg si era format dintr`o teava metalica sudata de o bucata de otel care semana a cap de ciocan. Pe langa ca era destul de greu, trebuia si precizie la el. Nu trebuia sa lovesti prea incet pentru ca nu se spargea nisipul si nici prea tare pentru ca riscai sa lovesti piesa si sa o deformezi.
Si asta faceai 9 ore pe zi. Se platea bine, nu zic, da`ti iesea pe ochi.

Aveam vreo doua saptamani de cand lucram acolo cand, intr`o zi, vine un dobitoc la mine.
“Bai, da`mi si mie un pic manusile, ca a plecat Costica si tre` sa torn eu otelul.”
Scot manusile si i le dau. Le ia cretinul si pleaca. L`am vazut ca turna otelul, mi`am zis c`am facut o fapta buna si m`am asezat sa fumez o tigara pana termina el, pentru ca terminasem o runda de piese.
La un moment dat vine imbecilul si`mi ia ciocanul. Nu puteam decat sa ma bucur, aveam parte de inca o pauza.
Dupa vreo jumatate de ora, se intoarce cu inca vreo 4 si, zambind, imi da ciocanul inapoi.
“Hai la treaba ca s`au racit formele.”
Ia ciocanul de coada, pun mana pe cange, trag o forma de pe banda rulanta, pun cangea jos si apuc ciocanul sa sparg nisipul.
Tinand cont ca un baros de 10Kg nu`l prinzi cu doua degete de coada, l`am prins asa cum stiam: am pus o mana pe capatul cozii si una langa maciulia ciocanului. Fara manusi, bineinteles, ca manusile erau imprumutate.
In acel moment mi`au sarit lacrimile din ochi si am inceput sa urlu.

Cretinii s`au gandit sa`mi faca o gluma, chipurile sa ma boteze… Asa ca au mers si au sudat din nou capatul ciocanului. Au asteptat pana cand metalul nu mai era inrosit si mi l`au adus. Mi s`a lipit mana de ciocan si mi`a ramas si un pic de piele acolo, cand am smuls`o. Lacrimile curgeau din ambele parti: de la mine de durere, de la ei de ras.
“Vezi ce se intampla daca nu esti atent pe ce pui mana?”, mi`a spus dobitocul razand cu gura pana la urechi.
Am fugit afara si am bagat mana sub ciusmea. Tremuram de durere si nu stiam ce sa fac.
Am plecat la cabinetul medical, mi`a pus aia Bioxiteracor, m`a pansat si m`a trimis acasa. Pana acasa imi venea sa urlu de durere… Imi curgeau lacrimile si nu ma gandeam decat la dobitocul ala.
Norocul meu a fost ca acasa era bunica`mea care imediat a pregatit niste leacuri babesti (oua crude, miere si nu mai stiu ce buruieni), asa ca in vreo 20 de minute durerea s`a atenuat semnificativ.

Vreo doua saptamani am fost pansat. La serviciu nu m`am mai dus, mi`am bagat picioarele, dar pe imbecilul ala nu l`am uitat.
Asa ca, dupa ce mi s`a vindecat mana, am plecat cu niste prieteni si l`am asteptat la poarta intreprinderii. Razbunarea a fost scurta si pe intelesul lui. Nu avea rost sa gandesc cine stie ce minune pentru ca la cat de cretin era nu ar fi avut efect.
Asa ca, in momentul in care l`am vazut, am pus mana pe o teava si i`am lipit`o de buze. Dupa ce a cazut si a inceput sa scuipe dinti i`am spus aproape acelasi lucru pe care mi l`a spus el:
“Vezi ce se intampla daca nu esti atent pe ce pui gura? Sa tii minte data viitoare cand mai ai chef de glume!”
Si, din acel moment mi`am zis ca nu mai calc in viata mea pe un santier.

N`a fost sa fie si, peste cativa ani am ajuns, tot pentru o perioada scurta (vreo doua saptamani), pe santierul naval din Mangalia.
Acolo am avut norocul sa dau peste oameni de treaba care nu faceau glume proaste si care`si vedeau de treaba lor. In principiu nici nu prea aveai ce glume sa faci pentru ca aveai la dispozitie numai aparate de sudura, autogen si tabla de 10-100 milimetri.
Orice gluma se putea termina rau folosind materialele astea, asa ca nimeni nu se risca.
Stiu ca povesteau unii mai batrani ca s`au facut ceva glume in trecut, dar s`au oprit in momentul in care a murit un om. Tipul care a murit era lacatus-mecanic si, intr`o pauza de masa, s`a intins sa se culce intr`o bloc-sectie neterminata. Fiind extrem de obosit (fusese la un chef c`o seara in urma) a adormit ca lemnul. Niste colegi d`ai lui s`au gandit sa`i faca o gluma si au sudat o bucata de tabla de 10mm acoperindu`i iesirea. Dupa ce s`a terminat pauza au uitat de el, seful stia ca`i plecat sa sudeze nu mai stiu ce in alta parte, asa ca nimeni nu si`a mai batut capul. A doua zi a inceput o greva care a tinut vreo trei zile, si dup`aia l`au gasit sudat in bloc-sectia respectiva.

Si cu asta am terminat povestile despre momentele in care am trecut prin santiere, si acum pot spune cu mana pe inima ca nu voi mai calca sau lucra pe un santier decat daca trebuie sa`mi construiesc eu casa.
Stiu ca n`a fost prea nostima aceasta povestire dar nici nu se dorea. Urmatoarele din acest serial vor fi mai frumoase, pentru ca voi reveni la perioada copilariei, mai exact cea dinainte de lovitura de stat revolutie.

Alte episoade, amintiri si seriale comice gasiti in sectiunea Seriale