Copil fiind… (XI)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cand am inceput sa muncesc…

Primul loc de munca la care am prestat a fost pe un santier de la Conest, prin `95-`96. Lucram, impreuna cu un coleg de clasa, Marian Farcasel, ca muncitori necalificati pe santierele patriei pentru binele poporului, sa facem si noi niste bani in vacanta de vara. Posturile le`am prins cu pile (cel putin asa am crezut noi), pentru ca, dupa spusele lu` taica`miu, era mare concurenta la sapat santuri si carat cu carca… In fine, nu asta conteaza. Ideea a fost ca eu sa invat ce inseamna munca fizica si cat de bine e sa ai scoala. Am invatat ca munca fizica nu`i de mine (asta oricum stiam) si am facut si ceva bani in acea vacanta. Dar, pe langa acestea, am vazut si ce inseamna omul prost si inchis la minte.

Am inceput lucrul imediat dupa terminarea scolii. Impreuna cu colegu` ne`am prezentat la lucru dupa cateva zile de cand spusesem pa clasei a X-a. Am crezut ca ne vor da echipament, ni se vor face instructaje si alte alea… De unde frate… Asta`i lopata, asta`i galeata, asta`i tarnacopul, asta`i picamerul. Si acum la treaba. Haine va aduceti d`acasa, ceva ce nu mai purtati, papuci la fel. Casca nu va trebuie daca nu va dati cu lopata in cap. Daca totusi va dati cu lopata in cap, inseamna ca sunteti prosti si va accidentati si daca aveti casca.
Pila care ne`o pusese taica`miu a fost de fapt repartizarea pe un santier care`l avea Conest`ul in curtea uzinei la care era taica`miu ceva sef. M`a repartizat acolo sa fie cu ochii pe mine, nu de altceva.

“Voi sunteti in echipa lu` Nea` Ion!”, ne`a spus inginerul in prima zi de munca, dupa care a plecat.
No pula. Care`i nea Ion? Apuca`te de intrebat p`unu, p`altul… Era aproape 6 dimineata, cine naiba avea chef sa`ti explice unde`l gasesti pe nea Ion?
Am dat pana la urma de un gigel care ne`a dat indicatii.
“Nea Ion e deja la treaba. Vezi ca`l gasiti in capatul uzinei, chiar langa gardul care desparte uzina de Conest…”
Tinand cont ca taica`miu lucra acolo si ma dusese de nenumarate ori p`acolo, stiam uzina ca pe buzunarele mele. L`am luat pe colegul si am pornit in cautarea lui Nea Ion.
Am ajuns la capatul uzinei (taica`miu de fapt ma repartizase acolo, sa nu ma vada colegii lui ca dau la sapa pe santier) si l`am gasit pe Nea Ion. Era un om la vreo 50 de ani care arata ca la 80. Statea in fund pe`o bordura si tragea cu sarg dintr`un Carpati. Basca de tractorist si gesturile elegante de cioban ne`au spus din start ca nu prea vom putea discuta despre Minulescu, Cioran sau Noica cu el.
Ne`am prezentat si i`am spus c`am fost repartizati la el.
“Mda, mie`mi trimit astia toti nepriceputii… Unde va sunt lopetile?”
“Pai… Sa vedeti… Nu stiam ca trebuie sa le luam de undeva si sa venim cu ele… Da` mergem sa le aducem”, ii raspund.
“Pai cum, dupa ce ca deja ati intarziat, acu` mai si plecati sa aduceti lopeti. Si o sa va intoarceti la 12 cand e pauza de masa, nu? Lasa, luati lopetile alea!”, ne`o tranteste nea Ion nervos.
M`am uitat la ceas. 6 si 3 minute. Intarziaseram 3 minute si deja era scandal…
M`am uitat la colegu` Farcasel si ne`am zis c`am belit`o. Ne pune asta la munca de ne sar ochii din cap… Ala saracu` deja ma injura si se caca in pilele lu` tata, ca el nu venise sa`si rupa oasele pe santier. In principiu si eu gandeam la fel… Am zis ca lucram si noi asa, de forma, nu ne spetim…

Am pus mana pe lopetile disponibile si, resemnati, ne`am prezentat la Nea Ion. S`a uitat asta la noi, ne`a masurat, a mai tras din tigara…
“S`acu ce stati?”, se rasteste la noi. “La munca!”
“La munca… Da` unde si ce anume tre` sa facem?”, intreb si eu cu jumatate de gura.
“Pai vedeti si voi ce`i de facut, tre` sa vi le spun eu pe toate?”, continua mesterul in timp se stingea tigara.
Ne`am uitat si noi in jur, ne`am uitat unu` la celalalt… Ce naiba era sa facem cu lopetile alea ca nu se vedea nimic. Eram in spatele unei baraci, inconjurati de tevi de apa si rezervoare de pacura. Ce dracu` puteam face noi cu lopetile?
Pana sa ne dumirim, apare Vasile, alt membru al echipei lui Nea Ion. Vasile era un tip la vreo 30 de ani, un pic mai citit si mai de treaba, chiar nea Ion spunea despre el ca fusese primar intr`o comuna de pe langa Iasi.
“Stati bai jos, nu va uitati la el… Nu`i de treaba pana nu vine cefaronul cu beton… Hai mai nea Ioane, ii sperii chiar din prima zi?”, ne spune Vasile zambind.

Ne`am asezat timizi langa nea Ion si am inceput sa asteptam cefaronul fara sa scoatem o vorba. Pe la 9 apare si Gica, ultimul membru al echipei. Gica era un tigan foarte de treaba, la vreo 45 de ani, care nu venea niciodata la 6 cand incepea programul. Din fericire pentru el, pentru ca era un om de nota zece, il scoteam de fiecare data cand venea inginerul in inspectie. Ba e la baie, ba e la baraci sa aduca un tarnacop, ba a plecat pana in capatul celalalt de uzina sa vada de niste manusi… Chestii d`astea.
Tot timpul venea mahmur si c`o sticluta de votca la el. Cand venea tremura ca varga, dupa doua guri avea maini de neurochirurg.
In acea zi apare pe la 9, saluta, scoate o tigara si se aseaza, fara sa spuna nici un cuvant, langa noi.
“`zda ma`sii de viata…”, spune dupa vreo 10 minute de tacere si trage o dusca din sticla de votca.

La 12 fara doua minute a inceput vanzoleala. Toti se pregateau de pauza de pranz. Nu miscase nimeni 6 ore, d`aia cred ca erau toti atat de obositi. Am scos si noi pachetelul si am mancat, dupa care, urmand exemplul celorlalti, ne`am intins pe o conducta de apa si ne`am culcat de pranz, ca obosiseram de atata stat in fund si tinut lopata…
La ora unu ne`a trezit nea Ion.
“Trezirea! Pauza s`a terminat!”
Ne`am trezit, am luat iar lopetile in mana si, ca si pana sa inceapa pauza, ne`am asezat in rand pe bordura, in asteptarea cefaronului mult visat.
Si asa au trecut vreo doua saptamani. De la 6 dimineata la 12 stateam in cur pe bordura cu lopata in mana, de la 12 la 13 mancam si dormeam iar de la 13 la 16 stateam iar in cur pe bordura. Si cefaronul nu mai venea…

Intr`o zi vine inginerul.
“Bai, ia spargeti voi un sant in betonul asta, ca tre` schimbata o teava la rezervorul de pacura.”, spune si pleaca.
Cine naiba era sa sparga decat noi astia tineri… Am dat cu tarnacopul de ne`a iesit pe nas. Trei zile am spart la santuletul ala pentru schimbatul tevii. Nea Ion, Vasile si Nea Gica tot in cur pe bordura. Noi bagam ca Sisif.
Dupa ce terminam, vine iar inginerul.
“Ati terminat in sfarsit… Parca l`ati spart cu penseta, atat a durat! Ma intorc cu instalatorul sa schimbe teava!”, spune si pleaca.
S`a intors dupa vreo trei ore cu instalatorul. El cu mainile in buzunar, instalatorul cu vreo patru tevi pe umar si geanta de scule.
“Uite! Aici trebuie schimbata teava!”, ii spune inginerul instalatorului.
Pune omu` tevile jos, scoate basca si se sterge cu ea de transpiratie pe frunte, se scarpina in cap si spune:
“Pai nu trebuia la rezervorul 2 schimbata teava?”
“Ba da”, raspunde inginerul.
“Pai asta`i rezervorul 5″, raspunde instalatorul.
Se uita inginerul la numarul rezervorului si spune:
“`tu`i gura ma`sii… Hai la rezervorul 2!”
Eu cu Farcasel ne`am uitat unul la celalalt si apoi l`am intrebat pe inginer:
“Pai si noi ce facem cu santul asta?”
“Asteptati sa vina cefaronul si`l umpleti cu beton!”, raspunde inginerul in timp ce pleca.
Buna treaba, deci lucram la Cooperativa “Munca in zadar”… Iar cateva zile de stat degeaba.

Intr`un final apare cefaronul.
“Cat beton va trebuie?”
“Pai sa umplem santul asta si sa terminam de facut drumul asta”, raspunde Nea Ion.
“Eu de drum nu stiu nimic… Da` va dau pentru sant.”, raspunde cefaronistul si caca un maldar de beton langa gardul rezervorului dupa care pleaca.
“La treaba!”, urla nea Ion. “Betonu` asta nu sta moale pana vreti voi!”
Si ne`am apucat de treaba.
Problema nu era ca trebuia umplut santul, problema nu era ca santul era departe de maldarul de beton, problema era ca santul era dincolo de gardul de beton al rezervorului de pacura. Pentru ca betonul sa ajunga acolo trebuia sa urci cu galeata de beton pe scara de 5 metri si sa i`o dai celui de pe partea cealalta. Galetile aveau deja un strat de doi centimetri de beton intarit pe ele, astfel incat, o galeata plina cantarea cam 30 de kilograme.
Si da`i si cara. Ca la lopata la umplut galeata statea nea Ion, la varsat galeata in sant statea Vasile, iar la carat fraierii care nu stiau cum sa umple galeti sau sa le toarne intr`un sant… Gica statea relaxat la umbra. Nu era treaba lui. El era sudor, la lopata dadea doar cand se plictisea.

La un moment dat imi vine o idee.
“Mai nea Ioane. Hai sa vorbim cu Gica sa ne sudeze repede un scripete, sa mearga treaba mai repede si mai usor. Sfoara avem, fieratanii sunt…”
“Cum sa nu… Eventual sa`ti faca si un pat… Aici ai venit la munca, nu la stat degeaba! Pune mana si cara!”
Sa mor de nervi… Un scripete daca facea ala se termina treaba in juma` de ora… Dar nu, noi munceste nu gandeste…
Asa ca am bagat ca sclavii pana s`a umplut santul.
Dar n`am scapat…
Pai, cat ne`am odihnit dupa ce caraseram vreo tona de beton, s`a intarit ala care a ramas. Si apare iar inginerul.
“Bai! Voi nu`mi lasati aici betonul asta! Il spargeti si`l aruncati. Da` sa nu spargeti si drumul…”, dupa care pleaca iar.
“Ati auzit ce`a spus inginerul! Mana pe tarnacop si dati`i drumu!”, ne spune nea Ion in timp ce se aseza pe bordura lui.
Ce naiba era sa facem… Era sef de echipa, trebuia sa`l ascultam.
Am pus mana pe tarnacoape si ne`am apucat de spart. Aveam nasul si ochii plini de praf si beton. Abia mai simteam mainile, dar am biruit gramada de beton intarit.
“Doar nu lasati asa… Matura si curatati frumos!”, continua nea Ion dupa ce venise in inspectie.
Cred ca`i umplusem frigiderul cu carne pentru 1000 de ani. Toata macra…

Taica`miu venea aproape zilnic in inspectie. Era sef la biroul de investitii si trebuia sa vada cum decurg lucrarile, cat de bine sunt facute, chestii d`astea. Cand aparea pe la noi mai statea si la vorba cu lumea. Mai o gluma, mai o povestire…
Intr`o zi, pe la 11, apare p`acolo. Se aseaza la povesti cu lumea care astepta nenorocitul ala de cefaron care nu mai venea si, din vorba`n vorba, se face ora 12.
Ma ridic, ma duc la el si`i spun:
“Da`mi si mie niste bani sa ma duc sa`mi iau ceva de mancare, ca azi nu mi`am luat pachet la mine…”
Taica`miu scoate portofelul si ma intreaba:
“Cat iti trebuie?”
“Pai nu stiu… Da`mi vreo 15-20 de mii, cred ca`mi ajung.”
Scoate omu` banii din portofel, mi`i da, baga portofelul inapoi in buzunar si continua povestea pe care o spunea.
Eu iau banii si plec sa`mi iau mancare de la cantina.
Cand ma intorc, taica`miu plecase, nea Ion era verde-negru la fata iar Vasile si colegu` Farcasel radeau cu lacrimi.
“Ce`am pierdut?”, intreb cu gura plina.
Farcasel se tavalea de ras dar, dupa vreo doua minute, mi`a povestit.
“Bai, fii atent. Dupa ce`ai luat banii de la taica`tu si ai plecat, s`a trezit nea` Ion sa vorbeasca. Dom`le ce nesimtit… i`a zis lu` taica`tu. Taica`tu se uita nedumerit, ca nu stia despre ce`i vorba, asa ca l`a intrebat ce s`a intamplat. Si nea` Ion i`a zis: Dom`le, dar cum se poate atata nesimtire? Nu i`am dat nici o palma pana acu`, da` cand se intoarce numa` suturi in cur ii dau, nesimtitu` dracului! Pai el nu munceste pentru bani? Cum se poate dom`le ca un mucos ca asta, o jigodie ordinara care n`a fost in stare sa invete si a ajuns pe santier, sa va ceara dumneavoastra bani de mancare? La care taica`tu ii raspunde cu jumatate de gura: Pai… E fi`miu…”
Nu l`am mai lasat sa termine, ca m`apucase si pe mine rasul.
Din momentul acela nu mi`a mai zis nimic nea Ion. Dar mi`a cerut transferul si mie si lui Farcasel la alta echipa.

Asa am ajuns in fata uzinei, la renovat sala turbinelor si cantina. Pe langa faptul ca uram praful de ciment care era ca o ceata in zona aia, m`am mai si trezit cu un picamer in brate. Nu era picamer d`ala cu care sparg astia asfaltul, era din ala mic, ceea ce`l facea si mai urat… Avea vreo 7-8 kilograme (fara furtune) si cu el spargeai coloane, pereti sau stalpi de sustinere. Adica in 4-5 minute de tinut in mana erai varza.
Intr`o zi, dupa ce`am bagat vreo doua ore la picamer, il arunc si ma asez pe o stiva de scanduri sa ma odihnesc. N`am stat jos 20 de secunde, ca apare inginerul.
“Ce faci aici? D`aia te platesc, sa stai? Treci la treaba!”
N`am apucat sa`i spun nimic… A trebuit sa pun mana iar pe dihania de picamer si sa bag la spart betonul de pe piloni.
S`a mai plimbat el cateva minute p`acolo si a disparut iar.
Am aruncat din mana picamerul si m`am asezat inapoi pe stiva de scanduri pentru ca simteam efectiv ca lesin de oboseala.
Dupa un minut apare iar inginerul. Sa mor de inima nu alta.
“Iar stai? Sa stii ca te dau afara!!!”
“Pai sa stiti ca…”
“Nu stiu nimic! Pana la 12 muncesti, nu freci menta!”
Am luat iar picamerul si m`am intors la munca.
Dupa alte 10 minute, iar dispare inginerul.
Am aruncat iar picamerul din mana si mi`am zis ca`mi bag pula, sa vina si sa ma dea afara ca eu nu mai pot. Nu m`am angajat sclav pe plantatie, ce pula mea.

Vreo cinci minute am avut liniste ca apare iar inginerul, de data asta insotit chiar de directorul uzinei, un tip super de treaba cu care jucam in timpul scolii Quake in retea (cand treceam de la scoala pe la taica`miu pe la birou).
Trece cu inginerul, ala`i arata ce si cum evolueaza lucrarile, cum va arata totul dupa ce se termina, chestii d`astea.
La un moment dat, ma vede directorul. Eram plin de praf, cu mainile zdrelite si rupt in doua de oboseala.
“Da` cu asta ce`i aici?”, il intreaba nervos pe inginer.
Inginerul sa pice jos. Iar ma vedea stand degeaba.
“Domnule director sa stiti ca`l dau afara! E a treia ora in ultimele doua ore cand il prind stand degeaba! Il dau afara acum! Pai ce, noi avem de respectat un plan, nu avem nevoie de toti trantorii! Ba! Daca nu`ti misti fundul acum la picamerul ala de maine poti sa nu mai vii!”
“Domnu` inginer, stau pentru ca nu mai pot… De dimineata dau la picamerul ala…”, ii raspund sfarsit de oboseala.
“Mars la munca! Mai ai curajul sa stai cand e domnul director aici?”, imi spune, dupa care se intoarce catre director “E nesimtit domnule director! Vedeti si dumneavoastra…”
“Pai bine mai, tu p`asta`l pui la spart pereti? Unu la mana, nu vezi ca`i cat picamerul ala? Ai trei haidamaci la 200 de kile bucata in spate care stau si freaca o matura si tu`l pui p`asta la picamer?”
Inginerul se blocase. Nu mai stia ce sa zica.
“Doi la mana”, continua directorul. “Tu stii cine`i asta? Asta are maini pentru tastatura nu pentru tarnacop sau picamer!”, ii spune inginerului dupa care se intoarce catre mine “Bai Sebi, ce naiba cauti aici?”
“Pai stiti, m`am angajat sa castig si eu un ban in vacanta de vara…”
“Si aici ti`ai gasit? De ce n`ai venit la mine?”
“Pai stiti… Tata…”
“Las` ca vorbesc eu cu el. Du`te si te spala, schimba`te si ma astepti la mine in birou!”
“Pai stiti, nu s`a terminat inca programul…”, ii spun aproape zambind si uitandu`ma la inginer.
Se uita si directorul la inginer.
“Mai stai? Nu ai vazut ce a spus domnul director? Mergi si te schimba si mergi la el in birou. Lasa ca te pontez, stai fara grija.” imi spune inginerul zambind.

Am plecat, m`am spalat, m`am schimbat si m`am dus la director in birou. L`am asteptat, am discutat, am mai tras o runda de Quake si mi`a gasit serviciu. Ajutor de inspector pe santier.
Cateva ore pe zi ma plimbam prin santier cu inspectorul si luam notite. Era o munca frumoasa, cam la fel de mult platita dar cu satisfactii mult mai mari.
Una dintre ele fiind momentul in care il auzeam pe inginerul care ma futuse cum ma intampina cand ajungeam cu inspectorul la locul in care trebuia notata starea santierului:
“Buna ziua domnule inspector! Buna ziua domnule Bargau!”

Ei bine, nu munca de pe santier m`a facut sa invat, ci acest respect de care beneficiam. Nu faptul ca nu vroiam sa ajung sa sap santuri, sa car galeti de beton cu carca sau sa`mi clantane dintii de la picamer m`au facut sa vreau o diploma. Ci faptul ca unii mai batrani care aveau si ceva scoala imi spuneau “Domnul Bargau”, ca nu mai eram pielea pulii ala care cara si era respectat doar de aia de 50 de ani din echipa de santieristi pentru faptul ca aveam 10 clase in loc de 3-4 cum aveau ei…
Pentru asta am vrut sa nu mai ajung niciodata pe santier, pentru asta am citit cat am putut, pentru asta am invatat si n`am legat scoala de gard.
Pentru ca am vrut sa ajung “Domnul Bargau” si nu “Bai pula, adu` si tu tarnacopul ala incoa…”
Nu voi incheia acum cu un cliseu de genul “Asa ca luati si voi si puneti mana pe carte!”. Nu, nu voi spune asta. Stiti de ce?

Pentru ca este nevoie si de vanzatori la McDonalds, este nevoie si de niste unii care sa`mi spele masina, este nevoie si de niste unii care sa sape fundatia la casa pe care mi`o voi face. Si nu tot timpul acesti oameni sunt cei care nu au avut acces la educatie sau care au renuntat la scoala din cauza dificultatilor materiale. Personal cunosc niste oameni capabili, chiar fosti colegi de liceu, care au preferat sa sape santuri decat sa treaca printr`o facultate. Si acelor oameni le sunt recunoscator ca`mi spala masina, ca`mi servesc masa la restaurant sau ca`mi sapa fundatia la casa.
Si nu`mi pare rau pentru ei, pentru ca a fost alegerea lor!

Voi continua in episodul urmator cu alte povestiri despre primele mele locuri de munca. Pana atunci, puteti citi mai multe episoade sau seriale aici.

PS: Pentru cei care n`au lucrat pe santier si nu s`au prins ce`i ala cefaron, sa stiti ca inseamna (in zona Moldovei cel putin) betoniera.