Un motan si un radio cu tranzistori

Scris de Julius

Cind suna ceasul desteptator, la trei dimineata, motanul Albu se ridica nauc de pe pieptul lui nea Rica, unde adormise seara ascultind Romania Actualitati la un radio “Gloria” cu baterii, si se culca la loc la picioarele patului. Nea Rica, in schimb, dadea pe git o trezie mica, isi pregatea traista, betele si cirligele si pleca pe Dunare. La patru, patru si ceva, era deja la loc.

Daca-l cautai ceva mai tirziu, era imposibil sa nu-l gasesti: toata lumea stia unde se asezase nea Rica. Pescarii care ajunsesera primii aveau intotdeauna la ei un pachet de Carpati, cu care-si cistigau dreptul de a sta linga el; experienta ii invatase ca nea Rica stia intotdeauna in ce locuri va trage pestele si in care stai degeaba.

Pe la sapte jumate, opt, cind soarele devenea suparator, nea Rica isi aduna betele, scotea din apa juvelnicul, care gemea de peste, si o lua din loc. Ajungea in piata din cartierul Columbia din Cernavoda taman la fix; in maximum 15 minute, scapa de peste, dupa care se indrepta agale spre terasa “Apollo”.

Terasa “Apollo” din Columbia era o bomba infecta, unde, pe vremea aia, specialitatea casei era berea varsata, servita onoratei clientele in borcane de 800 de grame. Nea Rica, insa, era un tip care se respecta: nu bea decit “Golden” la sticla.

In plus, mai avea un tabiet: nu bea niciodata mai putin decit ii ajungeau banii.

Putin inainte de prinz, nea Rica se ridica anevoie si parasea terasa “Apollo” exact la timp (dat fiind ca, dupa citeva ore, terasele au tendinta sa inceapa sa se invirta). Ajuns acasa si fara bani, si fara peste, suna spasit la usa, unde il lua in primire nora-sa: “Ai adus vreun peste, sau iar ai baut toti banii la Apollo?”. Si, in timp ce nora-sa ii punea in vedere ca azi o sa manince la “Apollo”, nea Rica dadea drumul la radio, il aseza pe motanul Albu pe piept si se culcau. Motanul Albu nu-i facea niciodata scandal ca a venit fara peste, pentru ca el oricum nu minca decit Kittycat.

Scris de Julius Constantinescu

De la Julius citire (9) Comentarii

Pe aceeaşi temă

9 Comments »

))) cam sec, fata de alte capodopere scrise de tine
)
):)):)) Şi unde spuneai că-i locul ălka cu peşte pe Dunăre? ):)):)) Că am un prieten de prin Galaţi (Puiu, cred că de pe acolo eşti) care poate să dea o fugă după o vadră de peşte. ):)):))
Iti dai seama ca si motanul era alcoolic. Dormea pe pieptul lui nea’ Rica sa ii sufle asta in gura
Varianta alcoolica la motanul incaltat ?
Îmi trezeşti nostalgii când scrii de cârciumi din alea împuţite.
Hai ca e frumos, nu mai dati negative.
Foarte bine scris dar mai ales foarte trista povestea. Si mai trist e ca din pacate sunt prea multe povesti exact ca aceasta care de fapt sunt realitate.
“Motanul Albu nu-i facea niciodata scandal ca a venit fara peste” – normal,ca motanul Albu nu era pisica Neagra, ca sa miaune fara rost.