Fotache (V)

Dupa cum am promis (chiar daca nu m`am tinut de cuvant si m`am dus totusi la vot) azi veti citi doua episoade din seriale, pentru ca trebuie sa va mai si distrati, nu numai sa plangeti pentru c`au iesit comunistii, din nou, la putere…
Asa ca hai sa uitam de faptul ca in urmatorii ani vom fi condusi de hoti si vom avea prim ministru un prostanac si sa ne distram cu ceva amintiri comice…

Pana am intrerupt prietenia cu Fotache (nu ne`am certat ci pur si simplu m`am mutat eu din cartier si nu ne`am mai vazut), acesta n`a invatat sa inoate. Nu mai stiu daca ulterior a invatat, dar stiu sigur ca atat timp cat am fost prieten cu el se temea de apa ca tiganu` de puscarie (acum ca cersitul face parte din traditia lor culturala invoc si eu o traditie culturala – aceea de a refuza sa tac atunci cand nu`i corect din punct de vedere politic)… In fine, sa trecem peste nervi si sa revenim la distractie.

Fotache intra in apa doar cu colac sau aripioare si niciodata nu se baga in apa daca nu ajungea cu picioarele pe pamant sau beton. Era destul de comic sa`l vezi la strand in bazinul de 0.70m cu colac si aripioare, in conditiile in care apa nu`i trecea de piept. Eu am invatat sa inot la mare, singur si fara nici o indicatie sau ajutor. Apa sarata m`a ajutat enorm, m`a tinut la suprafata destul de mult in timp ce dadeam disperat din maini si picioare. Fotache nu intra in mare daca erau valuri si, daca intra, se oprea in punctul in care apa ii ajungea la brau. Bineinteles ca avea si colac si aripioare, doar nu era nebun sa se riste…
Pe partea opusa era gasca de la bloc. Baietii mai mari pe langa care stateam si noi sa parem mai interesanti, care ne aparau in caz de belele, cu care ne simteam in siguranta si care ne bagau in toate belelele. Toti erau innebuniti dupa apa. Vara la Ciric, Venetia sau Dorobant, cand aveau bani mergeau la strand, iar iarna la piscina la Moldova. Se intreceau care ajunge primul pe celalalt mal sau care face mai multe ture de piscina, jucau polo, jucau prinsa, era o nebunie. Ma bagam si eu din cand in cand dar, chiar daca stiam sa inot, mai pe langa mal stateam, ca na, nu se stia niciodata.

In toate aceste plimbari Fotache era ala care pazea hainele. Nu se baga in apa nici cu colac daca nu erau parintii in preajma, pentru ca stia ca noi numa` grija lui n`o aveam, asa ca prefera sa stea pe patura in slipi la soare si sa pazeasca hainele.
Intr`o zi, unuia dintre cei mari, i`a venit o idee. Hai sa`l invete pe Fotache sa inoate. Stia ca nu`l poate convinge, asa ca s`a sfatuit cu restul sa`l invete sa inoate asa cum majoritatea dintre ei au invatat si anume sa`l arunce in apa adanca sa invete singur.

Intr`o dimineata s`a strans gasca si hai la Venetia sa facem o baie. Am plecat si ne`am pregatit toti, ne`am luat slipi, prosoape, ceva de mancare si de baut, si am plecat spre balta sa ne racorim.
Am ajuns acolo, am lasat hainele pe mal si am intrat sa ne balacim. Am remarcat ca toti stateau aproape de mal, nu se aventurau in larg. Nu am intrebat de ce pentru ca nu ma interesa si mi`am vazut de balaceala mea. La un moment dat, dupa ce s`a dezbracat si Fotache si a ramas in slipi, doi dintre baietii mai mari au iesit la mal si l`au chemat pe Fotache.
“Bai, adu` sticla aia cu apa ca mi`e sete!”
Fotache se conformeaza, ia sticla si vine spre balta. Ajuns la mal le`o intinde. Astia erau cam pe la genunchi in apa.
“Vino ma aici si adu` sticla, ca nu mai iesim la mal, ce naiba, doar nu te topesti!”
Fotache stramba din nas si intra in apa cu sticla. Ajunge langa ei si, cand le`o intinde, unu`l prinde de`o aripa, celalalt il agata de cealalta mana si pornesc inot cu el.

Urla saracu` Fotache ca din gura de sarpe. Se uita lumea la noi, se speriasera pestii, se usca vegetatia.
“Valeuuuuu! Ma`nec!!!”
Ajunsi la vreo 15-20 de metri de mal, aia doi se opresc. Se uita la Fotache si`i spun “A venit timpul sa inveti sa inoti! Trage aer in piept!”, dupa care ii dau drumul in apa.
Ca bolovanul s`a dus Fotache la fund. Fara bulbuci, fara spasme, fara nimic.
Ne opriseram toti si ne uitam sa vedem cum incepe Fotache al nostru sa inoate. Au trecut 10 secunde, 20 de secunde, 30 de secunde si nimic. Nici urma de Fotache. Nu dadea nici semne ca se ineaca si nici ca ar fi invatat sa inoate… Apa nu era adanca, vreo 2.5-3 metri poate avea, in schimb era extrem de murdara si nu vedeai nimic prin ea.
Dupa un minut ne`a cuprins panica. Pe mine mai putin pentru ca eu nu stiam ce au ei de gand si nici nu ma asteptam la un asemenea rezultat. Au inceput toti sa se bage la fund si sa`l caute, speriati ca vor infunda puscaria pentru ca l`au omorat.

Cautau in disperare pe fundul baltii corpul lui Fotache. Ieseau, luau aer, si reveneau inapoi pe fund sa`l caute pe nenorocit. Vreo ora am cautat toti pe fund trupul lui Fotache. Sapte care venisem cu el plus inca vreo 30 care se alaturasera pe parcurs cautam pe fund corpul neinsufletit al sarmanului copil care`si pierduse viata intr`un mod nefericit… Pe mal se adunase lume ca la circ. Isi dadeau cu parerea si cu presupusul, dadeau indicatii cam pe unde ar trebui cautat etc.
La un moment dat, terminat de oboseala, dau sa ies la mal. Cand ajung aproape de mal, pe cine credeti ca vad? Exact, pe Fotache. Statea pe mal printre zecile de curiosi, c`o sticla de apa in mana si mestecand o eugenie.
“Ce dracu` faci mai aici?”, il intreb stupefiat.
“Cica s`a inecat unu`, il cauta toti… Ma uit si eu, poate`l gaseste careva”, zice Fotache impasibil, mestecand la eugenie si uitandu`se la cei care`l cautau.

Sa pic jos. Eram rupt in doua de oboseala, il cautam de o ora, credeam ca`i mort si el statea si manca eugenii. M`am intors in apa, am inotat pana la primul din gasca pe care l`am gasit si i`am spus unde era Fotache, dupa care i l`am aratat. A strigat asta si la ceilalti, le`a aratat cine se uita la noi de pe mal si au iesit toti din apa…
Cred ca vreo doua ore l`au fugarit pe Fotache prin padure. Norocul lui Fotache a fost ca erau toti rupti de oboseala si el era odihnit pentru ca nu facuse altceva decat sa priveasca…
Dupa ce s`a linistit treaba, am aflat si cum anume iesise din apa fara sa`l vada nimeni.
Isi putea tine respiratia aproape trei minute asa ca, in momentul in care i`au dat astia drumul in apa, a mers in patru labe pe fundul lacului, tinandu`se de bolovani si radacini, cei 15-20 de metri pana a ajuns la mal. Dupa ce a iesit a vazut ca`l cautam si a crezut ca vrem sa`l aruncam din nou in apa, asa ca a fugit si s`a ascuns dupa un pom. Si a stat acolo pana au inceput sa apara curiosii si a auzit ca s`a inecat careva. Dup`aia i s`a facut foame si a inceput sa manance eugenii…

Si nu si`a dat seama ca toti il cautau pe el…