O calatorie cu arome

Anul trecut, cand lucram pentru un ziar hunedorean, am avut parte de o intamplare destul de comica.
Pentru acel ziar nu faceam doar tehnoredactare ci mai prestam si ca fotoreporter si mai si scriam cate o pagina din cand in cand.
Ziarul era saptamanal, asa ca in fiecare zi mergeam pe teren dupa subiecte. Tinand cont ca era pentru tot judetul, teren faceam si in alte orase si sate, nu numai in Deva.
Uram sa ma trezesc dimineata devreme, dar ce sa`i faci, daca era musai… De obicei ma trezeam cu cateva minute inainte sa apara masina in fata blocului, asa ca nu prea aveam timp sa`mi fac toate treburile, plus ca oricum nu ma pot caca daca nu am fumat intai o tigara (asa cum fac multi, ca n`oi fi eu mai special). Drept urmare, in acea perioada, cunosteam pe de rost cam toate WC`urile din benzinarii sau baruri.
Problema nu era totusi faptul ca ma apuca pe drum cacarea ci faptul ca, pana ajungeam la o benzinarie sau bar mai eliberam din presiune eliminand gazele. Adica ma beseam ca porcul.

Intr`o zi a trebuit sa mergem la Hateg. Ne`am urcat in masina si am plecat. Pe mine ma luau tot timpul ultimul pentru ca stateam in chirie intr`un bloc aflat chiar la iesire din Deva. Ma trezeau cu un telefon care spunea “Am ajuns, coboara.”. In doua minute eram imbracat si alergam pe scari cu tigara in gura.
Pana sa iesim din oras, nevoia se facea simtita. Ideea era sa pastrez cat mai mult inauntru chestiile nocive, pana ajungem la statia de gaz. In dreptul statiei de gaz metan era raiul besinosilor. Putea atat de tare a mercaptan incat puteai sa te si caci in masina ca nu simtea nimeni. Stiind acest lucru, asteptam pana ajungeam acolo si mai scapam de presiune. Dupa statia de gaz urma un rand de benzinarii in care puteam lasa si restul de presiune…
Dar, in acea zi, s`a intamplat ceva ciudat.

Am asteptat pana sa ajungem la statia de gaz si, cand am ajuns in zona, am scapat`o. Nu mai stiu ce mancasem, da` stiu ca am dat`o de s`a decolorat bancheta si s`au aburit geamurile. Si daca nu era de ajuns, statia de gaz fusese inchisa pentru nu mai stiu ce revizie. Cu alte cuvinte nu mai mirosea a mercaptan in zona.
Mi`am aprins repede o tigara, fara sa tin cont de pericolul de explozie, pentru a avea motiv sa deschid geamul. Nici urma de mercaptan afara, iar putoarea din masina nici ca vroia sa iasa pentru ca masina era oprita sa cedeze trecerea. Eram verde de rusine, da` ce sa`i mai faci… Faptul era implinit.
Totusi am avut noroc de sofer, care m`a scos din situatie fara sa vrea.
“Ba, ce dracu pute in halul asta?”, intreb eu ca un chinez batran ce ma dadeam…
“Cred c`au schimbat astia mercaptanul… Ca`l simt si in gat… Mercaptanul asta nou cred ca are si gust… Inchide geamul ca poate nu mai pute asa tare!”, raspunde soferul.
Eram salvat. Vina era a mercaptanului, deja scapasem de banuieli. Geamul nu`l puteam inchide pentru ca stiam ca va puti mai tare dup`aia…
Din nefericire bucuria mi`a fost scurta, pentru ca a comentat alt pasager.

“N`a schimbat nimeni mercaptanul, stai linistit… Si eu tot in zona asta ma basesc in masina… Pentru ca pana azi nu se simtea…”