Plecati, ba, de la geamuri!

E frig, ploua si am calcat pina acum in trei baltoace, pentru ca Dristorul nu e Las Vegas, sa-l scalde becurile in lumina. Topai printre baltoace, ma umplu de noroi pina la guler si ajung la masina. Imi ud pantalonii frecindu-ma de masina, pentru ca in Bucuresti locurile de parcare sint atit de strimte, incit, daca vecinii au ajuns deja, abia reusesti sa te strecori printre ei. Deschid usa cam 30 de centimetri si ma introduc inauntru printr-un numar de contorsiune care ar tine afisul la circul Globus multi ani la rind. Sunt deja in masina, mai putin piciorul sting, pe care, din pacate, nu-l pot indoi decit din genunchi. Sacrific pantalonii, dar salvez piciorul: am intrat! Pornesc motorul si astept sa se incalzeasca putin, ca sa pot da drumul la caldura si sa dezaburesc geamurile. Dupa trei minute, pornesc aerul conditionat. Inauntru se incalzeste si, la un moment dat, imi dau geaca jos. Geamurile se dezaburesc; mai ramine sa le spal si pot sa plec intr-ale mele.

Apas pe buton, arunc lichidul de spalare pe parbriz si, in secunda urmatoare, stergatoarele incep sa cinte si sa danseze: cel din stinga se freaca scirtiind de geam, in timp ala din dreapta topaie pe parbriz. Opresc stergatoarele, insa, chiar dupa ce le-ai oprit, ele mai fac trei curse complete. Stau in fund si ma uit ca prostu’ la ele. “Scirt, scirt”, face cel din stinga. “Tup, tup, tup”, sare cel din dreapta, prinzind geamul din doi in doi centimetri si facind praf cauciucul. Intr-un final, se opresc. De pe parbriz, imi zimbeste candidatul PRM pentru un loc de deputat in colegiul nostru. Ma dau jos, il arunc pe candidat intr-o baltoaca si constat ca stergatorul din dreapta are cauciucul rupt.

M-a costat 300.000 sa-mi iau altul, dar nu m-am suparat, pentru ca la mine banii nu conteaza. As da si de zece ori mai mult sa-mi spuna cineva care e masina doamnului candidat, sa pot sa-i scriu cu cheia pe ea: “Abia astept sa te votez”.

Scris de Julius Constantinescu